927 matches
-
jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Tony Pavone se simți dator să destindă puțin atmosfera. O privi zâmbind enigmatec. „La capătul pământului domnișoară...! Nu trebue să-ți fie teamă, nu te voi lăsa singură să te rătăcești...! Dacă se va Întâmpla să ne aflăm la o răspântie de drumuri, vom Încerca pe fiecare până ce, vom ajunge la ținta călătoriei noastre...!!” Atena surâse mulțumită. Reuși-se Însfârșit să-l facă să rostească unele cuvinte imaginare de o așa manieră Încât fata era aproape topită de dragul lui. Mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de multe ori avea abonament de la o zi la următoarea...!! Toată această periculoasă brambureală Tony Pavone o realiză la adevărata ei valoare. Deocamdată nu se hotărâse: să meargă mai departe ori să abandoneze totul. Întradevăr se afla la o hotărâtoare răspântie de drumuri. Se putea reântoarce pe meleagurile unde a trăit „Homer”, având totul pregătit putând Începe activitatea imediat. Asta a’r fi Însemnat să retracteze toate cuvintele frumoase spuse Atenei despre țara lui, s-o politizeze pe aceasta să-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pisica”, nu care cumva să treacă pe sub cosciugul mortului: acesta se transformă imediat În...strigoi! După această priveghe, răposatul este așezat Într-un vehicul mobil - după posibilități financiare și, este plimbat În jurul străzilor din cartier cu bani aruncați la fiecare răspântie de drumuri În timp ce rudele mortului se agită zgomotos făcând paradă de isterie și leșinuri, contribuind În suficientă măsură și - BOCITOARELE - special plătite de unele familii bogate Încât, te pune pe gânduri un asemenea ridicol spectacol...! Ajuns la cimitir, tragic - comedia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la terminarea programului erau nevoiți să parcurgă pe jos până la stația autobuzului cam doi kilometri, pe o căldură și un soare ce cădea perpendicular direct pe suprafața superioară a corpului omenesc În mișcare, provocând o sete greu suportabilă. La o răspântie de drumuri În apropierea stației de autobus, se afla restaurantul „Doi Cocoși”, de unde emana un teribil miros de pastramă de oaie la grătar și unde se presupunea halbele pline cu bere aburindă...!! Toată lumea Înghițea În sec, inclusiv Șeful Șantierului care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprinse. Pe un stîlp prinseseră o plăcuță cu numele orașului: litere albe pe un fundal albastru. Aveam senzația că era numele la oare mă așteptam, dar nu mai aveam Încredere În mine. Drumul s-a lărgit brusc, ajungînd la o răspîntie unde se găseau și trotuare. Luminile de la poalele dîmbului erau aprinse, dar zece metri mai Încolo era Încă suficientă lumină afară. În orice direcție priveam Însă, totul părea pustiu și m-a cuprins o panică de nedescris. Mă simțeam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale și utopii sociale, strigate în toate limbile, pe la toate răspântiile. Adevărul nu se impune prin simpla lui spunere; ca să lucreze, ca să schimbe viețile, el cere sacrificiu exemplar. De zece ani de când predai limbă și literatură, le-ai împuiat capul copiilor cu tot felul de adevăruri. Ce s-a ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
renăscut, dar deja moartea îi dă târcoale! Moartea era acolo, în fața mea, răspândindu-se în trupul Cetății Eterne! La răstimpuri, câțiva oameni din milițiile populare, câțiva dintre membrii Cetelor Negre scăpați teferi încercau să se pună stavilă la câte o răspântie, dar erau foarte curând înecați sub valul asediatorilor. În cartierul Borgo și mai cu seamă în preajma palatului Vaticanului, gărzile elvețiene au rezistat cu o admirabilă vitejie, jertfindu-se cu zecile, cu sutele, pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, și întârziind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmeze la curtea tatălui ei. Părăsind ,deci, tabăra lui Carol Magnul, el a mers cale lungă către răsărit, întrebând în dreapta și-n stânga, spre a da de urma fugarei. După multe peripeții, a 20 ajuns într-o zi la o răspântie de drumuri unde întâlni un curier și l-a întrebat unde se ducea. Acesta i-a răspuns că a fost trimis de către Angelica să ceară ajutorul lui Sacripant, regele Circaziei, pentru părintele ei, Galafron,care era asediat în cetatea sa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, și nu trebuiai să pui mîna pe bogățiile lui în ziua prăpădului lui! 14. Nu trebuiai să stai la răspîntii, ca să nimicești pe fugarii lui, și nici nu trebuiai să dai în mîna vrăjmașului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului! 15. Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, așa ți se va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
cu căpitanul. Dar trebuiau și să ajungă la măria sa. - Iată cum facem... spuse Lacrămă. Simion pornește Înapoi, fără cal. Vede ce se Întâmplă. Treizeci din noi rămân aici. Ceilalți, galop fără oprire spre Cetatea Albă. Rămâne câte unul la fiecare răspântie, În cazul În care avem semnal prin săgeată. Aveți, fiecare, săgeata galbenă, de atac dușman, și pe cea roșie, pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau ucidere a căpitanului. Folosiți-le. Mesajul trebuie să ajungă de la Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Era Lică Trubadurul! Se duce la Rimi!. Mă tem că azi nu ajunge decât până la baba, la bucătărie. "Vărul flușturatec", cum îl cheamă Rim fără simpatie. îl "tapează" regulat, pierde-vară! Mini se opri puțin în loc. înnopta albastru, transparent, frumos și răspântia îi era străină dar plăcută. Un square mic, acoperit în zăpada neatinsă și în jur case scunde dar curate, cu grilaj frumos de lemn și pomi în dreptul porților. Un plop înalt la una din porți și o bancă mică. In
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cumva pe ascuns pe cumnățica persecutată, și nu știe cum să pună chestia de reglement. Așteaptă întîia ocazie bună ca să taie scurt. Până atunci e o petrecere să vezi pe Drăgănescu, care nu știu de unde cunoaște pe Greg, ascultând pe la răspântii și foarte stinjenit, elogiul naiv al talentelor "lăcustei". La Ministerul Artelor, bietul Greg a devenit legendar cu intervențiile. Dacă n-ar fi așa de bine instalat în reputația lui artistică și în buna lui stare socială. ;,i-ar pierde tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum joacă și le auzea cântând. De teamă, Însă, Își făcuse cruce de trei ori cu limba În gură și ielele fugiseră, speriate. Erau ca niște umbre albe, ușoare, roteau o horă fără să atingă și să stârnească țărâna de la Răspântii. Îngânau un cântec fără cuvinte și nu-l luau În seamă pe cel sprijinit de trunchiul pomului. „Bă, da’ de fata grecului ce ziceți?” se auzi glasul spart al lui Odraslă. Mihai Enin Își Înfipse unghiile În palme. Prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Așa fac. Hai să trăiești!” se grăbi Enin să plece, Încredințat că nea Mitu se zărghise, căci oricine știa că fusese un copil găsit, fără frați, surori și părinți. Aerul se liniști Îndată ce bocănitul copitelor Iedului se stinse undeva, În Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla clădirea cam dărăpănată și cu acoperiș de tablă ruginită a Dispensarului. Din curte, liniștea văzduhului fu iară tulburată, de astă dată de nechezatul armăsarului Canafas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o cheamă Dița) și poartă numai tricouri vărgate, marinărești, și o centură lată din piele, cu cataramă pe care e imprimată stema țării. Domnul Marinaru este un tânăr și activ ferment al liberei inițiative și al economiei de piață. În Răspântii, unde se află și frizeria și unde, de curând, s-a Înființat mica și civilizata piață, Domnia Sa organizează lupte Între puradeii țiganilor de pe deal și cei ai rudarilor din josul coastei dinspre Dunăre a satului. Echipele, alcătuite din câte cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profesor metodist la Casa Corpului Didactic Galați. Director adjunct al Filialei I.D.Tecuci a Universității „Dunărea de Jos”Galați. A debutat în revista „Contemporanul” (1963). Dintre titlurile publicate: „Surâsuri migdalate”(1989), „Cristale de fum” (1990), „S.O.S. iubirea” (1995), „Răspântie de milenii” (1997), „Recviem pentru mileniu doi” (1997), „Aforisme” (2004), o plachetă de poezii” „Spălător de cada vre”. În 2008 i‐au apărut la Editura PIM, Iași, volumele „Chef pe titanic”, „La balamuc, birjar!”, proză umoristică și micul dicționar enciclopedic
