2,050 matches
-
ascultai, tu știai că va fi bine dacă te învăț eu, Doamne, cum m-ai ascultat la lecțiile alea!!!, toate insinuările, tot ce dădea valoare recitării, treceai de scenă, în sală toți erau topiți, nici nu clipeau, ascultau fără să răsufle. Da’ când începeai să cânți, Doamne, cum te mai asculta lumea, ăstuia îi puse Sfântu’ mâna în cap!!!, mai zicea câte una din sat, femei invidioase, Octavă, c-așa îți ziceau în gimnaziu, Octavă, datorită vocii, așa îți zisei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi având noi nevoie de bani pentru una-alta la casă, dar nu numai pentru asta rămân eu câte o lună, pe vară, acolo, ci simt că sunt mai liber departe, nu de tine fug, nu, ci de Loredana, mai răsuflu și eu singur, mai vorbesc cu o Carmencită, cu o Floricică... Nu-ți fac rău întâmplările astea? Știu că ești mai geloasă pe Loredana decât pe alte femei, și asta nu înțeleg, ai o gelozie paradoxală, ești, uneori, geloasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec, cântecul său își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a înnegrit din cauza umezelii de jos, credeam că lemnul e negru din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fuge speriat. Învăța ușor tot ce îi sugeram, ți-am mai spus asta, nu fugea adică, mă fermeca ucigător de încet, devenise o femeie, fizic, eu o făcusem femeie, doar fizic, pentru că ea avea în sânge femeia, când o vedeai răsuflând doritoare, pe brațele tale, te pierdeai. Cine poate să-nțeleagă, înțeleagă, cine nu, nu, Cui nu-i place dragostea,/ Dumnezeu să nu i-o dea!, vorba cântecului popular românesc, că iar ajung la muzică... Odată am și întrebat-o ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o criză spirituală, se convertise la catolicism și era acum... Monsignor Darcy. — Într-adevăr, doamnă Blaine, el e și acum un interlocutor Încântător - mâna dreaptă a cardinalului. — Amory Îl va căuta Într-o bună zi, sunt sigură de asta, a răsuflat preafrumoasa doamnă, iar Monsignor Darcy Îl va Înțelege, așa cum m-a Înțeles și pe mine. Amory a Împlinit treisprezece ani, fiind destul de Înalt și șvelt și mai legat ca niciodată de mama sa celtă. Ocazional avusese preceptori, ideea fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism divin Într-o oră a dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
condiții de viață. De exemplu, cei doi ar putea să ia acum o cârpă de praf și să facă curățenie. Trebuie să discutăm mai în amănunt despre infracțiunile noastre, aduce Rainer vorba. Hai, lasă, nu acum, după trăirea asta profundă, răsuflă Hans din greu, ca la un exercițiu de gimnastică și face o mutră care spune multe. Ar trebui să te regulezi și tu și‑ai să vezi c‑o să‑ți treacă imediat dorințele astea. Deși poate că Anna a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără manichiură, rămase câteva clipe cu el În aer, apoi Îl duse la gură și bău doar puțin, după care Îl puse din nou pe masă. Altceva nu făcuse, Însă m-am trezit că o priveam extaziat, uitând să mai răsuflu. Gesturile ei nu curgeau suple, dar nu aveau nici ceva neîndemânatic și abrupt. Mișcările corpului ei Îmi dădeau senzația unui motor care funcționa din plin, scoțând o cantitate enormă de gaze de eșapament, totuși nu era În stare să miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
chiar mai masculină decât mi-o aminteam: — Spune-mi că Reinhard nu are nici o legătură cu asta, zise ea pe un ton care nu admitea contrazicere. — Absolut deloc, i-am confirmat. Monstrul marin se lăsă un pic în jos când răsuflă ușurată: — Slavă Domnului. Și știi cine mă șantajează, Herr Gunther? — Da. Un bărbat care a lucrat la clinica lui Kindermann. Un infirmier pe nume Klaus Hering. Presupun că numele nu vă spune mare lucru, dar Kindermann a fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și să i-l fac bucăți lovindu-l în cap. Kindermann fiind fără cunoștință, m-am uitat în jur spre locul unde Lange se ghemuise într-un colț. Cu antebrațul însângerat apăsat de ceea ce mai rămăsese din jugulara sa, mai răsuflă de câteva ori și apoi muri fără să mai scoată un cuvânt. I-am scos cătușele și i le transferam lui Kindermann care gemea când, atrase de împușcătură, două asistente dădură buzna în birou și se uitară înspăimântate la scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tot amintești și acum... că-ți roadea orgoliul de oltean , iar ca să nu te faci de râsul satului, nu ți-a convenit să le arăți că ți-am fost necinstită, fiindcă ți-era frică de moarte ca nu cumva să răsuflu vreun cuvânt la miliție. Ce poți să-mi răspunzi, Andrei? Și din nou l-a mișcat energic o mână nevăzută, care i s-a înfipt în piept ca un cârlig dureros. De ce taci, bestie! Răspunde! Ți-a pierit glasul?... - ...Leană
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
și de altă factură, grupate în capitole precum: File de legendă, Oameni, fapte și întâmplări de altădată, Eseuri, Versuri, Documentare, Oameni, fapte și întâmplări de azi, Biserica și Școala, Aspecte pastorale, In memoriam, Recenzii. Oricum, cititorul nu are timp să răsufle sau să se plictisească din momentul în care începe lectura acestei cărți pline de viață. Călători suntem pe drumul vieții. Încercăm fiecare să lăsăm un semn al trecerii noastre pentru cei prezenți, pentru cei viitori. Unii lăsăm palate, alții averi
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până a ieșit din local... Ajuns afară, plin de furie și cu orgoliul rănit, Cartuș a destupat sticla și a băut câteva înghițituri, fără să răsufle, sub privirile dezaprobatoare a câtorva trecători ce-l priveau cu silă. Nu-i păsa lui de asta. Plănuia să-i aștepte pe români, să urmărească una din persoanele rămase singure și s-o forțeze să-i povestească despre cele auzite
