988 matches
-
de veghe. ... Mergeam înlănțuiți... --De ce nu-i spui Sevastiței cum se spue, mamă? --Așa m-au învățat să-i spun - Sevastița - dragule. --Cine? --Sfinția sa și Sevastița... “Întreab-o dacă știe cine este tatăl ei, amețitule ce ești!” - s-a răstit la mine gândul de veghe. “Mai domol cu invectivele, amice, că nu suntem de-o seamă!” “Hopaaa! A prins vulpea la rană. Adică cum nu suntem de-o seamă, cumetre?” “Uite că nu suntem și gata!” “Cuuum?!” “Apoi pre când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Întrebat. ― Ne certam, răspunse el simplu. ― Pentru că? l-am Îndemnat eu, nerăbdătoare. Am oftat. Se părea că voi fi nevoită să scot cu forța fiecare cuvânt de la el. ― Nu vreau să-mi amintesc. ― Dar eu trebuie să știu, m-am răstit la el. Cumva... Nu era o teorie foarte probabilă, dar trebuia să Întreb. ― Ne-am despărțit sau ceva de genul ăsta? ― Nu, spuse el imediat. Adică, nu știu. ― Ce ți-am spus? M-am Încruntat enervată. Era Îngrozitor să fac
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
apucasem să-l spăl. În tot acest timp, Maria se Învârtise disperată prin cameră, sărind pe tocuri. ― Haide, haide, haide! repetă ea scoțându-mă din minți. Astăzi, Alisia! Nu-ți mai bate joc de nervii mei. ― O secundă! m-am răstit În timp ce mă dădeam cu balsam pe buze. Mi-ai văzut cerceii rotunzi? ― Nu-ți mai pune cercei, zise și mă apucă violent de braț. Haide! Mi-am luat sacoul și am sărit Într-o pereche de balerini, pe care Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
semn mare de Întrebare În privirea Mariei. ― Ce ai tu de vorbit cu anorexica aia? ― Evident, Îl căutam pe Victor. ― La ora asta? Pentru ce? ― Pentru că nu pot să-l sufăr și voiam ca el să știe asta, m-am răstit, de parcă Maria avea vreo vină În toată povestea. ― Ce? Mi-am dat ochii peste cap la auzul glasului ei șocat. De ce toată lumea Îl credea perfect pe Victor? ― Pentru că, am Început, accentuând furioasă fiecare cuvânt, am aflat adevărul. Victor și cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la mine În cameră. Eram sigură că Maria putea să se descurce cu ei. Însă așa cum bănuiam, nu urma să am pace. Alex stătea pe patul meu și se uita dezgustat la unul dintre sutienele mele. ― Ce faci? m-am răstit. Ieși de aici! ― Sau ce se Întâmplă? zâmbi el. L-am apucat de păr. De data asta avea să-l doară. ― Au! Termină! zbieră el. ― Du-te În camera ta! Acum! ― Lasă-mă! Alex Îmi aruncă o privire plină de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
isteric. ― Of, Alex, și eu care mă gândeam că teai putea comporta drăguț măcar din interes, am bombănit. Mi-am turnat un pahar de suc În timp ce Alex mă privea, supărat că trebuia să-mi ceară ajutorul. ― Spune odată! m-am răstit la el. Am să refuz oricum. ― Mă duc cu un prieten la tenis mâine, Începu el. ― Așa și? l-am repezit. ― Ei bine...continuă mama În locul lui. Terenul e departe și nici eu, nici tatăl tău nu Îl putem aduce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
slujbă. Cu alte cuvinte, era un amestec de muncă pe brânci, suferință și plictiseală. După prima zi la noul hotel, m-am târât către casă, extenuată și deprimată. Când am intrat în apartament, telefonul suna de zor. — Da? m-am răstit nepoliticoasă, gata să-l pun la punct pe cel de la capătul firului, oricine ar fi fost, cu umorul meu infect. A urmat o pauză scurtă - dar încărcată de semnificații - apoi vocea lui Luke s-a auzit, ca o mângâiere: —Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am aruncat o privire la ceasul de pe peretele din spatele biroului lui David - era 9:03 a.m. - după care m-am făcut mică, gata să încasez în plin loviturile care aveau să se prăvălească asupra mea. — Trebuie să vorbim, s-a răstit Vivian. Am patru cărți abia intrate, de care vreau să te ocupi. Pentru