748 matches
-
nici una din trupele consacrate”. Motivația e semnificativă și În planul mai larg al atitudinii avangardiste față de tradiția În genere repudiată: singura tradiție recunoscută - căci se recunoaște totuși una - este cea reprezentată de scriitorii marginalizați, neconsacrați, aflați, la vremea lor, În răspăr cu „orînduirea literară”; o tradiție a revoltei și nonconformismului prevestind radicala insubordonare față de „formulă”, propovăduită de avangardă. Exemplele oferite pînă aici sînt doar cîteva dintre cele apte să-l situeze pe Ilarie Voronca În centrul problematicii avangardiste, considerată În dimensiunile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nicicum. Am să-ți răspund însă indirect. De Platon m-am putut apropia, l-am putut anexa cultural, l-am putut clinti în ființa textului lui și interpreta botezîndu-l cum am vrut, cu numele lui Lysis de pildă, aproape în răspăr cu tradiția comentatorilor care, de cele mai multe ori, consideră dialogul acesta apocrif, subordonîndu-l oricum Banchetului, în timp ce eu deduc Banchetul din Lysis. Pe Augustin mi-am permis să-l botez, preferând nu Confesiunile sau De civitate, ci De magistro. Cartea lui Isus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rece și tehnic, ceva simplu, limpede; "Secolul 20" nu este o revistă de filozofie. Mă gândesc mai degrabă la o categorie stilistică, la încadrarea lui Heidegger în specia titanismului modern al gândirii, la asumarea unei sarcini extraordinare, care vine în răspăr cu toată tradiția consfințită a filozofiei, deci la o răsturnare de proporții, așa cum au visat și Kierkegaard, Marx sau Nietzsche. Toți aceștia, Heidegger inclusiv, și-au propus să mute omenirea din câte o lungă habitudine, fie recuperând o origine, fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aduse din îndepărtatele deșerturi ale spiritului, poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vânturile istoriei și înlocuite de altele. Nimic nu avea identitate, nimic nu avea chip. La ce bun atunci o fotografie pusă în răspăr pe textul Nimănui? Ei bine, Al. B. simțise în textul din Contemporanul că ceva ieșea din scară. Fotografia îl ajutase să simtă că autorul rândurilor vorbea în nume propriu. Articolul era al cuiva și "mutra" care îl însoțea certifica asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le făceam, nici pe cele de literatură, nici pe cele de istorie sau filozofie. A preferat să descopere totul, singur, după vârsta de 20 de ani. La 16 ani, când îi propuneam Gogol sau Mănăstirea din Parma, îmi răspundea, în răspăr, cu lecturi "științifice" și-mi amintesc că a avut o revelație când a citit cartea lui Hawking, Scurtă istorie a timpului. (Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu știu ce clasă a vorbit pe larg de Big
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
clasic și pusese în locul lui dezmățul unui elenism obosit. Preoții vulgari ai ziaristicii și televiziunii ocupaseră piața publică și din vechile temple ale culturii zeii fugiseră. Nu mai știam prea bine cine ne sânt credincioșii. S-ar fi cuvenit, în răspărul acestei alte lumi, să intrăm din nou în sihăstrie și să transformăm vechiul crez cultural ― cel care, credeam noi, urma să mântuiască lumea de atunci ― în joc cu perle și în elevaj de orhidee. Cu alte cuvinte, să devenim perfect
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorba de un ciclu al lui Saturn (29 de ani). Dacă ai În temă dominante precum Luna sau Venus sau dacă semnul tău dominant corespunde exilului lui Saturn (Rac) ori căderii lui (Berbec), curentul saturnian riscă să te ia În răspăr. a) Tranzitele lui Saturn la Soare Conjuncție Dispoziție: Individul resimte nevoia de a reflecta. Începe dintr-odată să-și pună Întrebări de genul „cine sunt eu?”, se Îndoiește de sine, se Întreabă „care e adevărul meu, care e calea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
