5,766 matches
-
Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se dea de gol, se răsucește pe călcîie și iese, trîntind ușa cu putere, mînat de un singur gînd: soacră-sa, fosta femeie superbă, singura cu adevărat din viața lui, care îl urăște pe nedrept... *** "Prea am stat deoparte mereu!... Cînd a venit la noi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea Emil sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la spate. Aha, rîde el încet, înțelegînd că a fost confundat am zis eu că tremură carnea pe tine, și-ncă ce carne... Lasă-mă! se zbate femeia, dar învinsă în final, nu atît de forța bărbatului cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii ascultă ce-ți spun; o clipă, te rog ascultă-mă, doar atît: sînt curse, rapide ori directe, care trec o singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se ițea în afară dintre labii. Abia putuse să cuprindă chestia între degetul mare și arătător. Această imagine îi apărea reflectată, pe un fond de culoarea fructului de avocado, în oglinda mare de deasupra chiuvetei. Cu picioarele depărtate și lenjeria răsucită în jurul gambelor, transpira și se zvârcolea pe colacul de plastic în formă de potcoavă al scaunului ei de tortură. Dar reușise să apuce chestia aia. Și simțind viermișorul între degete, avusese o senzație nefirească. Pe de o parte, acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
însetate, gâtlejuri care aveau nevoie, și meritau, să li se stingă setea. Prin urmare, Cealaltă Carol își puse lacăt la bazele ei subțiri și Carol a Noastră plecă. Dar Cealaltă Carol știa foarte bine că amândoi se vor întoarce. Își răsuci brățara de aramă de la încheietura uscată ca un băț și își dori în gând să aibă dreptate. Așadar, nu e de mirare că, atunci când a hotărât să-și reînnoiască provizia de bere Lamot, Carol a apelat la magazinul soților Wiggins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
afară, în stradă. Dar cursul ulterior al acțiunii a fost în întregime decis de Carol și de reflexele ei din ce în ce mai rapide. Simțind că „odorul“ îi e amenințat, Carol apucă o sticlă de lichior abandonată de un mușteriu pe tejghea și, răsucindu-se, îi aplică lui Ted Wiggins o lovitură fulgerătoare în partea laterală a capului. Izbitura fusese atât de puternică, încât sticla ricoșă în carcasa dură a casei de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma unui astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poveștii, dragule? Vrei, iubitule? Hai, te rog? Figura de bebeluș îmbătrânit i se încreți într-un rânjet dezgustător, apoi reveni la expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că tot nu avea bijuteriile necesare ca să îi umple. Cel puțin asta credea Carol văzându-și imaginea reflectată, de la mijloc în jos, în ușa de sticlă a dulăpiorului pentru CD-uri pe care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
i se dubla, dar circumferința nu suferea nici o modificare semnificativă. Dar ceea ce o impresiona cel mai mult pe Carol nu erau dimensiunile și potențialul penisului său, ci versatilitatea. Când era flasc, putea face cu el orice voia. Atâta timp cât nu-l răsucea sau nu își înfigea unghiile în el, putea să îi dea diferite forme: de zeppelin, de minge, de pisică-de-mare, de nas, de corn. Uneori și-l ascundea între coapsele strânse ca să se poată privi în ipostaza de femeie 100%. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un semn bun; părea mai degrabă nehotărât. — Da, da, îmi cer scuze, uitasem de asta pentru o clipă. În orice caz, mă gândeam că doar un pahar... poate că nu ar conta? Oh, ce isteață era, nu? Știa cum să răsucească cuțitul în rană. Nu se putea să nu-și dea seama de dinamica reală a alcoolismului de care suferea Dan, nu crezi? În definitiv, avusese ocazia să-l studieze îndeaproape de ceva vreme. Știa că Dan nu are o voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
patru cilindri colorați în roșu și galben, atât de familiari lui. A fost ultima dată când a atins o bere Lamot. După ce ajunseră în dormitor, ea făcu o piruetă, iar rochia i se desprinse cu totul de pe umerii înguști. Se răsucise și mâinile îi frământau sânii, coapsele, pubisul cu mișcări puternice, abrazive, așa cum își dorea de fapt să fie atinsă. Se excitase atât de subit și de puternic încât îi era foarte greu să-și țină penisul ascuns, să-l împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
excitat, năpădit de dorință. Dar când ajunse la penisul meu, în loc să lingă, să sărute sau să sugă, mușcă. Mușcase tare și se folosi de starea în care mă aflam, împiedicat în haine, ca să repete ceea ce îi făcuse lui Dan. Mă răsuci ca să mă poată pătrunde. — Cine-a zis că fulgerul nu lovește de două ori în același loc, ha! Însoțise fiecare mișcare cu un cuvânt. Mă poseda, fără îndoială. Și chiar voisem asta, nu-i așa, o cerusem. — Idiotul naibii! Nenorocitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în care starea de veghe și cea de reverie se îngemănează, dar se regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu-se să și-o ia la labă. Se răsucise pe spatele său larg și alb. Brațele puternice i se eliberaseră de sub plapumă, pe care încerca s-o dea jos de pe pat. Plapuma ateriză în cele din urmă pe covor. Mâinile i se apropiară de coapse și începură să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede că treaba era serioasă, pentru că indiferent de mișcarea pe care o făcea - fie se ghemuia sau se lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
