1,361 matches
-
cele pe care le știa el ciripeau nebunește, de ziceai că-s femei ce se ceartă, În timp ce păsările de aici erau la fel de mute ca și Krog. Tot În pădurea aceea am văzut un soi de copaci cu trunchiul gros și răsucit, În care creșteau niște fructe verzi, precum boașele de berbecuț, numai că erau mai mici. Aveau un sâmbure tare În care era să-mi rup dinții și erau grase de ziceai că zăcuseră În untură. Erau gustoase și țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare decât toate: era Înaltă de patru-cinci staturi de om și din pereți i se ițeau niște bulumaci cafenii. Dincolo de acea casă se Întindea un câmp cu ierburi Înalte și grele, presărat cu aceeași copaci groși, cu trunchiuri ca butiile, răsuciți și cu frunze mult prea mărunte pentru atâta lemn. - Krog, ziceai, Îmi spuse Tuni după ce Gula se Îndepărtase deajuns. Albul mă privea din spatele lui, fără să scoată o vorbă. Ziceai că nu se gândește la nimic. Era un om frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse nu știu cum Îndărătul lui Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai departe de noi. Ne-am continuat drumul spre Miazăzi și, Într-o bună zi, În fața noastră s-a ridicat o pădure Într-atât de deasă, Încât la Început, ne-a fost teamă să pătrundem În ea. Frânghii din lemn răsucit coborau din copacii cei mai Înalți pe care Îi văzusem vreodată, amestecându-se cu frunze mari cât omul și cu crengi lungi precum brazii; era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit abia dacă vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
obișnuiți cu armele, numai că ale noastre erau prea grele pentru ei. Se mirară de arcul Runei și o puseră să-l mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi și proptite Într-o rână de copacii unui luminiș. N-am văzut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei iar majoritatea blocurilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nr. 238 (ibid., 287-288) un menestrel din Portugalia a jucat la zaruri și a blestemat pe Dumnezeu și pe Fecioara, scuipând când un preot a venit cu Trupul lui Christos. El a fost strâns de diavol până când a fost complet răsucit. Despre jucători de noroc în miracolele Marianei, vezi E. Gulli Grigione, "L'empio giocatore nelle leggende dell'Atlante mariano", Îl sânto, 23 (1983), 345-351, si Capenter, ""Alea"" (n. 9 mai sus), 335. 71 Alte povești în care jocul de noroc
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și așa mai departe. Titi nu găsi întrebările inoportune, nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și o bătaie fermă în ușă îl făcură să înghețe. Pe ușă apărură solemni, dar râzători, Sohațchi si trei ofițeri, în care recunoscu pe cei doi frați ai lui Sohațchi (unul căpitan, și altul locotenent) și pe domnul cu mustăți răsucite, acum colonel. - Iubite domnule Titi, luă cuvântul căpitanul, suntem fericiți că sora noastră ți-a plăcut. Ați dus lucrurile prea departe, după câte am aflat. Ce s-a făcut, s-a făcut, însă înțelegi că noi suntem o familie onorabilă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât, și strângea tot bustul ca o lamă răsucită. Georgeta i se păru de o rară frumusețe și de o onestitate desăvârșită în privire. Era o Otilie plastică, mai placidă. Tenul, nefardat, era de o finețe superbă. Felix fu cuprins de un sentiment care-l făcu să vibreze. Îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
medic al casei, să vezi cum îi merge bolnavului, doar nu suntem oricine. Te plătim (și mai încet), nu fi prost, Vasiliade, te punem la cont. Marina aduse gheața și o pungă, și în curând chelia bătrânului primi o scufie răsucită, căpătând o demnitate ridicolă. - Ți-e bine așa? întrebă Aglae. - Bi-bine! mormăi Costache. - Acum ce să mai facem? întrebă Aglae. - Nimic, răspunse doctorul. Liniște și altceva nimic. Natura lucrează singură. Stănică pufni în râs. - Aveți și voi doctorii formule. Natura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o nervură a veșmântului răsucită și aninată pe un antebraț, apariția de fum ocoli măsuța și veni până înaintea caietului cu însemnări zilnice. - Bună dimineața, domnule taximetrist. Mi-ați îngădui să vă consult cu privire la etimologia cuvântului ebraic rúach și a cuvântului grecesc pneúma, însemnînd ambele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din piele uscată, îi indică carafa). Prezența dumitale aici, după cum mă temeam, devine din ce în ce mai plăcută. Turnă și băură. Femeia se ridică c-o greu de pronosticat ușurință și scotoci după ceva, într-o arătare de scrin, cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă gălbuie, o bătu cu grație
