2,464 matches
-
și încă o dată, două nume mi-au venit în cap. Primul, Rică Manea. Și el vedea lumea nepoetizată și antiromantică în Pescărușul pe care l-a făcut în 1982-1983, la Teatrul din Reșița, un tip de cinism care îți taie răsuflarea. Al doilea, Michael Haneke. În oricare din filmele acestui regizor estet, filosof, muzician, un intelectual cu rasă pură, poveștile cele mai cumplite și mai insuportabile din viață sînt jucate alb de actori. Suferința și deșirarea nu sînt la vedere. De
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
un decor pe fundalul căruia actorii debitează o serie de monologuri ca în fața unui public aflat în sală. Pentru că aceasta este adeseori impresia pe care personajele o lasă, că joacă într-o piesă de teatru sub ochii publicului, simțindu-i răsuflarea. O altă impresie stăruitoare este aceea că personajele nu sunt conectate unele cu celelalte, că atente la „partitura” muzicală o uită pe cea actoricească și implicit necesitatea de a realiza o conexiune viabilă cu celelalte personaje. Nu de puține ori
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
eu, de parcă eu l-aș fi maltratat. Să nu mă înțelegeți greșit: nu mă plîng. Am depășit faza fricii. Nu neg, a fost și aia. Față de ce mă așteptam la amiază, acum, seara, totul e suportabil, aproape delicat. Mai puțin răsuflarea greu mirositoare din ceafă. Rafale ale unor fructe expirate sau interzise. Ceea ce se-ntîmplă nu pare o condamnare a mea la moarte. Cel puțin, nu acum. Pare că fugarul mi se vîră sub piele, încearcă să-mi inducă senzația că fără
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
spus niciun cuvânt."(p.162) Și mai surprinzătoare este "inocența" curajului ei, modestia cu care își privește propriile acțiuni, total ieșite din comun. Ea, cea care circulă cu bicicleta prin București și face drumuri prin țară mereu având în ceafă răsuflarea urmăritorilor, admiră curajul soțului ei, aflat pasiv în ascunzătoare: "Eu eram cea norocoasă, liberă să mă mișc, să am contacte, să iau decizii, în timp ce Andrei nu putea decât să aștepte, în ghearele spaimei, pradă coroziunii provocate de inactivitate. Totuși, nimeni
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
stăpânire tot îl ia; Și la perete, strâns ca-n iad, cel care Neputincios, n-a fost respins de ea. Drumeț răpus de-un șarpe la izvoare, Unde-nsetat n-a apucat să bea. Iat-o, respiră visu-i îngeresc. Eu răsuflarea-mi țin, să n-o trezesc. XV. Cel care-așa ceva nu mai pățise Își spuse: ”Musai să pricepi, mă tem, De ce își face mirele cruci și se Tot roagă să nu-l prindă vreun blestem. Mai bine-n ploi
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
un proces demolator...”. Închise cartea cu un zgomot sec și o puse la locul ei, luând, cu aceeași ocazie, și prețioasa bijuterie. Urcă iarăși cele două șiruri de trepte, oprindu-se tot la patru ori cinci pași ca să-și tragă răsuflarea. Intrând în camera lui Christine, avu grijă să lase ușa întredeschisă ca să beneficieze de lumina de pe palier. Strecură bijuteria sub pernă în clipa când fata lui se întoarse pe-o parte, și-și spuse că ar fi trebuit să găsească
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
merita cu prisosință investigat atent. Sunt sigur că sursele nu lipsesc. Dincolo de interesul documentar, poezia lui Ion Monoran, uzând de o formulă sensibil personistă, ar avea de câștigat. Revenind, deci, la poezie, aș nota preferința mea pentru poemele masive, cu răsuflare adâncă. Cele două secvențe numite Locus periucundus (pp. 46-49 și 50-55), reportaje totale, integratoare, Întunecatul April de la pp. 79 - 84 (pe care l-aș căuta mai curând în eliotianul „April is the cruelest month” decât în debutul lui Emil Botta
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
Mai la vedere decât alte simboluri, șerpii cer până la pedeapsa învățarea înțelesurilor și adâncirea lor. Alice Călugăru vorbește despre această necesară descoperire a izvoarelor ignorate, într-un distih neasemuit, care pare a descrie doar ivirea prin reptație (mi se taie răsuflarea, de admirație și recunoștință, în fața unor asemenea versuri inepuizabile, pline de măreție!): Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. "Șerpii" reprezintă descrierea minuțioasa a luării
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
