1,037 matches
-
turburările începură din nou. Vlădica, care se retrăsese cu rămășițele partizanilor săi la Nieguș (lîngă marginea austriacă mai sus de Cattaro) în ținutul muntos Catunsca și care nu recunoscu nicicând dominațiunea turcească, [î]î dădu în curând de lucru. El răzvrăti nahiile Riecica, Cermnița și Lieșansca, amenință Podgorița și Șabliac și irupse în plaiurile muntene despre răsărit ale albanejilor. Spre norocul vlădicei, în locul energicului Suleiman Pașa urmase un guvernator foarte pacinic, anume Chior Mehmed, membru al unei puternice, binevăzute și influente
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
partid și de stat, cu oameni cu funcții de răspundere, printre care s-a aflat și Bițu. Cu acest prilej, Bițu a fost uluit de tot ce a auzit. Și pentru moment s-a gândit că România chiar s-a răzvrătit cu-adevărat și-a ieșit din sfera de influență a Moscovei. Numai cine n-a trăit acele zile de prelucrare a Declarației nu s-a gândit că țara și-a proclamat cu adevărat independența. A fost un ceas al istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre, conștiința noastră etică”. Giorgio del Vecchio respinge critic: „divinizarea Statului, sau Statolatria care nu poate să fie admisă decât de aceia ce sunt sclavii prejudecății materialiste sau istoriciste (s.n. - V.V.), care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a mă putea considera „prieten al oamenilor“. Nu-mi ajungea că beau. Trebuia să devin prada permanentă a unei amețeli teribile. N-am avut de ales. Am prins gust de droguri. Trebuia să-mi uit familia. Trebuia să mă răzvrătesc împotriva sângelui moștenit. Trebuia să nu mai accept blândețea mamei. Trebuia să fiu indiferent față de sora mea. Simțeam că altfel nu sunt capabil să-mi asigur un bilet de intrare în casele oamenilor. Am devenit grosolan cu timpul. Am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu broboane de apă vie la tâmple sunt zile în care te împotrivești legi orele faci un nod strâns le păstrezi în inimă captive acum suntem veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu un gest, Eu voi sta nemișcat, nedorind să contest. Nu voi cere să-mi dați, picurând, un pahar, Tot eșecul ce-am fost va trăi, refractar, Voi privi lumânări ce vor arde apus Și voi ști că am fost răzvrătit și supus. Nu voi râde atunci. Am să tac, obsedant, Iar în voi se va zbate un dor, trepidant, Doar așa mă veți ști, doar așa mă veți vrea, Preluând, prin priveghi, toată liniștea mea. Și veți sta, alipiți, unei
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
copleșește și nu reprezinți nimic, ești un nume fără sens, și nu numai obscur pentru eternitate ci începând chiar din acest moment. Destinul celor mai josnici e destinul tău. Moartea! Dar nu, trebuie să existe o distincție. Sufletul tău se răzvrătește împotriva acestei lipse de nume. Și apoi exagerează. Îți spune: „Ai fost menit să uimești lumea. Tu, Hymie Basteshaw, Stupor mundi! Fruntea sus, băiete. Ai fost chemat și vei fi ales. Așa că începe să te și porți ca atare. Generațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
câte una ca fiind prea încorsetante. De-abia când se încurcă cu strălucitoarea Thea, căreia îi place să vâneze cu un vultur, își dă seama că independența îi e puternic amenințată. Din fericire, firea lui (asemeni celei a vulturuluiă se răzvrătește din aceste lanțuri. El se oferă voluntar în aventuri încă și mai ciudate, dar reușește mereu să se sustragă la timp pentru a continua să își improvizeze cariera sa neconvențională. Augie March este actorul principal într-un varieteu minuțios descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Zâna cea bună’’: - Auziți urletele de groază ale balaurilor ? Așezați-vă : demult, demult, castelul cu măreția lui, moștenire de la zei, era locuit de Făt-Frumos și mama lui. Mai lipsea Cosânzeana. Paul: - Mama zmeului ucigaș a umilit curtenii care s-au răzvrătit și Făt- Frumos, după o luptă crâncenă cu Zmeul, a trebuit să plece în pribegie iar în castel au rămas Zmeul și mama lui apărați de balauri. Gigel: - Dar Făt-Frumos n-a avut buzduganul când s-a luptat cu zmeul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
