748 matches
-
pe numele lor prenatale” (Antiteze). Un ditiramb închinat înjurăturii se dezinfectează printr-o aderență programatică la atitudinea rebelă: „Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura trecînd prin cameră deschizînd fereastra și plecînd să ia în răspăr lumea să o înghesuie într-un colț și s-o înjure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer, de nor, de pasăre...!” (Dute- n pîntecele mă-tii de hoit). De remarcat
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
sălbatic, Editura Tracus Arte, București, 2012) se ține - cu program și înverșunare - cît mai departe de sintaxa laxă a cotidianismului autenticist pe care se bizuie mai toată junimea lirică. Ca să se vadă cît mai bine că el o ia în răspăr, Iulian vorbește cu eliptice, contorsionează topica și se joacă de-a vocabularul învechit ori rafinat culturalicește. Versurile demonstrează imediat că de un literat e vorba și că literatul nu se complexează de propria cultură poetică și nici nu se rușinează
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
Spre a-și dovedi energia vitală pe care a mizat, poetul întoarce pe dos valorile cu un sarcasm neslăbit o clipă. Se așează astfel pe calea unei demonii care, deconstruind fața onorabilă a moraliilor (blîndețea, luciditatea, sapiența), construiește una în răspăr, ca o eliberare din chingile convențiilor, ca o pulsație a unei primitivități agresive ce se opune rafinamentelor ostenite, mortificatoare: „Nu-mi întoarce binele pe care ți-l fac. Te pîndește/ caricatura blîndeții și lucidității tale: prostia și răceala./ Mîine vei
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un om norocos avea să fie, spre sfîrșitul aceluiași an 1985
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
mofluze, veșnic nemulțumite, căreia nimic nu îi este pe plac și care este capabilă să găsească sau să inventeze cusururi doar de dragul întreținerii polemicii. Este o modalitate simplistă, dar eficace, de a pune surdină ideilor (cel mai adesea aflate în răspăr, dar nu fără argumente, cu opinia „corectă politic” a momentului) unuia dintre cei mai originali gînditori ai perioadei de tranziție. Mai ales în situația în care nu oricine dintre cei care rumegă idei de-a gata în presa scrisă sau
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
N-ar trebui să ignorăm contextul acestei reeditări. Imanența literaturii e prima carte pe care Eugen Negrici o publică (de fapt, republică) după Iluziile de anul trecut. Semn că autorul ei vrea să-i asigure, în sfârșit, o lectură în răspăr. Alături de Expresivitatea involuntară și de Figura spiritului creator (împreună cu care făcea serie în 1981), Imanența literaturii are o alură mai degrabă cuminte. Nu strică nici deprinderile comode ale cititorilor profesioniști, nu trage nici vălul de pe schelăria operei scriitorilor de manual
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
Ziua de 24 aprilie 1994, când ziarul a absorbit sângele soțului, după o ceartă violentă, e o răscruce în viața ei. Când e forțată să treacă peste ea, cu lectura, ziarul nu mai e o religie. Începe să citească în răspăr, cu viteza luminii față de vechile ei tabieturi de savurat paginile. Ceea ce n-o împiedică să-i regrete, probabil că cel mai sincer, dispariția. Rămân câteva povești, izbutit traduse de Eduard Bucescu, piste pe care Rachman le deschide și le închide
Străini la Roma by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2821_a_4146]
-
deja Lolitele noastre, lesbienele noastre, mizofili și Emmanuelle, vom avea și Tolkien-i și Castaneda. Avem povestași, avem istorii de povestit, avem - temperamental - tot ceea ce poate fi mai prielnic amalgamului postmodern, adică aliajul de sangvinitate locvace și ludic metafizic, erudița în răspăr, ars combinatoria și experiență dramatică, astfel încât, dacă ne vom prețui atent, ne vom sincroniza cu buna prudență dintotdeauna și ne vom vinde cât mai mândru stilul fără a ne perverti ideile. Cred, așadar, că vom dialoga de la egal la egal
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
