8,590 matches
-
ascunzi sub haina urii Și lucrezi contra naturii. Îmi luași, (ți-l doreai din greu?!) Pe tata-sărmanul meu; Spunea el cu gura lui: — Bă, cu moartea nu te pui!... Bag seamă că te-a ghicit, De-aia ni l-ai rătăcit, De se plimbă printre astre, Vai de sufletele noastre! Ce-avuși cu fratele meu, Sărac-tinerelul meu?... Patru’ș’doi de ani avea, Spune-mi, de ce-ți trebuia, De lăsași îndurerate Sufletele noastre toate! Tu știi ce rău doare asta
DOINA ELEGIACĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382806_a_384135]
-
Iar sufletul zăcea pe trotuar Și pentru prima dată-n viată Înțelegeam cuvântul în zadar! Nu sunt acum decât o umbră, Însă o umbră care te-a iubit. Dar a ales calea cea sumbră Și-n labirint de dor a rătăcit.. De-atunci o lacrimă arzând Îmi însoțește orice clipă. Iar inima de dor gemând Regretă vorba spusă-n pripă. autor Dorina Omota 14.02.2017 Referință Bibliografică: O umbră care te-a iubit... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O UMBRĂ CARE TE-A IUBIT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382821_a_384150]
-
mult poate să vorbească, ce volume groase tipărește, ce mulți decibeli are glasul său, ce mare e conturul fizic al prezenței sale" etc. Ideea ar fi că, atunci cînd o apuci pe drumul "acumulărilor nestăvilite", e bine să nu te rătăcești pe "minore cărări colaterale", "să nu te încurci cu finețuri și miniaturi". "Nu stă bine unui dulău să facă pe rîndunica. Lăcomia și vanitatea d-lui Păunescu îl împiedică însă, din păcate, să respecte legea propriei naturi. El vrea să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
prelungire a vechilor obsesii și stări, într-un efort poetic zadarnic, care riscă pericolul redundanței. Îl regăsim, așadar, pendulând între aceleași stări de incertitudine, atât în dragoste cât și în existența fadă de zi cu zi. Iubirea a trecut ("degetele rătăcesc prin aer/ nu te mai aflu"), viața nu mai are ritm și sens ("totul s-a sfârșit"; "nimic nu se întâmplă cu mine"), iar credința s-a pierdut ("Dumnezeu nu se vede."). Chinuit de amintire sau, din contră, de uitare
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
aceiași ochi albaștri ca ai lui Ilvi, el putea să intre și să iasă oricînd, în și din orice roman al lui Dostoievski... Întreaga lui înfățișare însă avea ceva modern, incompatibil cu religia lor pravoslavnică. Părea mai curînd un hippy rătăcit la Jurilovca. Purta haine de doc bleu, cu pantalonii mai închiși la culoare, jos, decît restul docului, semn că-i ținuse mult timp răsuciți... Era pe la prînz. După slujbă, lumea luă masa ciocnind des pahare cu votcă înroșită. Nici măcar să
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
ați deranjat. Adormisem, visam că mor, ați sunat la ușă și m-ați întrerupt. Pleașcă Marinică (încurcat): O secundă, că nu v-am înțeles. Cine ați zis că sunteți? Vasilescu Georgel: Sunt un zero, domnule, asta sunt. Sunt un electron rătăcit într-o lume în care au murit toți atomii. Sunt neantul, sunt abisul, punctul din care a-nceput lumea și în care se va sfârși, atunci când se va sfârși. Sunt, deși n-aș mai vrea să fiu, dar n-am
Tragicul concediu medical al lui Vasilescu Georgel by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19971_a_21296]
-
sfârșitul anului, Nina Cassian va împlini 90 de ani. Cândva foarte la modă, inconstanta poetă pare astăzi ieșită din cărți, și nu numai din cauza faptului că trăiește de ani buni în SUA, dar și din cauză că noua critică o vede definitiv rătăcită printre dunele de nisip ale deșertului realist-socialist. Jurnalul ei publicat acum câțiva ani, Memoria ca zestre, dovedea o memorie atât de scurtă și de lacunară, încât n-a trezit nici un interes. Când te gândești câte ar avea de spus scriitorii
O poetă (aproape) uitată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2809_a_4134]
-
Carmen Art“: Expoziție cu vânzare (10-18; sâmbăta, 10-14; duminica, închis); „Triade“: „In memoriam Doina Almășan Popa“ (se vizitează la ore stabilite prin tel.: 0256 - 182 056); Carola’s Art Shop: Expoziție cu vânzare (12-19; sâmbăta, 11-15). în librării Isaac Bashevis-Singer - Rătăciți (Ed. Hasefer, 80 000 lei); Antonio Tabucchi - Se face tot mai târziu (Ed. Polirom, 129 000); Michel Boivin - Istoria Indiei (Ed. Corint, 85 000 lei); David Lodge - Gânduri ascunse (Ed. Polirom, 189 000 lei); Richard Bach - Pescărușul Jonathan Livingston (Ed.
