1,050 matches
-
mor! — Termină cu văicăreala asta! Nu pot s-o mai suport! În timp ce striga, Hartley alerga de colo-colo prin bucătărie, ca un animal turbat, ba repezindu-se spre ușă, ba năpustindu-se înapoi la masă. În agitația de care se lăsa răvășită, apucă la un moment dat șervețelul de ceai și-l vârî în buzunar. Spectacolul acestui chin covârșit de panică începea să mă îngrozească, și acum mă simțeam și eu înspăimântat. Ca să-mi domolesc propria-mi frică, am alergat spre ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la zece la douăsprezece. În alte zile nu-i permiteau funcția, locul 12 în broșura Cele mai de succes 50 de femei de afaceri, doctoratul în testosteroni și caracterul. Când domnul Coteț a dat buzna în catedră, cu o figură răvășită, strigând: „S-a întâmplat, s-a întâmplat!“, mirarea celor unsprezece profesori care așteptau încă din 1992, de când Universitatea privată a Casandrei funcționa ilegal, să fie arestați s-a transformat într-un leșin atipic, pe picioare. De îndată ce și-a revenit, glaciala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mișu nu găsea un om priceput s-o monteze, deși se aștepta la o descoperire mai mare decât scrisorile verișoarei de-a doua, nu a aflat sub ea decât niște gândaci. Așa a și găsit-o domnul Mișu, cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i Ministerul Agriculturii, apariția lui pe scena Washington-ului n-a produs o impresie plăcută. Tatăl său fusese ministru al agriculturii În Iowa, așa că avea din familie Înclinare spre agrarianism. Aproape Înalt, blond, figură adevărată de neamț, cu părul mereu răvășit, cu dinți mari, Îngălbeniți, ce-i arăta la cel mai mic zâmbet, cu pantalonii mereu necălcați. Wallace dădea mereu impresia unui cowboy, pe care elementele de dreapta Îl caricaturizau și-l temeau din cauza ideilor inaintate ce le manifesta. Wallace era
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te repede la ea. O fi bolnavă...! M-am întors. M-am apropiat de bapțea. Fără batic pe cap, cu părul răvășit, cu fața mică și uscată, cu fruntea rourată de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar fi vizitat atelierul de creație al celor doi celibatari convinși -, dornice să cunoască de la sursă, direct, pe viu, locul în care prindea viață galeria impresionantă a sfinților din sinaxarul ortodox român -, a doua zi, pictorii noștri, ultragiați, vexați și răvășiți adânc, până-n cea mai profundă și tainică fibră a constituției lor maladive -, ar fi apelat de urgență la serviciile de specialitate ale preotului paroh autohton, sprijinit de forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
două și-am căzut cu zgomot înăbușit pe podeaua vagonului. Mama a sesizat rapid starea mea critică și dintr-un salt a fost lângă mine. Titi, Titi, ce ai, Titi? Titiii! Moare Titi! Moare Titi! Ajutooor! Ajutooor! Mama era pierdută, răvășită. Udă-1 cu apă, măi fimeai, apă, apă! a strigat moș Butu spre mama. În cea mai mare viteză, Mircea i-a întins mamei sticla, iar stropii de apă căzuți pe față m-au readus din starea de leșin. Titi, ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te repede la ea. O fi bolnavă...! M-am întors. M-am apropiat de bapțea. Fără batic pe cap, cu părul răvășit, cu fața mică și uscată, cu fruntea rourată de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I se tăiase capul și fusese golit, prin gît, de toate măruntaiele, de oase și de carne. În pielea astfel golită, s-a reintrodus carnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am dat seama și eu ce am făcut, mi-am dat seama că are de trecut străzi până acasă și e trafic dimineață. O sunam și nu răspundea. Cât i-am dat patru telefoane ea era deja la colțul blocului. Răvășită... Am plecat amândouă la spital. Nu mai era în salon, o duseseră la morgă. Am vrut să intru cu Timeea, dar băiatul de la pompe funebre nu m-a lăsat. A rămas fata în grija lui. Mi s-a deschis ușa