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a-și privi tatăl. Nagato și fiul său stăteau lângă Nobunaga, cu felinare în mâini. Sălile din incinta Templului Honno se cufundau într-un întuneric negru ca de cerneală. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului. * * * Mitsuhide stătea la o răspântie: dacă ar fi luat-o la dreapta ar fi ajuns spre apus; dacă ar fi luat-o la stânga ar fi mers prin satul Kutsukake și peste Râul Katsura, până în capitală. Ajunsese pe creasta colinei pe care o urcase toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Takayama Ukon. În schimb, știrile care ajungeau, în fiecare dimineață, la Mitsuhide, sunau ca o judecată a cerului. Pentru Mitsuhide, Castelul Sakamoto păstra amintirea evenimentelor recente: umilirea lui de către Nobunaga; plecarea din Azuchi, furios; șederea la Sakamoto, unde stătuse la răspântia îndoielii. Acum, nu mai încăpea nici o îndoială, nici o dușmănie. În același timp, își pierduse orice putere de cercetare de sine. Își abandonase adevărata inteligență în schimbul titlului gol de conducător al națiunii. În noaptea zilei a noua, Mitsuhide încă nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gonbei se îndepărtară dinspre pâlcul de copaci din spatele casei, în direcția templului. După ce plecă, Hideyoshi îmbrăcă repede armura și ieși. Locuința lui Hideyoshi se afla în apropierea intersecției drumurilor de Ise și Mino. Trecu pe la colțul magaziei și porni către răspântie. În acel moment, Kumohachi, care tocmai primise chemarea lui Hideyoshi, îl ajunse, în fugă, din urmă. Aici sunt, la ordinele dumneavoastră! îl ocoli el, îngenunchind în fața lui. Kumohachi era un războinic bătrân de șaptezeci și cinci de ani, dar nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
medită din nou la vechea zicală: „Cel ce-și cruță oamenii îi va putea folosi în vremuri de restriște.“ Privindu-l pe Hideyoshi, fiul lui Fujitaka își aminti și el ceva. Când soarta clanului Hosokawa se aflase la o mare răspântie, iar vasalii săi se adunaseră cu toții pentru a stabili ce era de făcut, Fujitaka vorbise, arătând clar poziția pe care trebuia s-o ia: „În această generație, am văzut numai doi oameni cu adevărat aparte: unul din ei e Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Copiii Lui Dumnezeu Copiii Tăi, suntem, Hristoase, Deși, nu facem voia Ta Ne-am rătăcit pe la răspântii, Să ne întoarcem , Tu ai vrea. Ne tot aștepți, ne chemi mereu, Cu iubirea de părinte, Dar, noi, nepăsători din greu, Mergem orbește înainte. Ne trage trupu-acesta greu, Numai spre fapte pământești, La suflete nu ne gândim mereu, Le neglijăm
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93392]
-
e altă gâscă-n altă traistă. Pentru mine ca român, însă e iritant și umilitor, să văd cum președintele țării mele, bună sau rea, cum este, gafează la scenă deschisă, după șase ani de mandat(!!!), încercând să forțeze discuții de răspântie sau colțul gardului, cu președintele Franței, sau cu premierul Italiei. Cunoaștem cu toții de multă vreme, că și Sarkozy are reacții de mitocan, dar asta nu mă încălzește câtuși de puțin fiindcă problema este undeva mult mai profundă, decât acest amănunt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
numitului... locaș cu haznele dinnăuntrul mănăstirii, ca să fie atât pentru trebuința lui și a bolnavilor, cât și a celor de pe împregiurul lui și a obștii, din care haznele fiind apă de prisosit s-au rânduit și la altă ceșme.. la răspântiile Uliții Strâmbe”. Apoi aceste „haznele” și „ceșmele” trebuia îngrijite și tocmite la nevoie. Pentru asta, Grigorie Alexandru Ghica voievod, prin același hrisov din decembrie 1776, hotărăște: „aceste ape ale Svântului Spiridon vor fi supt purtare de grijă a rânduiților epitropilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]