Agenda2003-10-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280778_a_282107]
-
goală, își mai aprinse o Mapleton. Jaime Muñoz Vargas (n. 1965) Schiță totală Într-un sat de prin La Mancha al cărui nume n-am cum să-l țin minte, și spre-amiaza vieții noastre muritoare ajuns, într-o pădurentunecoasă mă rătăcii, pierzînd dreapta cărare, cînd în fața plutonului de execuție colonelul José Aureliano Buendía avea să-și amintească de după-amiaza îndepărtată cînd tatăl său l-a dus să facă cunoștință cu gheața și cînd el dorea doar să spună că a venit
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
Simona Vasilache Am primit cu uluire vestea morții lui Andrei Bodiu, la început de aprilie, dintr- un infarct. L-am cunoscut acum aproape zece ani, la un colocviu studențesc. Noi, bucureștenii, reușisem, nu știu cum naiba, să ne rătăcim/ pierdem unii de alții printr-un Brașov, altminteri, foarte familiar. Și am ajuns, spre indignarea gazdei, cu o întârziere de Mitici. Peste asta, am și plecat devreme, fiindcă era, pasămite, meci mare în capitală și microbiștii dintre noi au învins
Liniile morții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2654_a_3979]
-
din spatele scrisului, binedispus și răbdător printre corvezi de tot soiul, care firește că nu puteau să nu macine. Într-un octombrie năbădăios, când la Brașov ningea ca-n toiul iernii și telefonul meu își pierduse semnalul (iar era să mă rătăcesc, iar era să- ntârzii...), i-am dus teza mea de doctorat, să o citească. Și a citit-o până la cele mai subtile detalii. Am zăbovit destul atunci, vorbind despre proiecte și finanțări, despre mărunțișurile (mari probleme!) care-l preocupau zi
Liniile morții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2654_a_3979]
-
desființată începând din anul 6 e.n. și Iudeea trecuse direct sub administrația împăratului, prin prefect, putea fi interpretat ca un atentat la autoritatea stăpânitoare, o ofensă la suveranitatea exclusivă și legitimă, după dreptul roman, a împăratului Tiberius. Celelalte învinuiri formale: rătăcește și răzvrătește poporul etc. nu sunt reținute de magistrat, fie că sunt prea mărunte, nu-l interesează, fie că nu sunt credibile, probate. S-a trecut deci la interogatoriul inculpatului. El începe prin întrebarea frontală și decisivă: Tu ești regele
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
evidențiază victoria lor ca pe un blam dat celor bogați veniți și ei la simpozion: nemți, englezi, francezi și câțiva italieni. Compătimitor, începând de la sine, romancierul se exprimă: "Singuratici, temători, dar, totuși, alături, eu, român, niște blonde ucrainience și câțiva rătăciți de turci, rămași, parcă, bezmetici, de când a căzut Constantinopolul sau Imperiul Otoman". După expunerea ex cathedra, eul creator începe procesul cunoașterii. Ca odinioară Balzac sau Rebreanu spațiul înconjurător îl reprezintă strada în cele două ipostaze: populată până la sufocare, doar ne
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