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
îndemn pentru tânăra generație, pentru a păstra și promova valorile umanității și ale olimpismului. Pentru tine am scris rândurile acestea. Și multe altele. Cu gândul la tine, Victor, adolescent cu pistrui pe nas, cu ochi de veveriță și păr castaniu, răvășit - poate de somn, poate din joacă. Poate nu te cheamă așa... te cheamă Radu sau Vladimir, Marius, Dan, Marian, Ivan, Răzvan sau Mihai, Iosif, Francisc, George sau Sorin... Sau Nadia, Elisabeta, Cătălina, Gabriela, Alina sau poate Laura, Camelia, Magda sau
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
mi-a răspuns: - Tovarășul nostru învățător se numește Dumitru Dascălu. A fi învățător Nopțile lungi de toamnă-iarnă, bântuite de insomnii, îi prilejuiesc lui Dumitru Dascălu frecvente întoarceri în trecut, mai ales în cel îndepărtat, răscolindu-i amintirile, multe dintre ele răvășite și înlănțuite anapoda. Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme îi revin în minte gândurile obsedante
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bătut și a vibrat pentru școală și pentru elevi, și le-a făcut mărturisirea că în ultimii ani a împărtășit experiența sa didactică și de viață colegilor de breaslă prin cele câteva cărți pe care le-a scris. Cu sufletul răvășit de trăirile afective intense și contradictorii din cele două ore petrecute împreună cu foștii săi elevi, Dumitru Dascălu refuză să accepte realitatea că în visteria vârstei sale s-au mai adunat 20 de ani de când promoția de absolvenți 1986 își lua
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
luni de tăcere. Spre școala din apropierea locuinței lui Dumitru Dascălu se îndreaptă grupuri, grupuri de copii cu ghiozdane multicolore și buchete de flori, însoțiți de adulți, toți îmbrăcați cu haine de sărbătoare și având chipurile îmbujorate de emoții. Cu sufletul răvășit de aduceri aminte și nemulțumit de actualul său statut de privitor, după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
distinsului dascăl din școală. Nefiind la curent cu modul în care s-a petrecut scoaterea lui la pensie, unii părinți l-au rugat să mai rămână în activitate, să le mai îndrume copiii măcar un an. Intrând în vacanță nelimitată, răvășit sufletește de noul său statut de om scos înafara vieții active, trăind dramatic sentimentul inutilității, s-a refugiat pentru câteva luni la țară, în satul natal. Acolo a sperat să-și afle liniștea sufletească îngrijindu-se de casa părintească, pe
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sau o bisericuță ortodoxă se transformă într-un pol de atracție și de îngemănare spirituală a celor ce tânjesc după pământul țării, pe care nu l-au putut lua pe tălpile pantofilor (cum se spune), ci doar în inimile lor răvășite. Ca să calce din nou pe țărâna sfântă a patriei și să-și revadă părinții, rudele, prietenii și meleagurile pe care au văzut lumina zilei, milioanele de români, răspândiți pe toate continentele, parcurg mii de kilometri. Sintagma foamea de amintiri - a
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Școlii „Al. Vlahuță”, am fost nevoit să merg singur, deoarece cu două zile înainte, pe 22 mai, îl condusesem pe bardul Cordărenilor la locul de veșnică odihnă, alături de iubita lui soție, Adela. În aceste zile încărcate de tristețe, cu sufletul răvășit și îndurerat, i am scris prietenului meu un poem din care reproduc un fragment: ...Acum, Când ai plecat să scrii pentru îngeri, acolo, în împărăția drepților, Colegul și prietenul tău, Vasile Fetescu, cu o lacrimă între pleoape, îți mărturisește că
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