zidit i-a acoperit creasta cu țigle”1. Cămila îl duce prin încercările de foc arzător al deșertului spre Dumnezeu din Mânăstirea Sinai, aflată într-o oază cu măslini, portocali, nuci, smochini și uriași migdali înfloriți: „...Încet, ritmic, ca o răsuflare, vine și tulbură nările - nările și mintea - mireasma de la migdalii înfloriți. Mă gândesc cum a putut această fortăreață călugărească să îndure tăcutele suflări primăvăratice și cum nu a căzut, atâtea veacuri, într-o primăvară. Fraza celui mai aspru pustnic, Sfântul
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
credem că se ajunsese la o mare confuzie spre mijlocul secolului al XX-lea tocmai în privința spațiului de sprijin. Practic, fiecare editor "apostrofează" cum simte textul, cum și-l recită interior. Astfel, reforma ortografică din 1953 vine oarecum ca o răsuflare ușurată în chestiune. Să nu uităm, însă, că această reformă (al cărui articol al doilea 11) înlocuiește apostroful cu cratima) se face pentru scrierea comună; unul dintre scopurile ei imediate a fost dezanalfabetizarea. Scrierea poeziei, cu notațiile ei de retorică
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
Cu norul din creștet Plutind într-o sferă Transparentă ca pielea unui înger Care abia se-ncheagă între lumi Pasiunea ah pasiunea râdeai Dar plângeai Nu spunem nimănui Povestea asta În foișor Este cineva cu mine în grădină (Îi aud răsuflarea) Ziua simt miros de iarbă Și seara mireasmă de iasomie Mă ascund în mine de frigul terestru Ca să înceteze minciuna despre frigurile mele Dimpotrivă Îmi este cald prea cald anotimpurile sunt toate fierbinți Eu nu aud coleopterele cum cad pe
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
trăsnet. Nici nu mai conta direcția, nu mai conta nimic nici măcar prăpastia dintre sistolă și diastolă cea care dădea fiori răsăritului fiecărei zile. Zorilor împurpurați de un sânge tot mai gros tot mai îngălat de noroaiele veacului li se adăugau răsuflarea sacadată a amurgului orele ambigue ale pertractărilor. Și puntea fisurată a nopții. Scurtul popas între două bătăi ale inimii. 4 Zile ce te fac să visezi. O tristețe mândră aproape trufașă schimba ritmurile, punea accente hazardate și acoperea ochii bandajați
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Rozalia pentru ca Roza Rozalia să fie cea adevărată cu inimă gingașă și sufletul înmiresmat trebuie să o culeagă un băiat cu talia subțiratică cu mâna lui albastră să-i atingă metafizica rafinată nu trebuie să îi rămână sub unghii nici o răsuflare a acestei cetăți a lumii cele de sub piele și cele din sânge cele ale istoriei în straie ponosite și alte mărunțișuri sunt doar o parte a mișcării estetice din care o ramură subțire frumoasă și tristă ne privește de peste tot
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
lui Petre Stoica: Iau pipa din tabloul lui Magritte/ aprind tutunul cu o așchie de gheață/ pufăi privind absent tavanul/ din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stânga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși// un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu un șarpe/ unde nesperata glorie se intersectează/ cu epuizarea nesfârșitelor orgasme// acolo unde
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
cărți, că ,toți bărbații sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate sau operabile, cu grădini de zarzavat sau cuvinte încrucișate, cu ranchiuni și regrete, cu virilitatea dusă pe apa Sîmbetei, cu amintirile împuținate, cu răsuflarea greoaie, cu flamurile zdrențuite, cu meseriile și iubirile uitate." Un roman despre ,veterani" și lume pustie, pe-o rînă, ca gospodăria unei văduve de război. Din tot avutul ,colectivizat", cu vieți și idealuri la grămadă, a mai rămas un cal
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
Saba, pe el Petrarca îl învățase că nu-ți ajunge o singură viață pentru a epuiza cîteva teme esențiale: iubirea în cazul lui, durerea în cazul lui Saba. Iar Saba ajunge astfel să scrie niște scurte poeme ce-ți taie răsuflarea de admirație. Iată sublimul peisaj din Contovello, ai zice că pictat de un Piero della Francesca, această beție a spațiului în care un personaj zărit de la distanță pare că ară panta unui munte pășind cu un picior pe aer; sau
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
noastre istorice, poetul riscă unele neglijențe și chiar ilogisme; și totuși convinge: Oare, tu zbori, vârtej de frunze,/ spre lacul de smântână înghețat/ în nopți cu lună/ să-mi mântuiești boala că trupul/ și mintea nu călătoresc împreună?/ îți aud răsuflarea în care când văd/ pe imaginea lacului doar scrum, scrum deplin./ Perioada mea de scris asudă prin preajmă/ ca un mărunt muncitor din transporturi/ ce păstrează cuțitul/ ce i-l va-nfige-n piept un călător străin". Concepându-și poezia