aceasta-i un eufemism, căutând câteva rânduri scrise în presă română la dispariția lui Aureliu Manea, regizor mitic al generațiilor succesive, de la Radu Penciulescu și Andrei Șerban la Lucian Pintilie, Alexa Visarion și Gabor Tompa sau Mihai Măniuțiu... m-am rătăcit și, grație unui hazard binevenit, pe ecranul calculatorului mi-a apărut o fotografie. Fotografia făcută la sfârșitul ultimului spectacol semnat de el, Scrisorile unei călugărițe portugheze, spectacol care a marcat revenirea sa pasageră și meteoritică din azile transilvănene după ani
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
va uita la moarte, la chipul ei cel slut, Fără căinți sau ură, precum un nou-născut. CXV Beatrice Prin locuri fără iarbă, pe-un șes întins de zgură, Când îmi spuneam odată durerea la natură. Iar gândurile mele, ce-aiurea rătăceau, De inimă pumnalul tăios și-l ascuțeau, Văzui că-n plină ziuă începe să se pună Deasupră-mi un nor negru, funebru, de furtună, Ce aducea o ceată de demoni vicioși, Părând pitici din snoave, ciudați și sângeroși. Să mă privească
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
el preferă un laboratorium plin de lumina cărților care promit aurul cunoașterii totale: „Cunosc ce-i drept atâtea, dar aș voi pe toate să le știu”. Mai mult, și mereu în opoziție cu Faust, cel din Urfaust, care se declară rătăcit prin fumul cunoștințelor (Wissensqualm), noul Wagner este obsedat de cunoașterea arhetipală (Weisheit), calea „care duce la izvoare (zu den Quellen steigt)”. Dar ce citesc eroii lui Goethe în laboratorul alchimic decorat, conform indicațiilor de regie din actul II, scena 1
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
niște marionete/ care și-au ucis nebunia într-un răspuns nesigur/ apoi am cultivat cele mai frumoase nepotriviri/ dintrun ochi de sticlă/ în timp ce tu fumai tacticoasă/ din capătul îndepărtat al lumii/ cu zîmbetul tolănit în mintea mea/ ca un paradox/ rătăceam unul în pielea celuilalt”. De unde rezultă o foarte posibilă rădăcină a acestei cruzimi permanent ațîțate, a acestei rebeliuni fără frîu, neocolind tangențele cu patologicul și anume paradarea erotică. N-au existat oare bărbați care, spre a-și impresiona iubita, au
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o irodiadă/ mergînd pe manuscripte palimpseste./ Amarnic drog te mistuie, poveste” (Lentando - variantă). Poezia din Manuscrisul de la Înviere e a unui suprarealist rătăcind în vremuri și locuri biblice, alături de magi - „Plecase după «Steaua-sus-răsare»./ Doar peste deal (în vis) Ierusalemul/ da semn. Avea prescura și poemul/ (dictat de voci de sus) un pumn de sare/ și trei rizomi de napi precît Golemul./ Urma în
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
doar cel care e mai tare (fizic și moral). În unele variante, tot din aroganță, Leul lasă deschisă posibilitatea ca Junele să se retragă de bună voie, înainte de începerea ostilităților. El îl întreabă dacă i-a înnebunit calul, dacă a rătăcit drumul sau a fost alungat de-acasă, căutându-i, parcă, circumstanțe atenuante, aproape ca unui copil, care a greșit fără voie. Răsună aici ceva din scrierile lui Pliniu cel Bătrân, în care se arată că Leul nu atacă copii decât
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
bun la suflet nu se mai îngrijește de frățiorul său mai mic, ca în “Eu când vreau să fluier...” , ci de un bunic devenit legumă (solidă compoziție a lui Ion Besoiu revenit, cu autoritate, pe platouri), din nou cuplul Piștereanu-Condeescu rătăcit într-un amor imposibil, dar căruia filmul lui Florin Șerban îi asigură parcă mai mult relief în situații paradoxale. Scenariul conectează penibil clișee peste clișee, culminând cu fata bună care se sacrifică pe altarul prostituției pentru ca numai așa e fericită
