1,198 matches
-
de jad,ce mă uiți la poarta tăcerii, Străjer rătăcit,la hotarul iernii, înghețând; -Ești vinovat!că tu,m-ai lăsat rătăcind Vândută și pradă pe-un ban de argint,durerii! Din degete reci,răsfirate,umbrele-mi desfac Peste gânduri răzlețe și clipe ce încă mai bat, Pe umeri mi-e timpul, stăpân cu rece toiag: -Știi?secundele încă mai bat,tic-tac,tic-tac! Sub pași rătăciți prin omăt,stau genunchii robiți, Pământul inimii renăscând cu pomi înfloriți, Neîncetat curg,izvoarele uitării
LA POARTA TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378756_a_380085]
-
Cântec > A VENIT IAR MARTE Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Și-a venit iar Marte, nouă-i gluga ei, Un pic somnoroasa, prinsă cu cercei, Cu darul floral în verde răzleț, Gând primăvăratic, malul în dezgheț, Ciripit stingher, fâlfâit călduț, Lan de crâng visează cu mugur plinuț, Se-așterne zâmbind al său chip cu soare, Privește-n străluce pe-ntinse covoare, Că-i destulă iarnă în suflet stingher, Muntele oftează de
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
Cu largi cugetări, umilit de iarnă, Mai am scrum pe tâmple, amintire toarnă, Parcă monumente țipă și respiră, Cu un gest firesc mă întorc la milă, Se schimbă o soartă veche de când lumea, Prin copaci un vânt chinuie pădurea, Dezmorțiri răzlețe, crai de anotimp, Ce nu moare-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
sprijinul Marii Uniri) el vorbește în termeni parcă luați din articolele politice ale lui Eminescu publicate în "Federațiunea" de la Pesta, sau cele publicate în Timpul în "chestiunea Dunării": "Noi trebuie să ne prezentăm înaintea lumei civilizate, nu numai ca o familie răzleață, ca o frântură de popor românesc aci în Ardeal, în Ungaria și în Banat, ci trebuie să ne prezentăm ca membri ai marei familii românești care cuprinde întreg elementul românesc de la Nistru până la Tisa..." (Cuvântare în Camera Deputaților, 10 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tratatelor sau manualelor de pedagogie. Acestea au ceva artificial și induc ideea de Încheiat, de definitivat, de epuizat. Ele pervertesc mintea, o geometrizează, o pun În șabloane și definiții. Multe lucruri despre modelarea făpturilor umane le putem afla prin intermediul gândurilor răzlețe, ce ne vin În timpul acțiunilor mici, „neînsemnate”, răsfirate, al fulgurațiilor de idei - Încă neconceptualizate, diafane, candide - legate de ceea ce ni se Întâmplă sau ne iese În cale. Diferitele prilejuri de viață dezvăluie o altă dinamică a ideaticului, Îl fac să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
din valorificarea pe piețele externe a produselor rezultate din prelucrarea țițeiului, se menținea la cote alarmante. 80% din populație își ducea traiul în cea mai cumplită mizerie. Aproximativ 5% se ocupau de creșterea animalelor, în condiții de permanentă transhumanță. Pășunile răzlețe, înfipte în văile înguste și destul de sărace în vegetație, aparțineau șefilor de triburi. La o populație de 23 de milioane, venitul național anual se cifra doar la 3 miliarde de $ SUA, echivalente cu 225 miliarde de riali (iar depozitele șahului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
păcate, nu însă de către cei mai autorizați să facă acest lucru. Arareori îți cade în mână o relatare a unor pagini autentice despre ce a reprezentat România în acei ani în politica mondială. În schimb, sunt scoase în evidență pagini răzlețe de senzație și spectacol. Am avut și noi, ca toate profesiile, "faliții" noștri. Nu mulți, dar care, cu o structură morală labilă, au compromis breasla în diverse feluri și situații. Dar nu aceștia au fost reprezentativi în epocă pentru diplomația
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
același grai, folosindu-se de o traducere a lui H. G. Lecca, a transpuns poemul Enoh Arden al lui Alfred Tennyson. Creionând, cu stângăcii și asperități, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viața păstorească, punând, răzleț, câte un accent satiric, A. nu uită nici o clipă că „armânescu sândzi strigî”. Biruindu-și deprimarea, el își asprește glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulația combativă nu i se prea potrivește. Samarineanul
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune că totuși cuvântul apare răzleț și la Byron, În 1818, Într-o pagină din Beppo (poem scos Însă În public abia un an mai târziu), unde le Înfățișează cititorilor „un soi de personaj fără nume”, „un dandy fără vlagă”. Dar În aruncarea termenului cu pricina