planul culturii. Dacă, obstinat, codul comportamental comun e pentru ea doar o sursă de revoltă, repertoriul cultural obișnuit e departe de a-i satisface spiritul de contradicție. Multe rânduri ale ei sunt fragmente dintr-un posibil Dicționar de simboluri În răspăr: Luna e, după capriciile mele, grasă, galbenă, fleșcăită și gravidă, iar nu suplă, virginală și argintie. La fel și deosebirea dintre aprilie și august, dintre starea mea fizică de acum și starea mea fizică viitoare. Acum luna a suferit o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la conturarea portretului pe care scriitorul crede că Îl face. Șochează, de asemenea, singularitatea autoportretului literar prin comparație cu oricare altă formă decurgând din strategiile biograficului. Chiar dacă „genul proxim” (așa cum spuneam mai sus) pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adevărul" / 29 1.2. Literatură de frontieră / 47 1.2.1. Scrieri factuale sau ficționale? / 47 1.2.2. Autobiografii sau memorii? / 67 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" / 71 Capitolul 2. Mărturia lui Soljenițîn / 83 2.1. În răspăr cu vremurile / 83 2.1.1. Destinul scriitorului / 83 2.1.2. Destinul operei / 95 2.2. Universul detenției / 111 2.3. Soljenițîn și "cercul atestării" / 128 Capitolul 3. A. Soljenițîn maestru al prozei / 143 3.1. Echilibru și rigoare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numai pentru că ele țintesc un adevăr mai presus de realitate care este și al lui, dar și pentru că regăsește în ele impulsul propriu de a construi, pe factualitatea socială și culturală, liber de canoane și de forme, ba chiar în răspăr cu acestea. De acest tip de literatură se ocupă cartea Ceciliei Maticiuc, pornind de la scrierile lui Soljenițîn anterioare exilului său occidental. Născută dintr-o teză de doctorat susținută cu brio la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași de tânăra rusistă ieșeană
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cuvânt. Nu există nimic artificial în această literatură, nimic fabricat "în laborator", aseptic și neconvingător. Este o literatură vibrantă, capabilă să emoționeze nu numai psihologic, ci și estetic. Asta e ceea ce rămâne. Capitolul 2 Mărturia lui Soljenițîn 2.1. În răspăr cu vremurile 2.1.1. Destinul scriitorului În orice discuție despre literatura concentraționară nu se pot ignora biografia scriitorului și cadrul istoric în care acesta a trăit și a elaborat opera, pentru că tocmai prezența acestor elemente constituie specificul materialului artistic
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Creangă, Dragoslav, Sadoveanu). În consecință, civilizația modernă (adică civilizația romanului, la care visa Lovinescu) pare a nu fi izbutit încă să producă, în spațiul românesc, o literatură și o ideologie. Astfel că finalul cărții dă glas unui scepticism radical (în răspăr cu ideologia burgheză a criticului modernist), care pune sub semnul îndoielii capacitatea creatorului român de a scrie roman. Dar Lovinescu nu voia să rămână un scriitor oarecare... Din acest motiv, capitolul ultim merită, cred, mai multă atenție. După intermezzo-ul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a intra deja la idei și cere fetei, după episodul dezvirginării, câteva zile de reculegere. Comparând, retrospectiv, comportamentul celor două femei (Diana și Silvia), inginerul exagerează iar, în spiritul concepției sale maniheiste, și ajunge la concluzia necesității unei hermeneutici în răspăr, cu semn negativ, singura capabilă, după credința lui, să descifreze adecvat semnele lumii. Luând drept adevăr ceea ce nu era decât aparență, Bizu se înșelase amarnic de unde și noua lui convingere, că nimic nu e, în realitate, ceea ce pare a fi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prețuiască mai mult persoana aproapelui decât propria lor persoană. Propensiunea aceasta spre sacrificiu se întâlnește îndeosebi la femeile cu vocație maternă, precum Dora, acea mătușă a lui Mili care nu trăiește decât pentru alții, plângându-și întruna de milă. În răspăr cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător anonimat, romancierul imaginează în Mili ("Bârzulica", așa își alintă el personajul în paginile de confesiune) o eroină cu personalitate puternică, modelată după chipul și asemănarea sa (și a lui Bizu, firește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