LOVERBOY, o premieră românească la Cannes () [Corola-journal/Journalistic/26393_a_27718]
-
amurg îl știe numai învățătorul, iar oamenii de veacuri suspină și plâng pentru starea lor trecătoare. Gândurile Domnului și ale oamenilor despre Dumnezeu vor deveni hrana sa, făcându-l să uite de toată nimicnicia umană, el încântat fiind că poate rătăci pe „razele înalte”. Să fie aceasta o răsfrângere a lecturii Cărților Sfinte asupra cărora se aplecase sau a celor de metafizică pe care le păstra înfășurate în ziar alături de felia de pâine, pentru a le citi în schimbul al doilea sau
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
story, short"... Din nou la Pa naca, străbătând același drum parcă de pe altă planetă, cam 4 ore de la Las Vegas printre munți și văi deșertice. Doctorul Steve Klomp mă aștepta ca pe un vechi prieten, dar piesa necesară s-a rătăcit. Compania de poșta rapidă mai încurcă..borcanele. Mai rămâi o zi, mi-a sugerat doctorul Steven, pe care acum, când scriu aceste rânduri amintire, pot să-l numesc fără ezitare prieten. Există hoteluri pe aici? Nu ai nevoie, te invit
Panaca via Las Vegas, prinderea purceluşului uns şi altele…. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_401]
-
ce ne reunesc la Roma, la începutul anilor ‘90, cînd inauguram acolo darul făcut de România Italiei, prin statua de bronz a Împăratului Traian, magnific izbîndită din inspirația și truda lui Vasile Gorduz. Nu le aveam, acele mărturii, poate le rătăcisem, - m-am prins pe firul lor, într-o acută reviviscență, a evenimentului și a gratitudinii la care ne obligă pentru totdeauna sculptorul. Iată-ne, comunicînd firesc, în arrièreplan se citește o lucrare a Silviei, bronzul veridic și atașant portretizînd-o pe
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
Pentru cei care mai păstrează datinile, Sfinții Petru și Pavel stau în Lună, iar sărbătoarea lor marchează miezul verii agrare și răstimpul secerișului. De asemenea, odată cu această sărbătoare apar licuricii, în popor spunându-se că aceștia vin în ajutorul celor rătăciți în pădure și îi îndrumează. În ziua de Sfinții Petru și Pavel cucul și privighetoarea încetează să mai cânte, scrie realitatea.net. Această zi poartă și numele de "Sărbătoarea Lupilor", după legenda populară potrivit căreia Sfântul Petru, stăpânul cheilor de la
Peste 260.000 de români îşi serbează, miercuri, onomastica de Sfinţii Petru şi Pavel () [Corola-journal/Journalistic/25940_a_27265]
-
au întâmplat și s-a vorbit despre atâtea bazaconii, încât nimic nu ne mai scoate din indolența care se lăfăie în mințile și sufletele noastre. Trecem impasibili pe lângă drame, tragedii și catastrofe, ca niște roboți fără senzori, ca niște mutanți rătăciți pe o planetă pustie. Din acest motiv, sunt complet defazat în privința informațiilor deținute de cetățeanul obișnuit. Nu știu aproape niciodată ce se petrece în țară, cine pe cine a trădat, cât de reale sunt primejdiile ce par să amenințe dinspre
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]