fiecare, ai un termen de producție de trei săptămâni, iar autorii au trei săptămâni, începând din secunda asta, ca să livreze manuscrisul complet. Te descurci? Aș fi preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-o asculte - dar, cu toate astea, avea doi băieți. Preț de-o clipă, am văzut-o pe Vivian ca pe o ființă singură, chinuită, profund nefericită. Aproape că ți se făcea milă de ea. M-am gândit cum mă răstisem la mama cu o zi înainte, când încercase să mă ajute să-mi fac bagajele. Cât de succintă fusesem cu Luke și Bea, după ce ei făcuseră efortul de a merge cu mine, acasă. Cât de nerăbdătoare fusesem în dimineața aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de plăcintă cu rinichi de porc care a ieșit săptămâna asta pe ușa fabricii de mezeluri Sweetbreads să fie găsită și adusă aici. Și fiecare conservă cu mâncare pentru câini. — Mâncare pentru câini? M-ai auzit ce-am spus! se răsti inspectorul Flint, ieșind cu un mers nesigur din spălător. Și, dacă tot te apuci de treabă, ai face bine să strângi și mâncarea pentru pisici. Cu Wilt ăsta nu se știe niciodată. Dacă ignorăm fie și un singur detaliu semnificativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
despre el, Katie? Sunt șocată. Nu-mi vine să cred că Adam a sunat și Debbie i-a spus să se ducă naibii. Cum a putut să-mi facă una ca asta? De unde știi că nu era chiar Adam? mă răstesc eu. Debbie nu mai poate de râs. —Haha! De unde știu? Tu singură mi-ai spus că nu l-ai sunat, așa că de unde ar putea avea numărul tău de mobil? Sigur a fost Tim. Stai puțin; Tim nu e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Va trebui să aștepte. Cam o oră mai târziu, servirea mesei se termină și ducem ceaiurile și cafelele. —Ceai? O, Doamne, parcă simt că prima femeie o să mă enerveze pe tot parcursul zborului. Are o privire demonică. —E decofeinizat? se răstește ea. Da, îi spun. Desigur că nu e, dar, la naiba, nu o să-și dea seama de diferență, nu? Ceai decofeinizat pe naiba! În sfârșit, a venit timpul pentru pauza mea. De-abia aștept. Sunt sigură că v-ați întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
E al naibii de frig. Asta e partea proastă la Boston și New York. Ori dârdâi de frig, ori te topești de căldură. Aici au ierni și veri adevărate, nu ca acasă, unde vremea e mereu incertă. Snakely stă în față și se răstește la săracul căpitan, așa că mă asigur că mă duc în spate. Unul dintre stewarzi stă deja lângă Amy, ceea ce e enervant, pentru că trebuie să o întreb despre Adam și chiar nu am avut șansa de când am terminat pauza. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
niciodată. — Teoria mea, spune Dave, și cu toții ne aplecăm capetele, atenți la ce are de spus, e că vrea să vadă dacă plantele astea lucesc destul de tare. Arată din cap către Cyril, și izbucnim cu toții În râs. — Ai grijă, se răstește Cyril. Să nu distrugi tulpinele. Ridică privirea. Și voi ce faceți aici ? — Acum urcăm ! spune Katie și ne Îndreptăm cu toții spre scări, pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănânci ? spune mama, fâstâcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănânce de pe o hârtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică mâna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întâlnește privirea Întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scurte, îndemânatice. Păcănitul rar al țintelor se opri brusc - țintele de la bocancii gardianului; sau numai mi s-a părut mie, furat de senzația tare, că în jur se făcuse un halou de tăcere - nu mi se păruse, îl și aud răstindu-se, Stai, fă, cuminte, mai oprește-te dracu’ și tu! Deci pe Tania o căutam, deși după atâția ani puțin probabil s-o mai recunosc. trei Da’ ce-ai, mă, de vorbești numa-n nas, iar ai băut? bombăne femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iar ai băut? bombăne femeia măruntă, bătând în tăblia groasă a mesei de cârciumă cu vârful degetelor pe care țipă un inel cu piatră mare albastră. Parcă de altceva venea omul la cârciuma lui Ali, nu ca să bea. Ea se răstește la Tanger, care tocmai încerca să mă convertească, să-mi plaseze la preț de nimic, o sută de mii, bre, unde mai găsești?, un Coran din colecția lui de cărți legate în piele în culoarea neagră-verzuie a muștelor de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal a ajuns! De gras și de greoice este, nici să zboare nu mai poate, se lovește cu aripile de pietriș!! Îmi amintește oamenii de dincolo, deși captivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înșiruiți ca boabele de mazăre dintr-o păstaie despicată sub ochii lor. ― Voi trece numele cu mâna mea. ― Așa vom face, Înălțimea Voastră! Întocmai așa! turui nacealnicul, făcând o veritabilă temenea. ― Oceni harașo! Își strânse mantaua pe el și se răsti fără menajamente: Dar scrieți odată pricazul, puturoșilor! Se răsuci pe călcâie, militărește, și porni repede înapoi, spre apartament, lăsând toate ușile date de perete în urma lui. Peste o oră, nacealnicul intră sfios la general. Îl găsi așa cum îl știa dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa, fără șorț alb și bonetă albă. Scârba cea mică, fiara-cu-chip-de-om, cum Îi spune Nora, Își face de lucru cu penele: Întâi le-adună bine-bine; și frumos; după aceea le Împrăștie, mai-mai să cadă-n ceaune. O aud pe Doamna răstindu-se la ea, amenințând-o cu degetul, dar nu-i aud glasul. Nora o ajută cu adevărat. Nu strică nimic: se preface că face - se zice că ăsta e cel mai rău obicei din lume, dar Nora nu știe, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
De ce să mai treci? Pui laba pe-o bolșevică, o aduci Încoace, eu Îi dau vata, dumneata o Împuști frumos, Îi iei vata, i-o dai soției... - Șșșșșș’... - acum tata joacă rolul cumintelui, al șâșâitorului. - Ce, nu-i așa? se răstește mama la tata. - Lăsați, coniță, că n-a fost chiar așa - hai odată, dom’ locotinent! - Du-te, dom’ locotenent, zice tata. Ori n-ai auzit ordinul plutonierului? Execută-l pe loc, altfel se trezește pe dată marele român din mititelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută-ți lucrurile afurisite. Acum! — Unde pleci? îl întrebă domnul Gupta. — Lasă discuțiile... Suntem în întârziere, nu vezi? se răsti la el brigadierul. — Din cauza problemelor de sănătate, am fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când în când, știi, la vreme de stres... — Dă-te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Susan și-a păstrat tonul vesel, deși tremura la gândul că bărbatul avea să o încurce în vreme ce ea se apuca să pregătească masa. Tu și Jenny ați putea să mergeți cu Milly în parc. Dacă vreți. Știm asta, s-a răstit Jenny cu viteza fulgerului. N-avem nevoie de permisiunea ta. Susan a rămas ca trăsnită preț de câteva clipe. Era uluită de izbucnirea femeii. — N-am vrut... adică, n-am..., s-a bâlbâit ea pe punctul să izbucnească în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a rămas pe loc, convinsă fiind c-o să-l poată convinge să facă dragoste, îndepărtându-se astfel de punctul mort în care li se împotmolise seara. Însă James avea, în mod clar, alte idei. —Ți-am spus nu! s-a răstit el ridicându-se în picioare, astfel că Julia s-a prăbușit pe podea. Femeia a rămas acolo preț de câteva secunde. Poziția era complet lipsită de demnitate, iar ea a așteptat ca James s-o ajute să se ridice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru locu’ ăsta ca să dau la pește! Auzind de bani, paznicul tresare și grăbește pasul, ca și cum ar da s-o ia spre nea Matei, să-i spună că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]