chiar acuma, alte maluri, iar fundul mării să se facă într-o clipă uscat fiindcă așa vrea ea ! E liberă, nu ?! Mă uitam îngrozit la el. Mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă-l aude marea. Pe la noi, marea se răzvrătea de una singură, fără motiv, când nici nu te așteptai, darămite dac-o mai înfuriai cu vorbe aiurea ! Dacă asta înseamnă la tine libertatea și cu cât ești mai puternic ești mai liber, atunci fie ! Ce te-ai întors cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să se răzvrătească, să nu suporte orice, nici ca divertisment și nici ca aventură a cunoașterii dacă asta implică pierdere de timp. Eu, înainte de-a mă apuca de o carte voluminoasă, o răsfoiesc, ori mă informez, să-mi dau seama dacă merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se topesc în mine gînduri, idei... se duc cei mai puternici ani ai vieții, pe ce?! Pe-o întîlnire cu femeia asta pufnește surd, privind cu ciudă spre patul improvizat lîngă calorifer, pe care ar dori nespus să-l vadă răzvrătindu-se sub trupul femeii adormite. La urma urmei, gîndește, simțind cum îl cuprinde din nou teama, în ciuda faptului că și-a amărît gura cu pastile ducă-se naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre Pașcani, ori gonesc spre Iași. Eu, copil fiind, am văzut perceptorii scoțînd din casa mea, dar și din cea a bunicului tău, toate bunurile de valoare pentru o restanță la cotele fixate, într-un an cînd pămîntul s-a răzvrătit și n-a vrut să rodească mare lucru. Cînd te știi biciuit nu-ți mai arde de prepelițe, e drept, și trebuie să-i înțelegem pe părinții noștri chiar dacă ne-au bătut ori ne-au pus la muncă, uneori, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca nea Toader, pentru a descoperi vidul din existența mea trecută. Și, dacă mă respect ca om iar eu vreau acest lucru! -, trebuie să caut coordonatele superioare ale iubirii. Secretarul literar al teatrului avea dreptate: cum hîrtia trebuie să se răzvrătească în fața prostiilor mărunte, la fel de bine și patul, mai bine-zis timpul afectat dragostei, trebuie să se opună oricărei experiențe vulgare. Poate că fiecare din femeile cunoscute de mine pînă acum, inclusiv Simona, de la Sinaia, formează cîte una din fețele poliedrului iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căreia nu i te poți sustrage. Este ridicol să vrei să te agăți de vreme ce toți trebuie să murim... înțelepciunea constă în a face din necesitate o virtute, în a te integra în mersul natural al lucrurilor și a nu te răzvrăti împotriva unui fenomen asupra căreia nu ai nicio putere - stoicismul imperial va reține această lecție. Totul se naște, așadar totul moare, ar fi o nebunie să nu accepți eterna reîntoarcere a acestei legi a naturii și să nu te pregătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Eram așa de încântată de o mulțime de lucruri! Abia așteptam să cresc! Mă prefăceam că mă rostogolesc în pat cu viitorii mei iubiți. Aveam o întreagă colecție de iubiți imaginari. Cowboy-ul, doctorul, șeicul arab. Eu eram cea mândră și răzvrătită din haremul lui. Cea cu „personalitate“... Râdea. — Când mă gândesc la toate astea, aproape că-mi pare rău pentru Polly. Știi? Mă gândesc, oare la ce fel de băieți visează ea? La liderii locali ai Organizației Drepturilor Animalelor? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a fi opresori, nu o putem avea • Emil Cioran, Schimbarea la față a României, București, Ed. Humanitas, 1993, p. 215. • Ana Selejan, Trădarea intelectualilor, Sibiu, Ed. Transpres, 1992, passim. • Emil Cioran, op. cit., p. 216. nici pe aceea de a fi răzvrătiți“14. Regăsim aici, in nuce, profeția cuprinsă în faimoasa sentință „mămăliga nu explodează!“, care, la rândul ei, a generat reflexul de a ne purta „cum se cuvine lanțurile“. Când România a fost supusă robiei bolșevice, convingerea lui Cioran, acum la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de uitat și pentru că autoritatea care intervine în conflict nu face nici un gest împotriva hoțului, ci îl pedepsește tot pe cel păgubit. Prin intervenția abuzivă a jandarmului, cel care se revoltase împotriva unei hoții minore, devine, prin furtul armei, un răzvrătit împotriva sistemului. Pedeapsa va fi alta și concluzia pe care i-o spune jandarmul lui Moromete, în încercarea de a se justifica, este un pur ,,românească": ,,De mă' Moromete, dacă era după mine îi dădeam două palme și gata, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