îneacă de-o ură neînfrînată, de-o poftă de injurie ca de-o flegmă stropșită între dinții încleștați: "Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura trecînd prin cameră deschizînd fereastra și plecînd să ia în răspăr/ lumea să o-nghesuie într-un colț și să o-njure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer,/ de nor, de pasăre...!/ Dumnezeii tăi de respirație!/ Dumnezeii tăi de trestie!/ Dumnezeii
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
din plin această cravașă peste față; bătrânul însă trebuia menajat. În fond, a făcut ani grei de pușcărie, n-a Ťrezistatť dadaist Ťprin culturăť" (p. 68). Remarcabilă este lipsa de complexe cu care autorul își asumă opțiunile, aflate adesea în răspăr cu opinia generalizată. Filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Hristos, desființat de o bună parte din formatorii de opinie de la noi, inclusiv de mai mulți critici de film i se pare, din perspectivă creștină, o capodoperă, este șocat de ușurătatea
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
sau mai puțin antipatică); a francezului însă e cea mai urâtă: meschinăria.Totul miroase a meschinărie la ei, de la ură până la caritate, de la felul de a merge până la modulațiile vocii" (pp. 115-116). Spirit incomod, uneori irascibil peste măsură, mereu în răspăr cu locurile comune ale vremii noastre, Cristian Bădiliță nu se înclină în fața "senatorilor de drept" ai vieții culturale și nu admite ideile de-a gata. Până când nu îi simți pe propriul gât lama rece a spadei nu se poate să
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
geniul și inteligența ș...ț spre a denunța prostia altora"8. În sfârșit, Sorin Vieru notează undeva că Noica îl glorifica pe Eminescu cu o intensitate egală aceleia cu care îl detesta pe Caragiale 9. Dragomir se situează deci în răspărul acestei idiosincrazii noiciene și vrea să arate că la Caragiale nu zeflemeaua este fundamentală și că acest autor poate fi abordat într-o deplină seriozitate și cu instrumentele cele mai sobre ale filosofiei. Dragomir spune: Este important să se înțeleagă
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
serializeze același tip de discurs și de personaj. La fel ca pentru șaizeciștii americani, esențială este atitudinea autorului-narator-personaj. Figurile care mai apar (prea schematice pentru a fi numite personaje) intră în teritoriul ficțional în măsura în care posedă o atitudine îndeajuns de în răspăr față de lume. Romanul-cult din care derivă toată această proză este De veghe în lanul de secară, nu întâmplător best seller al librăriilor. Acești prozatori par a fi ieșit din mantaua lui Salinger, după cum personajele lor sunt imagini în oglindă a
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
Marius Chivu Încă de pe vremea când frecventa ceanaclul condus de Mircea Cărtărescu, solitar și fără a se integra vreunui grup, Iulian Tănase scria în răspăr cu toată lumea. Volumele de poezie pe care le-a publicat ulterior, Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000) și Iubitafizica (2002), nu sunt doar singulare în raport cu trendul, dar și foarte diferite între ele. Creația lui Iulian Tănase este un material
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
societatea modernă și pe care, pe cale pervertită, vrea s-o intensifice, s-o perceapă ca un triumf al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al existenței", ci, dimpotrivă, "o intensificare plină de suspans a ei
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
calendar plin de sfinți ortodocși, adăpostește în paginile ei acum îngălbenite niște însemnări laconice, grupate sub titlul Cărticica de seară a lui Paul Celan." (pag. 100) Dincolo de data emiterii lor și de ierarhiile implicite care se pot stabili, vorbele în răspăr adunate în carnetul acesta altruist reprezintă adevărate mostre de elocvență. O aluzie răutăcioasă la vizita lui Tzara în România, vegheată de neobositul amfitrion Sașa Pană: "Sașa Pană e umbra care și-a găsit în sfârșit omul." O alta, legată de
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
foarte tânărului Nicolae Ceaușescu cu Primăvara de la Praga) și fructifică în bună măsură experiența autorului ei în lumea teatrului. În stilul (auto)ironic, devenit peste ani una dintre mărcile inconfundabile ale scrisului său (alături de erudiție și judecățile aflate permanent în răspăr cu gândirea comună) își subintitulează volumul Încercări de pseudocritică. În scurtul Cuvânt înainte arată, cu modestie ironică de ce nu se consideră un critic "Un critic e un om informat, un om care știe foarte multe, iar în principiu știe tot
