1,269 matches
-
de la mare distanță, toate acestea răzbat cu putere din viața câmpiei și pătrund înăuntrul omului, subjugându-l.” Dacă în primul volum „viața se scurge aici fără conflicte mari”, în volumul al doilea satul parcurge „marile zguduiri” de după război. Noul regim răvășește satul, răstoarnă vechile rânduieli, scoate în față pe sărăcanii satului, un Isosică, Tăbârgel, Plotoagă, Zdroncan, Bilă, Mantaroșie etc. De ce romanul s-a numit „Moromeții”? Mergând pe firul documentelor am găsit în „Însemnarea celor care se cunună” din anul 1834 că
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de seninătate» și își invită iubitul „să-l
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
din 06 august 2012 Toate Articolele Autorului când se intră în muzeul de ceară al trăirilor, fiecare își lasă umbra la răcoare, pe banca așteptărilor inutile. odată cu primul semn de exclamație, exponatele cad... iau forma șerpilor. împrospătează spațiul de pe podeaua răvășită de pași. destrămarea șerpilor începe cu târârea. se folosesc numai genunchii. efortul trebuie să atingă limita superioară a durerii. mâna se duce la frunte. ca urmare, în creștetul capului răsare altă zi sau altă noapte, funcție de alegerea din secunda renunțării
MUZ-EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340876_a_342205]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > MIREASĂ FĂRĂ NUNTĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mai vreau un pic de soare s-adun în seve moarte Mi-s răvășite-n toamne petale și mai sper Deși nimic nu-mi cântă și galben ne desparte Să-mi cauți amintirea între pământ și cer... M-ai răstingnit în noapte și întuneric geme Nici vise nici speranțe nu înfloresc în noi Te-
MIREASĂ FĂRĂ NUNTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341261_a_342590]
-
Milea, așa cum o cunoscusem cu mulți ani în urmă. Chiar la capătul patului, foarte scund și surprinzător de îngust, era aninat un portret din care ma privea zâmbind o femeie relativ frumoasă, cu o dantură impecabila și cu părul ușor răvășit de o adiere de vânt. Purta la gât un mic pandantiv, o perla ciudată, putin alungita, asemenea unei picături de lapte gata să se desprindă pentru a cădea în gol. În alte trei fotografii, Alexandra Milea, ceva mai tânără parcă
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
Știa că riscă în această nebunie, dar nu mai avea timp să se gândească la asta. Nici nu-și dorea să fie rațională. Își dorea să fie iubită și simțea că este iubită. Fiecare atingere a bărbatului de lângă ea o răvășea, era o ca nebunie. Se cambra de plăcere, își ridica bustul de pe pat și se lăsa purtată în alte dimensiuni ale simțurilor. Își desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
nu se încadrează în povestea noastră, de aceea, vă mai spun doar că... după ce se însănătoșește, bănuind pe boieri că i-au fi otrăvit soția și ar încerca să-l schimbe la tron, își dezlănțuie întreaga furie asupra clasei nobiliare. Răvășit de pierderea soției, dă primele semne de nebunie. Începu să savureze fiecare tortură în parte. Apare din ce în ce mai des beat, dansează și face gesturi obscene în timpul slujbelor de la palat. Noii sfătuitori și prieteni de pahar îl îndeamnă să caute dragostea pierdută
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
mai ales, pentru că se subordonează unui program foarte ambițios de recuperare și valorizare a unor personalități ce fac mândria meleagurilor vrâncene( )”; 6. la CONSTANTIN DUȘCĂ - se analizează toată opera poetică: „Constantin Dușcă nu este un poet linear, monocord, ci unul răvășit de întrebări, încercat de dileme și îndoieli ( ). În ciuda unui vocabular generos, foarte variat și complex (la nivelul ansamblului), poetul țintește permanent spre esențialitate și concizie. De altfel, textele sunt, mai întotdeauna, fulgerări ale gândului luminător, zboruri scurte și remanente pe