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu mâinile aproape goale. "Semne aleatorii, născând însă anumite coincidențe frapante". Despre coincidența de nume ce mai să vorbim... - În plus, recunoaște cinstit, nu ai tu, încă din naștere, un ciorchine de pete, în formă de ancoră, cu trei brațe răsucite, pe fund? - E prea mult spus ciorchine de pete. Și e prea mult spus pe șezut. Fiindcă semnul din naștere e imprimat pe pectoralul stâng. Două brațe răsucite la ancoră și unul drept. - Identic cu Robin. (Mai târziu, roșindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de făcut. Nicu-Piele a scos șmecheriile lui din nădragi. Drept în mijlocul precupeților s-a oprit: - Care iei mașina, mașina?! Pentru bătrâne și soacre mari! Mașina de băgat ața în ac, un leu, un leu! Și învîrtea între degete o sârmă răsucită și o ață. Asta era momeala. Se apropiau lelițele și cîrțanii. Se zgâiau la degetele lui. Oacă le umbla prin chimire. Tot au mai scos câte ceva, mărunțiș, acolo. Au tras cu urechea, au privit în dreapta și-n stânga. Oameni cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apoi apa clipocind în căldare. Se făcu din nou liniște. - Spui? întrebă unul. - Nu știu nimic. - Bine. Pungașul se uită liniștit la ei. Îl întoarseră cu fata în jos. Sergentul își potrivise frânghia. Îl plesni o dată cu sete. Sfoara groasă și răsucită bine se lipi adânc de piele. Sângele tîșni șuvoi. Iar băgau foc în el. Icni scurt. - Ah, ah... Se gândi că ar fi fost bine să fi putut să nu mai știe nimic. Îl duru și a doua lovitură, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care se afla locuința lui Tommaso. Se numea Perniciaro fiindcă, așa cum spuneau bătrânii, acolo odinioară își făceau cuibul stoluri de potârnichi cu care ani în șir și-au potolit foamea oamenii. Locul era oribil, dacă-l priveai pe lumină: copăcei răsuciți se cățăraseră cum și unde putuseră; vântul adusese tot felul de resturi și oamenii din Stilo aruncau acolo gunoiul și cadavrele de animale de cel puțin două veacuri. Tommaso se aventurase cândva cu câțiva băieți, dar au trebuit să facă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dădeai, în locul lui, peste o arătare ce te înfiora. Mântuitorul nostru atârna cu capul în jos, crucea lui era strâmbă, adesea îi lipsea câte un braț pentru a lăsa mâinile să se bălăngăne, inerte, în frunte îi erau înfipte coarne răsucite și nările îi răspândeau miros de pucioasă. Pentru ca locul rugăciunilor să-l ia blestemele, se ținea liturghia neagră. Puteai să adori sau să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
l scuturi. Se pieptăna, pesemne, doar cu degetele rășchirate, pentru că smocurile nu se ordo nau nicicum unele după altele, ci după mâna cu care își trecea prin ele rarița și după graba cu care o făcea. Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți care și-au greșit rădă cina și s-au așezat cu pleoșteala în sus. Ochii erau atât de negri, încât nu înghițeau, ci hăpăiau lumina. Și, ca să se știe de unde le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de astă-toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul uriaș se lățea spre poale, limbile excavatoarelor îl împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bănuise. Am trăit s-o aud și pe asta ! exclamă Tili. Poate că ai dreptate, nu e suficient. Corect ar fi „băi, tovarășu’...“, dacă-mi aduc bine aminte. Și palma peste ceafă - sau asta nu făcea parte din nume ? — Ori răsucitul mâinii la spate, adăugă Jenică. — Ai văzut ? întrebă, iarăși, Tili. Așa de bun tovarăș ai fost cu noi, că ne aducem și acum aminte. Cum să te jignim și să-ți spunem altfel ? Ne știai pe nume, ne purtai de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la Hagienuș spre a-l proclama "canalie", "perfidus et impudens senex", "horridus fraudator", "mendax ignommiosus"1. De aceea preferă să plece singur pe jos, în prada celei mai vii și comice agitații, izbind cu bastonul, gros ca o bâtă și răsucit, în trotuar. Agapa de care îi vorbise Gaittany și asupra cîreia în aceeași dimineață făcu aluzie și lui Saferian era într-adevăr plănuită pe seară, în grădina hotelului "Continental". Cu puțin înainte de a emite teribilul strigăt către servitor, Gaittany chemase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drumul spre casă le era comun și trecea prin fața casei doamnei Farfara și implicit cu câteva curți mai încoace, pe dinaintea casei pe care o construia Ioanide. În poarta binalei aproape terminate, cei doi scunzi, unul pletoric, altul înarmat cu bastonul răsucit, se opriră și amândoi, din simplă curiozitate, avură simultan ideea de a vedea pe arhitect, Hagienuș gîndindu-se pe deasupra la posibilitatea de a-l descoase pe Ioanide asupra valorii reale a unui cavou de felul celui construit. Își și ticluise pretextul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
A observat pierderi majore de memorie și dezorientare la o pacientă în vârstă de 51 de ani. După moartea ei la vârsta de 55 de ani, autopsia a arătat că filamentele din celulele nervoase ale creierului au fost înnodate și răsucite. Aceste noduri neurofibrilare caracteristice pentru boala Alzheimer sunt mai proeminente în cortexul cerebral și hipocamus, două zone ale creierului critice pentru funcționarea cognitivă și a memoriei. Aceste noduri sunt comune pentru pacienții Alzheimer dar sunt rare pentru cei care nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]