De când i-a murit avocatul, e doar cu pisicile În camera asta de casă naționalizată de pe Calea Griviței, care se zguduie din toți pereții ca la cutremur când trec tramvaiele pe sub fereastră, dimpreună cu tot avutul ei. Patul imens și așternuturile răvășite laolaltă cu plapuma Îmbrăcată În satin roșu, șifonierul cu oglindă și garoafe tricotate pe cheile ușilor și trei geamantane de carton puse unul peste altul deasupra lui, și peste tot scrumiere pline și fumul vânturat de foiala precipitată a pisicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se întâmplă în fiecare zi. Țigăncușa e frumoasă și bine îmbrăcată. Într-una din multele dimineți în care ne trezim la fix-șase pentru tratament, am observat ceva ce mi-a plăcut extraordinar de mult: femeia tocmai se trezise, avea părul răvășit, chipul somnoros și un zâmbet pe care nu pot să-l descriu și nici să-i găsesc sensul. Un zâmbet...nemaivăzut până atunci, indefinibil! Ce mai..., o femeie superbă! O frumusețe de neînchipuit. Am înțeles că la cei 22 de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
regim special de sinonimie cu animalitatea. Merită amintite aici măcar două secvențe din Amintiri...123 Când ajunge la mănăstirea Căldărușani, mireanul Damian Stănoiu vede o mulțime zgomotoasă: "Ce se întâmpla? Doi călugări de vârstă mijlocie, cu părul și cu bărbile răvășite, stăteau față în față, ca doi cocoși înfuriați, grăindu-și cuvinte probabil nu tocmai călugărești și amenințându-se reciproc. Ceilalți părinți, în număr de vreo douăzeci, priveau și se amuzau" (1962, 4-5). Deși scrierile autorului oferă un regal al invectivei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
RL, 1980, 14; Lit. rom. cont., I, 348; George, Sfârșitul, III, 215-221; Cioculescu, Itinerar, IV, 433-438; Piru, Critici, 217-219; Teodor Vârgolici, Jurnalul de detenție al unui poet, ALA, 1994, 208; Barbu Cioculescu, „Infernurile noastre”, JL, 1994, 9-12; Gh. Bulgăr, Biografii răvășite, VR, 1994, 7-8; Dumitru Micu, Un livresc neoromantic, L, 1997, 41-42; Gh. Bulgăr, Emil Manu - 75, ALA, 1997, 388; Simion, Fragmente, II, 315-318; Dicț. scriit. rom., III, 65-67; Popa, Ist. lit., II, 1097; Firan, Profiluri, II, 32-35. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
o privire tot chinu-ar fi apus. Dar tot acea privire ce jale-ar fi adus! AH!28 amintindu-mi ura, mai rău mă frămîntam Că nu de-ajuns de tainic de tine m-ascundeam; Că mă trădează chipul de spaimă răvășit, v. 1010 Că jalea din privire prea mult va fi vorbit. Mi se părea tot timpul că Neron mîniat, Îmi cere socoteală că nu te-am înșelat. Că-n van am vrut iubirea să-mi tăinui m-am temut; În
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
chinu-ar fi apus. v. 1006 Dar tot acea privire ce jale-ar fi adus! v. 1007 AH! amintindu-mi ura, mai rău mă frămîntam Că nu de-ajuns de tainic de tine m-ascundeam; Că mă trădează chipul de spaimă răvășit, Că jalea din privire prea mult va fi vorbit. Mi se părea tot timpul că Neron mîniat, Îmi cere socoteală că nu te-am înșelat. Că-n van am vrut iubirea să-mi tăinui m-am temut; v. 1014 În
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în starea în care se afla ea, căci nu purta drept veșmînt decât o biată fustiță, cu un pieptar de noapte dintr-un simplu larhet, pe cap avea o basma galbenă, răsucită pe creștet, care lăsa să-i cadă părul răvășit pe umeri. Și totuși, așa cum ni se înfățișa, strălucea fermecătoare, și întreaga-i făptură nu era decât drăgălășenie și grație. Scapin (16) Acum bănui unde vreți să ajungeți. Octave (16) Dacă ai fi zărit-o, Scapin, chiar și așa cum am
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lui Pierre care îi spusese odată că într-o situație dezagreabilă să nu încerce să Oămurească ce este de făcut, ci să aștepte să se clarifice singură încurcătura”. Ca un bun psiholog, scriitoarea studiază stările contradictorii ale protagonistei, un suflet răvășit (de amintirea unei frumoase iubiri) și torturat de conștiința ingratitudinii față de soț, de Mihai, spirit superior, tandru, „discret și generos”, care o „adorăși pricepe natura ei sensibilă ca un seismograf care înregistra orice inflexiune în glas...” Acest portret este conturat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]