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
sinucide-n noaptea asta că vă iubesc nespus tiranii mei mai am pe lume calul și nevasta și ne vom evada în pantha rei... Lavinia Lavinia devenise o ființă sublimă. Abia coborâse din Lacul Lebedelor printre muritori și îi simțeam răsuflarea de aur. Luă loc la masa de tablă ieftină cu toți cei șaptesprezece ani pe care îi avea și care o slujeau cu devotament. Li se citea pe față . Eu,de unul singur. Până și mama mă părăsise cu vreme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din pereții vineți nu a mai rămas decât parfumul fierbinte al răsuflării lor Un val uriaș de tăcere se prelingea prin yala de sânge captiv. Am hotărât să mă prăbușesc oriunde voi fi departe de mine De azi sunt liber... O scurtă istorisire despre parcursul teatrului radiofonic la Târgu-Mureș o regăsim în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îndrăgostiți, cărțile care le-au marcat formarea intelectuală, gusturile artistice, reacțiile în fața bolii sau a morții celor apropiați, secretele cele mai bine păstrate și indiscrețiile stînjenitoare din relațiile cu ceilalți. Sub pana scriitoarei, toți acești oameni devin vii, le simțim răsuflarea, le auzim oftatul, le înțelegem neliniștile, spaimele, temerile, impecabil camuflate în spatele ținutelor severe. Abia sosit în România, doctorul Carol Davila îi împărtășește soției sale românce exasperarea în fața unui comportament care face ravagii și astăzi, mai ales în viața politică: Oamenii
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
și ani în Austria, în Elveția, la Atena, trecuse prin amarul războaielor și, până la urmă, revenise în Cipru, întemeind aici un mare spital și punând în practică medicina modernă. Povestea vieții lui a fost scrisă de Niki ,ca dintr-o răsuflare" - evident pentru că, așa cum mi-a mărturisit, a fost foarte fericită scriind cartea - toată căutarea, călătoriile, toată descifrarea sensului vieții i-au conturat câțiva ani de neuitat. Niki, născută la Limassol, în 1948, cu studii de sociologie în Berlinul de Vest
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
Luciferic Lucian", publicase despre opera lui în diverse reviste europene și, firește, în lucrarea sa fundamentală Panorama de la littérature roumaine contemporaine pe care i-o trimite în 1938. Lucian Blaga îi comunică părerea la fel de entuziast: "...am citit-o dintr-o răsuflare! E strașnică! un model de lucrare! cea mai bună care este despre literatura românească" (20 iun. 1938). Cartea avusese un bun ecou în Franța, se bucurase de înalte aprecieri din partea unor mari personalități, fapt pe care se grăbește să-l
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
întoarse cu cheie// astupă urmele, ochii, părul tăiat/ și aliniat în răsaduri care nu cresc/ un bărbat deghizat în femeie/ un costum bine apretat cu ghete negre/ și măsuri mari// cămașa maro nu lasă să se vadă pieptul strîns// cu răsuflări grele/ le scap/ pe scaun, pe jos/ patru bare galben-pai pe care mă așez cu/ trup asexuat// am fost iubită pentru că am fost femeie/ și corpul a ajuns/ în mîinile unui om mare// dacă mă privesc, găsesc urme ciudate, fără
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
noastre. Tocmai datorită acestei situații, Roșia Montană a fost întotdeauna o localitate prosperă. Mineritul și agricultura au constituit, timp de secole, ocupațiile de bază ale localnicilor care, pe deasupra, se bucurau de șansa unei zone de-o frumusețe care-ți taie răsuflarea. Pe lângă ce a oferit cu generozitate natura, a știut să adauge și omul: în Roșia Montană există case din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Firește, au fost declarate monumente istorice. Mai există și aproximativ o sută de
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
de vacanță: "Am ajuns la munte. Este multă zăpadă și sunt mulți turiști. Nu am fost în Elveția până acum, dar cred că peisajele carpatine sunt mai frumoase. Cu brazii albi de zăpadă și crestele albastre, munții noștri îți taie răsuflarea. Pârtiile sunt pline de schiori". Elena Udrea nu a omis, însă, referirile la infrastructură, menționând că turiștii nu se pot bucura de pârtii "fără telegondole, telescaune și teleski-uri" și cineva trebuie să se ocupe de stațiuni montane, pentru a le
Cum petrec politicienii după învestirea Guvernului Ponta II. Galerie foto by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/40080_a_41405]