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dozaj În care umorul, mojicia, trufia, rigoarea și self-control-ul intrau cu titlul de ingrediente.” 1 Eleganții, trecuți deja În linia a doua, Îi predau spre 1800 sceptrul lui Brummell, Încoronându-l rege absolut al saloanelor. Iar În 1818, prin fraza răzleață a lui Byron (din Beppo), acest gen de personaj poartă pentru prima dată, sub pana unui mare scriitor, numele de dandy. Fără a uita Însă că Lady Morgan deține prioritatea folosirii cuvântului, luându-i-o Înainte lui Byron cu un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
asupra acestora, cu un fel de respect mahomedan chiar față de maculatură, unde zac uneori cunoștințe ciudate, Filosoful Veșmintelor nu consideră nedemn să-și arunce privirea. Cititorii Își pot da seama de uluirea lui când, pe o asemenea foaie decolorată și răzleață, probabil vreun exemplar aruncat la gunoi al vreunui Periodic englezesc, pe care ei Îl numesc Magazine 2, apare un fel de Dizertație tratând chiar problema Noutăților Mondene! Ea se prezintă singură, Într-adevăr, mai ales din punct de vedere Laic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ia atitudine Împotriva unui individ de care n-am auzit, un anume Pelham, ce pare să fie un Mistagog 3, un Propovăduitor și Predicator de frunte al Sectei; așa Încât, ceea ce, de altfel, nu era deloc de așteptat de la o asemenea răzleață foaie rătăcită, adevăratul secret - fizionomia și fiziologia Corporației Filfizonilor -, nu este expus deloc clar. Totuși, apar ici și colo și din când În când lămuriri de care m-am străduit să profit. Ba chiar, Într-un pasaj ales din Profețiile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
brefs et sur leș espaces blancs qu'ils créent. Voilà l'exemple du poème Melancolie (Mélancolie) du recueil Leș poèmes de la lumière, dans la traduction de Jean Poncet, que nous avons disposé selon le principe de la symétrie axiale : Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Ploua. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea, ce-o simt, n-o simt în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Și altoita pe ființă mea imensă lume
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cenzurii, Problema poloneză, Cenzurile „Europa Liberă”, Yalta, un mit politic al secolului XX, Brațul lung al Securității etc. Multe pagini sunt consacrate intervenților și dezbaterilor legate de infiltrarea în exil a agenților Securității, fenomen frecvent în anii ’80. Paginile literare, răzlețe la început, sunt susținute, după 1982, mai cu seamă de Ion Caraion, care publică poezii (Voi cetatea cea mare, cetatea cea tare ș.a.) și „note de lector” (Virgil Ierunca, „Pitești”, Paul Goma, „Câini ai morții”, 24, 25/1982). În numărul
DIALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]
-
În sudul Daciei, Banatul de sud și Oltenia dintre Dunăre și "Brazda lui Novac", creștinismul se leagă de populația latinofonă, locală ori venită din sudul Dunării, și nu aparținea grupurilor alogene. Prin urmare, având ca punct de plecare comunitățile creștine răzlețe din spațiul și timpul Daciei romane, impulsionat prin acțiunile concertate, statornice și decisive provenite din sudul Dunării, în timpul lui Constantin cel Mare, creștinismul a cuprins treptat întreaga populație nord-danubiană, mai ales în intervalul 350-450. Învingând în timpul acesta rezistența păgânismului, el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Basarabia) și în spațiul dintre Prut și Siret. Nomazii sarmați înaintează mai adânc pe teritoriul Daciei și ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș și Ialomița. Descoperirile răzlețe de morminte sarmatice ajung până la Olt, dar ei nu stăpâneau efectiv această zonă a Munteniei. Infiltrările sarmatice erau controlate de romani. În teritoriile dintre Carpați și Nistru, sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și păstori, din cauza fiscalității și a nedreptăților din Imperiu. Pe lângă privilegiile economice și politice, românii sud-dunăreni aveau și unele obligații militare, precum apărarea frontierei nordice a Imperiului. În regiunile dintre Dunăre și Haemus, trăiau alături de români și bulgari, și grupuri răzlețe de pecenegi și cumani, rămași aici din cursul năvălirilor anterioare. Sub aspect politic și administrativ, regiunea dintre Dunăre și Haemus aparținea statului bizantin și făcea parte din thema Paradunavon, cu capitala la Dristra, care îngloba și teritoriul Dobrogei (vezi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sibiu), memorialist. Era fiul Asineftei (n. Trâmbițaș) și al lui Adam Plăeșu Codru (Codrea), zis și Adam al lui German. Foarte instruit - cunoștea limbile latină, neogreacă, germană, franceză, italiană, engleză, rusă, maghiară -, C.-D. a fost un autodidact, cu studii răzlețe. Învață mai întâi la școala din sat și la școala grănicerească din Viștea de Jos. Se pare că a făcut și studii gimnaziale la Brașov. Venind sorocul cătăniei, drăgușanul, copist în cancelaria unei companii din ținutul Făgărașului, fuge peste munți