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Primăverii. Surpriza a fost una de proporții. Încă din primele fraze am aflat că Maia este o evreică de 16 ani. Textul publicat acolo, m-a captat însă imediat datorită subiectului abordat, plasat la începutul verii anului 1941 în Iașul răvășit de presiunile autorităților asupra populației evreiești. Și pentru că scriitura în sine m-a impresionat, am lăsat un mic comentariu. Nu îmi aminteam să fi citit înainte ceva de autorul respectiv și nu aveam nici cea mai mică idee cine este
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
lăstunii, Prea multă toamnă tristă a poposit în tine Și scrie-mă-n solstiții cu cioburile lunii, Nicicând să nu mai sece fântânile din mine! Dacă din tot ce-am fost și-ai îndrăznit să-mi fii, Năframa neputinței ar răvăși iubirea, Nu știi vreun anotimp, în plus, de bucurii, Din care să rămânem nu doar cu amintirea ? Referință Bibliografica: Ines Vândă Popa / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1246, Anul IV, 30 mai 2014. Drepturi de Autor
INES VANDA POPA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342301_a_343630]
-
-s, cu pânze sfâșiate, Mi-i stoarsă vlaga de vampirii mării Și mă hrănesc cu țărmuri inventate. * Dar din acest preaplin de neputință Zvâcnește-n mine bobul de lumină, Prevestitor semnal de biruință, Acord suav de muzică divină. * Din marea răvășită de furtună, Epava sufletului meu în agonie Zărește-n ceață nesperata dună Nascută din măiastra-Ți poezie. Pe țărmul cel de vis al muzei Tale, Descătușat din valuri de mormânt, Îți sorb acum nectarul din petale - Proteica substanță de Cuvânt
DE LA CITITOR, OMAGIU (POETULUI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342317_a_343646]
-
Artistic > FRONTIERA Autor: Ștefana Ivănescu Publicat în: Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Este anul de grație 1914, 4 august. Mă numesc Paul Drăgoi, am 24 de ani, sunt tânăr învățător în Năsăud. Sufletul îmi este răvășit! S-a declanșat războiul! Azi, Germania a invadat Belgia! De o lună trăim sub spectrul acestuia, de când Austro-Ungaria a atacat Serbia. Mai spera oare cineva că lucrurile se vor rezolva pe cale pașnică? Eu unul da, aveam această speranță în suflet
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
solid, pletos, cu ... VIII. FRONTIERĂ, de Ștefana Ivănescu, publicat în Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012. Este anul de grație 1914, 4 august. Mă numesc Paul Drăgoi, am 24 de ani, sunt tânăr învățător în Năsăud. Sufletul îmi este răvășit! S-a declanșat războiul! Azi, Germania a invadat Belgia! De o lună trăim sub spectrul acestuia, de când Austro-Ungaria a atacat Șerbia. Mai speră oare cineva că lucrurile se vor rezolva pe cale pașnică? Eu unul da, aveam această speranța în suflet
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
iubim! Vrem să ne căsătorim! M-oi mai întoarce? Se aud ciocănituri, „cioc, cioc” . Citește mai mult Este anul de grație 1914, 4 august.Mă numesc Paul Drăgoi, am 24 de ani, sunt tânăr învățător în Năsăud. Sufletul îmi este răvășit! S-a declanșat războiul! Azi, Germania a invadat Belgia!De o lună trăim sub spectrul acestuia, de când Austro-Ungaria a atacat Șerbia. Mai speră oare cineva că lucrurile se vor rezolva pe cale pașnică? Eu unul da, aveam această speranța în suflet
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de călătorie din care nu prea fotogenica Alice mă mai privește cu
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
Arțarii dimprejur își scutură podoaba În cercuri de aramă sub care plânge iarba, Unde, și luna și-a scuturat, de ceva vreme, salba. Toți arborii visează la iarna care vine, Că straie n-au și gerul îi îngheață, Iar norii răvășiți de-acum asupra lor Îi spală până-n poale la ceas de dimineață. Din pâcla care țese atâtea ramuri nude Nasc curcubeie calde pe-nsinguratul lac; Doar tinerii postați sub câte un castan Și încleștați puternic își pierd timpul prin parc. Dă
ÎN PARC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342666_a_343995]