adevărul, prin vina limbajului el poate să contrazică adevărul. El poate crea potrivit perspectivelor creației, el poate crea de asemenea în răspăr. El poate fi un agent responsabil al naturii operante, dar el poate să facă și grevă, se poate răzvrăti și poate fabrica antinatura, sau denaturarea. Această deplinătate a puterilor noastre constituie libertatea noastră. Tocmai prin libertate, din cauza ei și prin ea avem noi puterea de a păcătui. Căci a păcătui înseamnă a trișa cu ordinea, a opune legii divine
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în nimicire. Se și numește, de aceea, un „demon dezabuzat” (II, 372). Ce ar fi vrut să fie Cioran? Oricum, altceva decât este: „Toată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te vrea diferit de ceea ce ești, de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Cum să fie anarhist și nihilist cineva care spune „nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scutur de o atât de grea moștenire” (III, 54). Vina e întotdeauna a celorlalți, cel mai adesea a strămoșilor, a neamului căruia îi aparține. În fine, neavând cinismul senin al lui Talleyrand, Cioran fie se scaldă în scepticism, fie se răzvrătește disproporționat: își violentează semenii și se sfâșie pe sine. „Văd explicația pasiunii mele pentru Talleyrand în faptul că m-am săturat de scepticismul în vorbe și sunt bucuros să văd pe cineva care l-a tradus în fapte, în normă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
iau de piept cu legile lumii. ș...ț Mă aflu aici ca să dau mărturie împotriva universului și împotriva mea”. Imediat, însă, precizează: „Dar și ca să exult în felul meu” (I, 281). Se admiră, oricum, chiar dacă suferă, în ipostaza aceasta de răzvrătit. Violența e o componentă decisivă a firii cioraniene și Cioran o știe prea bine. „Accesele de violență aproape cotidiene, în timpul cărora îmi închipui măceluri, revoluții fără seamăn în care mă văd amestecat și-n care joc un rol de frunte
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a alege și de a fi. Își propusese la un moment dat să scrie despre glorie, un subiect despre care recunoaște că nu i se potrivește. I s-ar potrivi mai degrabă reversul ei, indiferența, dar iată-l pe Cioran răzvrătit împotriva propriului sine: „Nu sunt nici indiferent, nici detașat Ă sunt abulic Ă iar abulia nu e detașare” (I, 100). Abulic pentru că ezită între tentația gloriei și extazul anonimatului. Or, gloria se dovedește deșartă, iar anonimatul, dureros. Cum în jurul său
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un dulce blestem, contra căruia nu vreau și nici nu pot să lupt” (I, 118). În concluzie, Cioran mărturisește la un moment dat: „Toată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te vrea diferit de ceea ce ești, de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Dar toate aceste posibile rădăcini nu pot șterge amprenta propriilor strămoși, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ardezie) din Anvers îl întâlnește pe Luther într-o confruntare a opțiunilor lor mutuale. Preotul excomunicat devenit creatorul Reformei și-a scris deja tezele lui esențiale: Despre libertatea creștinului datează din 1521, Tezele asupra indulgenței din 1517. Desigur, el se răzvrătește împotriva Vaticanului, a papei, a șantierului bazilicii Sfântului Petru și a banilor drenați prin indulgențe pentru finanțarea proiectului arhitectural faraonic, asta nu înseamnă că el subscrie și la Spiritul Liber... Eloi îi prezintă lui Luther tezele sale: fiecare om dispune
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]