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
o bucurie care acoperă o tragedie ,o bucurie gândită spre a acoperi tot ceea ce înlăuntrul său era rană a suferinței :” De-aici te rog ,/.de unde bezna ține locul zilei / și frigul locul soarelui , de unde/ cu nume stacojiu un idol paznic / răsuflă-n poarta ultimei incinte.”(Ultima incintă).Pentru un poet ca Mircea Ciobanu , limanul nu poate fi decât o bucurie simulată . Adevărata bucurie a talentului este neliniștea confruntării în existența sa.Pentru acest poet , ca pentru toți marii poeți , un poem
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
drept gură-cască. - FIRICĂ: fotograf - norocul lui cu ghinionul care se ține scai de el. - ESCROCUL: Permanent în căutare de naivi pentru câștigul lui și al moralei. - SUBOFIȚERUL: De fapt o tânără subofițer, de curând încadrată și care trece fără să răsufle dintr-un bucluc în altul. Pe scenă mai apar doi brancardieri trași la indigo, niște țărani fruntași și vigilenți, recuzita mai apelează la tot felul de zgomote ciudate și la două coruri de gură-cască aflate în stradă. Toate din vina
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
panica, în ciuda faptului că urma să fi asistată din fericire de către un medic, fie el și ortoped. - Au-u, mor, au, domn’ doctor, fă ceva că nu mai rezist... ajută-mă, Doamne, să scap de chin... au-u. - Nu te speria, femeie, răsuflă puternic și împinge, hai, ușor, iată că începe să apară o nouă viață pe pământ. Hai, mai insistă, screme-te, așa, încă puțin, bine, bine... bravo,gata, ușor, ușor, nu te mai văita, iată că ai scăpat, ai o fată
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
de pe scaun fără să spună un cuvânt și plecă, undeva, în spatele casei. Tatăl rămase la masă, în continuare. Amuzat, îi spuse soției sale: - Iată că a cedat fără un cuvânt! În sfârșit, am lăsat-o fără replică..., adăugă el și răsuflă ușurat, trecând imediat discuția despre diverse probleme pe care le aveau de rezolvat în zilele următoare. În acest timp, Emanuela scoase hamurile și hățurile din locul în care le ținea tătăl său, la umbră, să nu le usuce soarele și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
unică folosință parcă gemeau de povară extramundană. Păstoreau în liniște maldărele de mizerii, amestecate cu resturi de foste flori, basculate în jurul lor. Solomon se opri lângă un tomberon din parc și, vrând să se așeze pe una din bănci, ca să răsufle ușurat, zări sub două farfurii de plastic de unică folosință, bine încleiat în muștarul uscat, cotorul unui exemplar al romanului său. Repede se aplecă și trase de coperta din față, îndoită și puțin sfâșiată, recuperând exemplarul șifonat, pe al cărui
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
o fată întinsă pe iarba verde cu o mână sprijinindu-și tâmpla, țesută la război de mamare și cu ochelarii pe nas, dădea foaie după foaie. Din când în când ne citea și nouă spre încântarea mea. Nu suflam, nu răsuflam, aveam toate simțurile încordate ca să nu pierd ceva din prețioasa povestire. Mai târziu, când la rândul meu am descoperit taina magică a literelor, citeam și eu. Ce mândră eram și cât de mare importanță dădeam momentului! Mare ciudă mă cuprindea
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
pentru copii, dedicat acestor făpturi drăgălașe ,,Cruciada pisicilor”, iar un alt volum ,,Taina ghemului de ață” conține și el multe poeme dedicate pisicilor (Taina ghemului de ață sau Concursul de Miss). Motanul Arpagic, personajul minunat al scriitoarei Ana Blandiana, poate răsufla ușurat: nu are motive să se plictisească pe terenul de joacă al literaturii române! (Petre Crăciun) ***4. BORIS IOACHIM (Botoșani) - IUBIRE FĂRĂ DESTINATAR (poezie, A5, 140 pagini) Poezia lui Boris Ioachim este, întotdeauna un eveniment, un spectacol de culoare, romanță
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
recuperat dintre valurile înspăimântătoare și dus în port, dar nu la locul de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncați și striviți de stabilopozii digurilor de apărare. La intrarea în portul Mangalia, am răsuflat ușurat. Am scăpat de la moarte sigură. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit țărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă, ca o soacră și își va schimba dispoziția după cum va avea ea chef. Așa am ajuns să prind vârsta
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
situației create între mine și elevă, încheie el monologul cu sine. Întinși unul lângă celălalt în imensitatea patului matrimonial, nici unuia nu-i venea să creadă că această relație s-a consumat din plăcerea ambilor parteneri. Angela, îmbujorată la față și răsuflând greu, nu numai datorită efortului depus cât mai ales greutății corpului lui Condurache deasupra sa, greutate cu care nu era obișnuită, întoarse capul spre cel ce s-a bucurat de fraga ei încă negustată de nimeni și nu-i venea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
își făcu apariția la o sută de metri de dig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, am fost lângă intrarea în golf, însă am întors spre Venus. Din nou am inversat cursul bărcii. Peste puțin timp, obosit, dar răsuflând ușurat, am intrat în golf și am tras barca la mal, acolo unde câțiva colegi sosiseră, iar alții erau așteptați. O barcă cu motor rătăcea, căutând să ajungă la intrarea în portul comercial, parcurgând toată distanța pe lângă diguri. Când ne-
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]