masca mirosul. Vagine ce torceau cu un sunet electric și reconfortant, pielea de sub sâni netedă și caldă ca o piatră spălată de ape, sfârcuri atât de excitate că fiecare atingere atrăgea după sine un „aaah!“ și fâșii lungi de lenjerie răsucindu-se, zburând prin aer și aterizând pe covor. Iată cum ajunsese Alan: dependent de pornografia generată de propria-i minte îngustă. Un degustător de plăceri rafinat, cineva care se delectează cu buze de catifea, cu buze de satin, cu buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Bull în fața ochilor lui Alan într-o lumină nouă: o strălucire rozalie, pulsatilă, unduioasă, drăgălaș erotică... Alan și-l închipui pe Bull pozând nud în penumbra striată a unei jaluzele - cam cum făcuse Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
despre Razza Rob și cred că este inclusă și o scurtă recenzie a momentul lui său comic. — Cum? spuse Bull neîncrezător. Tipul ăsta nu merită cincizeci de cuvinte, darămite un articol întreg. E prost, obscen, plictisitor și insipid. Bull se răsucise cu scaunul pentru a-l putea privi în față pe director. — Se poate să fie cum spui tu, John, numai că e privit cu mare interes. Genul ăsta de comedie chiar prinde. Știi foarte bine că nu suntem aici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
băgă capul între genunchi. În poziția aceea, Bull părea că încearcă să se dea cu capul de covorașul din baie. Scoase oglinda de buzunar și-și privi vaginul. Crescuse peste noapte! În timp ce ieri firicelele de păr de culoarea ghimbirului se răsuceau timid peste mons veneris, acum se reorganizaseră și își măriseră lungimea și volumul, formând un soi de snop în formă de triunghi. Iar mai jos de vagin, dunga de carne maronie pe care Alan o identificase corect ca fiind perineul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bine în orele de dinainte. Își dăduse seama că greața depindea de acele părți din sine la care berea nu avea cum să ajungă. Se dezbrăcase și se așezase din nou în fața oglinzii celei mari, în locul unde începuse toată povestea, răsucindu-se ca să-și poată vedea vaginul și zona din jur. Își dădea seama că piciorul dezvoltase propria anatomie. Menstruația care debutase în cămăruța Ramonei luase sfârșit în douăzeci și patru de ore. În seara în care se întâlnise cu Alan la De La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
diferite. De exemplu, țiglele galbene erau folosite pentru clădirile imperiale. De asemenea, importanța și semnificația clădirii era reflectată prin formele diferite ale acoperișurilor. Cele mai importante aveau acoperișuri ascuțite, iar cele mai puțin importante, acoperișuri simple, triunghiulare. Meșterii chinezi au răsucit marginile acoperișurilor, nu doar pentru a arăta mai estetic, dar și pentru a reține ploaia și a controla cantitatea de lumină care cădea pe clădire. În interior, pereții, care nu susțineau acoperișul, ci aveau doar rolul de a împărți spațiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a obosit și și-a dat seama că nu poate face această muncă foarte repede. Începu să caute o idee prin care să-și desăvârșească creația. În cele din urmă o găsi. Afundă în albia râului o creangă, apoi o răsuci, ca să se umple de nămol. O ridică și începu să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuți pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleți mici. Așa a reușit să creeze o mulțime de oameni care să împânzească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bâte și toți mă așteptau pe mine. Simțeam clar că erau ultimele bomboane cubaneze pe care le mâncam în viață. Am rămas lipit de pământ și priveam. Nu voiau să se miște și în felul ăsta se însera. M-am răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar dâra se înroșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încă de la ieșirea jucătorilor din vestiare, de când apărea în gura tunelului un șarpe lung și vișiniu, care cerceta un pic împrejurimile, pe urmă traversa grăbit pista cu zgură, se prelingea pe iarba tunsă scurt, se oprea la mijlocul terenului și se răsucea pe-o parte și pe alta, salutând publicul înainte de-a se rupe-n bucăți, unșpe titulari și cinci-șase rezerve, după câte vertebre avea. Ce se întâmpla în jurul nostru nu era nici cor, nici hărmălaie, nici vuiet, erau 49.998
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sută sigur, a dormit și s-a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit În Încăpere. O lampă fluorescentă ce zumzăia ușor și atîrna de două fire răsucite din tavan arunca o lumină albăstruie pîlpîitoare asupra spațiului ei locativ. Spațiului ei locativ ? Să mori de rîs, nu alta. Asupra spațiului meu locativ ! Pentru că, peste tot În jurul ei, oriunde se uita, se aflau cărți. De la podea la tavan, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
meu de vedere, a fost un incident cît se poate de banal, Însă a fost un lucru pe care, dacă l-ați descoperi mai tîrziu, mi l-ați putea arunca În față, cu ură și Înverșunare. Parcă vă și văd răsucindu-vă pe scaunul ergonomic și icnind de Încîntare. Sincer să fiu, n-a fost un incident În adevăratul sens al cuvîntului, ci mai degrabă o senzație, sau mai degrabă o senzație În curs de a se contura, și anume faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]