orgoliu: „Să fii adevărat înseamnă să rănești și să te rănești. Pot foarte bine să-mi fac rău singur” (III, 188). Boala, trupul rănit, limitele corpului, toate acestea, presupunând suferința, instituie cunoașterea. Este aici o metodă decisivă pentru raționamentele în răspăr ale lui Cioran care transformă carențele în avantaje, oferind astfel, prin sine, o salvare. Vom reveni asupra ei. Deocamdată, iată: „Trebuie spus lucrurilor pe nume: toate gândurile mele depind de neajunsurile mele. Dacă am înțeles câte ceva, meritul revine exclusiv carențelor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de indiferență, visele lui, luat de unii în răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alături de Shakespeare și de Cehov. Volumul de față este și povestea vocației acestui itinerar artistic. Cartea configurează în același timp un continuu manual de învățătură ce pune în lumină valori pe care secolul XX și XXI le tot iau în răspăr, ca să le redescopere, când artiștii mari își recunosc condiția de fii rătăcitori, după anii dedicați reinventării roții sau minimalismului. Pentru cine cunoaște istoria teatrului, marile școli de interpretare, în vremurile modeme, cartea de față este o cortina de cuvinte trasă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
darului de a baleia și sintetiza cele mai disparate fenomene artistice și spirituale străine și autohtone, grație clarviziunii în a sistematiza și circumscrie idei. Dar nu oricum, ci cu fervoarea redefinirii lor sub grila unei originalități polemice, proaspete, adesea în răspăr cu tabuurile confortabile". Prima parte a cărții, "descriptivă", introduce fișele unor vaste lecturi, în care forța analitică de asociere și disociere remodelează percepția cuminte, didactică, a relației dintre literatură și politică în istoria intelectuală a veacului XX. Discursul lui Caius
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezită să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
relatarea ulterioară a victimei, motivațiile arhitectului culminează hilar cu aceea că "îl supără apusul soarelui". Desfășurate disproporționat, ca o raillerie de rea credință ("Nu pot să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al cărui amfitrion dă tonul inconfundabil al jocului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
-te și ceste și unde-i vede că nu-ți vin la socoteală, ié pana în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut". Cuvintele sunt luate în răspăr. Autorul joacă rolurile tuturor eroilor săi, se transpune în limbajul și comportamentul fiecăruia, degradează retorica "serioasă" până la un limbaj imaginar, coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mângâi și să mă săruți pe spate...“ În acest proces al excitației psihice, un loc important și au câștigat „feromonii“ specifici omului: cei vizuali și cei auditivi (v. Secretul secrețiilor). Regula nr. 2: respectă anatomia! Ai fost vreodată mângâiat în răspăr? Mai ales pentru o persoană tunsă scurt, acest lucru e groaznic. Dacă cineva te mângâie împotriva sensului de creștere a firelor de păr sau îți trage urechile spre față, te enervezi, oricât de tandre ar fi acele mișcări. Un teritoriu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Est. 5 Stéphane Courtois, Nicolas Werth et alii, Cartea neagră a comunismului, Ed. Humanitas, București, 1998. Despre scandalurile ce au însoțit atît versiunea franceză, cît și pe cea românească, v. Dan Petrescu, Din lacună în lacună, în volumul său În răspăr, Ed. Nemira, București, 2000, pp. 387-390. 6 Dintre cărțile de "dezvrăjire" ale autorului amintit: Maisons rouges. Les partis communistes français et italien de la Libération à nos jours, Ed. Aubier, Paris, 1992; La Gauche en Europe depuis 1945. Invariants et mutations
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
spațio-temporală, "aici-acum-ul", este făcut dinlăuntrul, de toate Eu-rile ce o alcătuiesc, dar e guvernată de eoni, de conștiințe supraumane, unite în pacea eternă a Conștiinței divine, din-colo de Spațiu-Timp, în Sinele absolut. Emigrăm spre un nou continent al Spiritului, în răspărul hazardului, spre un nou deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o disperare secretă cauzată de dublul infinit al lui Pascal, de a nu-l afla nici în diviziunea neîncetată a atomului, nici în roirea fără margini
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]