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
eseu al lui Milan Kundera (Tragedia Europei Centrale, 1983), este acum respins ca fiind prea izolaționist în această epocă a unității europene. Ideea unui spațiu de o natură specială, cu o evoluție proprie, în același timp în acord și în răspăr cu cea occidentală (căci Europa Occidentală nu și-a pierdut încă actualitatea, cel puțin nu în estul continentului), e totuși viabilă atunci cînd se încearcă o apropiere de cultura și literatura unor țări ca Ungaria, Cehia, România, Iugoslavia, Austria. Este
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
caz, când am citit cartea nu m-am gândit că o să vină fiu-meu peste patruzeci de ani să mă întrebe ce am reținut din carte... Vrei să fabulez?” (p. 41) Omul e chivernisit, nu face risipă de cuvinte. „Capodopera” răspărului său se rezumă la șase cuvinte. Exact câte are și-ntrebarea: „- Avea relații cu frații mai mari? - Sigur că avea. Relații de rudenie.” (p. 46) Datorită întâi și-ntâi acestui spectacol oferit de Sae, interviurile din Ultimul capitol se parcurg
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
care au existat pînă la el". Inocență, trucaj, extraordinară conștiință de sine? Practica avangardei de la care se revendică d-sa le include pe toate, cu riscul asumat ca nonconformismul să fie calificat drept „obraznic". Oricum, e o semnificativă poziționare în răspăr cu „modestia" pentru care ar opta poetul tradițional, obișnuit a o căra „la pachet", spre a „servi cîte-o feliuță-două în văzul publicului". Energia imaginativă a avangardei se trage astfel, încă o dată, într-o postură programatică, într-un crez ce devine
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
pentru nici o ideologie. Ioana Bradea nu judecă lumea despre care scrie, nu o detestă. Energia personajului-narator se consumă pur și simplu în încrîncenarea de a trăi așa, de a nu aștepta nimic, dar absolut nimic!, de la ceilalți. Un elogiu în răspăr al integralității - nu și al integrității - ființei." Tania Radu Irealitatea TV Am preluat o zicere din cele multe și haioase ale Cîrcotașilor. Băieții aștia chiar sînt buni! Și, mai rar în peisajul societății noastre, au autoironie. Din plin. Își etalează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu ochi critic războaiele, în bună măsură inutile, duse de americani, precum și instanțele lor legitimatoare? Spre deosebire de verbiajul triumfalist privitor la numeroasele binefaceri legate de Uniunea Europeană, istoria ideii europene este văzută în răspăr cu propaganda. Autorul aduce numeroase argumente în favoarea ideii că, în bună măsură, construcția europeană a făcut parte din ideologia nazistă (pp. 53-55; fie amintit, de pildă, Joseph Goebbels, cu discursul său Europa viitorului, dar exemplele sunt numeroase)! Nu, nu este
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
bășicilor cu pantaloni și cravată" (Știre banală). S-ar putea ca unui cititor viitor astfel de texte să i se pară pe alocuri, ocazionale, gazetărești, însă la intersecția istorică la care ne aflăm ele gem de-o convingătoare poezie în răspăr, cea a ființei civic frustrate, incapabile a mai suporta comportamentul noilor căpătuiți. Modestia antiretorică, proprie poetului, se transformă - îndrăznim a spune, conform unei paradigme eminesciene - în revărsare a unei retorici exasperate: "păduchii căzuți din barba lui marx/ și înmulțiți la
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
de-a diminua, de-a distorsiona, de-a disimula marea frustrare de existențial, abia punctată ca un suspin... Petre Stoica nu ezită a se propune el însuși ca personaj al tărîmului d-sale cochet-anacronic. Trăsăturile acestuia sînt, desigur, polemice, în răspăr cu poza "reușitei", a oficializării, însă într-un registru ludic, observînd o măsură ce-l ferește de excesul insurgent, de crisparea plebeiană. E o ripostă bine temperată. Alături de frizer, funcționar , fotograf, avocat, ofițer, exponenții bravi ai umanității provinciale, se înscrie
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]