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
1930-1940). Preferând „eticul” - „esteticului pur”, intransigentul, încruntatul comentator atribuie criticii un rol profilactic, ceea ce presupune o purificare de „toxine” a vieții literare. De aici, destule aprecieri tranșante, chiar brutale. Lăudând ceea ce crede că e de lăudat, C. nu menajează nonvaloarea. Răzleț, se ivesc aici unele caracterizări inspirate, și tot așa în cartea de Evocări (1980), care însumează portrete de scriitori, deformate de o abuzivă tușă sociologizantă. Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
pentru o carieră ordonată, preferând expedientele, provizoratul. Geode se situează în descendența unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar văduvit de vigoare, vădind un lirism reticent față de evoluțiile moderniste și desuet față de tonul poetic al momentului. Sunt sesizabile răzlețe accente argheziene, ecouri ale sonorităților din poemele „parnasiene” ale lui Ion Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanțele emoției. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum (ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se ivește și în
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
Moby Dick de Herman Melville și la alte narațiuni marinărești sau de aventuri în spațiu exotic, maritim ori circumpolar, care se articulează într-un scenariu alegoric, cu „înțelesuri” moral-existențiale. Se percep rezonanțe și o imagistică amintind de Leonid Dimov, dar răzleț, fără coerența de ansamblu și fără geniul poetic al acestuia; e invocată „lapona Enigel”, dar tonul și maniera poemelor amintesc mai degrabă de Al. A. Philippide, uneori de verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul cuprinde
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
mai vechi și mai sincere). Laureat al Premiului de Stat în 1957, va fi sărbătorit ca poet național în 1960. Apar Lume veche, lume nouă (1958), Versuri (1959, 1960), Tablete de cronicar (1960), Frunze (1961), Cu bastonul prin București (1961), Răzlețe (1965). Din 1962 începe editarea integrală a operei sale, proiectată în 61 de volume. Universitatea din Viena îi acordă Premiul Herder în 1965. Este ales membru al Academiei Sârbe de Științe și Litere. Colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scrisul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1961; Frunze, București, 1961; Cu bastonul prin București, București, 1961; Scrieri, vol. I-XXXIII, București, 1962-1983, vol. XXXIV-XXXVIII, îngr. Mitzura Arghezi, București, 1985-1988, vol. XXXIX-XLIV, îngr. Mitzura Arghezi și Traian Radu, București, 1994-2003; Poeme noi, București, 1963; Cadențe, București, 1964; Răzlețe, București, 1965; Silabe, București, 1965; Animale mari și mici, București, 1965; Versuri lungi, pref. D. Micu, București, 1965; Ritmuri, București, 1966; Versuri, I-II, București, 1966; Noaptea, București, 1967; Litanii, București, 1967; Teatru, București, 1968; Frunzele tale, București, 1968; Crengi
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
murmur de lirism sobrietatea excursului. Valorile morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri care smulg sobrului vaporean o pioasă lacrimă, dar îi deșteaptă și un fin surâs. Secvențele din trecut, mângâiate de ficțional, tind să se preschimbe în schițe literare. Scrisorile dintr-o călătorie sau alta, publicate în „Adevărul”, au o
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
implacabil, asemenea destinului. „Țara sălciilor” se conduce după legi proprii, cu reminiscențe venite din timpuri străvechi. Imaginea satului este, astfel, ușor aureolată prin transfigurare mitică și infuzii de lirism. Dincolo de atotputernicia tradiției se conturează, totuși, într-o serie de tablouri răzlețe, în genul lui Jules Renard, un om al pământului, având rosturi, calități și defecte general umane. Personalitatea artistică a scriitoarei se manifestă într-un amplu registru expresiv, talentul său ilustrându-se cu deosebită vigoare mai ales în arta portretistică. Înzestrată
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]