-
vechi vâjâie apusul spuma de ninsori stau pe prispa minții prinsă-ntre urechi din ulcior cu ape iată un obraz roșu cum e mărul copt în multe veri tu-i săruți iubirea adunată-n vieți și îl pui pe pieptu-ți răvășit de seri lingură sculptată scoasă din ceaun este plină Doamne cu al tău cuvânt toarnă-l în condeie pentru bieți tăcuți și-l ascute-n vocea plină de avânt lada mea de zestre n-are chei la gât este descuiată
LADA DE ZESTRE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342668_a_343997]
-
de azi. „Există atâtea filosofii, câți filosofi”, constata Husserl în Meditations cartesiennes. În căutarea unor idei noi, destinate să „spargă” piața culturii tradiționale, dintr-un orgoliu exacerbat, filosofi precum Marx, Nietzsche, Freud au inițiat și propagat ideologii periculoase care au răvășit omenirea secolului al XX-lea: național-socialismul, fascismul, rasismul, feminismul, sexualismul, comunismul. Christian Ruby: „Marile sisteme filosofice sunt făcute astăzi răspunzătoare de sinistrele succesive ale timpului: Auschwitz, gulaguri, imperialismul - model cinic de relații internaționale... O perioadă de deziluzie masivă se deschide
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă târzie Iarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic, Fulgi de nea acoperă frunzele obosite, Este o uniune între viață și moarte, Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie scrisă. Dragoste fără
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
a unor vaste rețele de complexuri militaro-strategice, constituite de-a lungul timpului de marile puteri riverane c Am pășit stingher pe nisipul fin al plajei din dreptul lui Lincoln Park, vrăjit de-a dreptul de importanța clipei acestui insolit contact, răvășit de imensitatea orizontului lichefiat, de tocmirea simetrică a apusului celest cu ceața subțire, împânzită policrom de razele unui soare aproape “înghițit” de ocean și lucind puțin învolburat necuprinsul din fața ochilor. Nisipul plajei îmi ardea tălpile și eu mă istoveam să
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
pe oameni și le transformă sufletele în vaste întinderi sterile. De multe ori, vorbele poetei sunt cuvintele pe care omul modern nu mai are curajul să le rostească, poezia căpătând astfel valențele unei revolte, menite să aducă la lumină adevărul: „Răvășită-i astăzi țara/ De orgolii și de ură/ De prin colțuri - sare zgură/ Și ne-aduce iar ocara.” (Vocile străbune - Cetatea Bologa, Sufletul nostru nu-i de răstignit, Blestem, Sătui de minciună, Plecați ni-s copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
cu fir de borangic”. Pentru că „de furia scrisului”, intră în „labirintul frigului”, prin poezie. Încercăm să refacem câte ceva din scenele vieții, cele care i-au dictat, aceste poeme. „Prefer să-mi țin amintirile stivuite/ în adâncul inimii/ tăcute/ și nu răvășite pe suprafața cuvintelor”. Poeta Tania Grigore, are sângele deja pornit, în carnea cuvintelor. O astfel de metaforă enigmatică „închisă într-un lacăt” al rostirii, nu-i chiar o necunoscută pentru un lector. Nu există ferestre bătute în scânduri pentru un
CARTEA CU PRIETENI XXXIV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340736_a_342065]
-
prin sat mergea vorba despre existența unui balaur, din care cauză nimeni nu mai ieșea pe câmp, multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună ... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
-n soare. Brațe lungi de balerine Buze fl ori de trandafi r Se-nsoțeau cu gesturi line Nefi resc dans în delir. Au plutit un timp pe ape Trei sirene adultere Pregătite de agape Și dorințe efemere PĂDUREA RĂVĂȘITĂ O pădure răvășită De furtuni și uragane A fost crunt năpăstuită Și-a rămas fără coroane Trunchiurile ruginite De stejari fără frunziș Se ridică insolite Către cer, privind ponciș Cum vremea e capricioasă La început de april Un frig nemilos se lasă Din
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]