1,021 matches
-
însemnată. „Singurul meu merit”, se gândi samuraiul visător, „este că am fost supus față de tata și față de unchiul. Întotdeauna am fost încredințat că singura mea însușire de seamă este putința de a îndura orice întocmai ca țăranii, fără să mă răzvrătesc. Poate că seniorul Ishida a binevoit să prețuiască la mine tocmai această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aducându-și aminte de chipul soției sale, Riku. „Nu am altă cale decât să dau crezare cuvintelor seniorului Shiraishi.” Dar nu era vorba numai despre asta. Simțea în adâncul inimii o împotrivire față de atotștiutorul Matsuki. De asemenea, voia să se răzvrătească împotriva plăsmuirilor lui Matsuki despre planurile Sfatului. Auzi zgomot de pași în spatele lui. Era Nishi care scoase un oftat: Ce-am obosit! — Din pricina lui Matsuki, încuviință samuraiul din cap. Mereu gândește rău despre toate. Mie asta nu-mi place deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuie să te lași păgubaș în privința pământurilor de la Kurokawa. Cu toate că samuraiul se aștepta la aceste cuvinte, când le auzi rostite din gura seniorului Ishida, prin fața ochilor îi trecu chipul știrb al unchiului său. — Nici să nu te gândești să te răzvrătești! Fă bine și spune-i asta limpede și unchiului tău. Trebuie să te socotești binecuvântat că familia ta, a unuia care s-a creștinat, a fost lăsată în pace. — M-am creștinat... de dragul însărcinării. Eu n-am crezut în credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vestește de la muntele lui Efraim. 16. "Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului: "Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată, și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17. Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul." 18. "Acesta este rodul căilor și faptelor tale, este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde pînă la inimă." 19. "Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
război ai lui Israel, și-i voi așeza iarăși ca odinioară. 8. Îi voi curăți de toate nelegiuirile pe care le-au săvîrșit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin care M-au supărat, și prin care s-au răzvrătit împotriva Mea. 9. Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă, printre toate neamurile pămîntului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămîne mirate și uimite de toată fericirea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
aminte la Mine." 4. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfîntul lui Israel. Iau întors spatele... 5. Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte! 6. Din tălpi pînă în creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi și carne vie, nestoarse, nelegate, și nealinate cu untdelemn: 7. țara vă este pustiită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași! 22. Argintul tău s-a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apa. 23. Mai marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei nu ajunge pînă la ei. 24. De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: "Ah! Voi cere socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. 26. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbește tu însuți, ca să-ți scoți dreptatea. 27. Cel dintîi tată al tău a păcătuit și învățătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea. 28. De aceea am socotit ca niște pîngăriți pe căpeteniile sfîntului locaș, am dat pierzării pe Iacov, și batjocoririi pe Israel." $44 1. "Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!" 2. Așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și sămînța voastră și numele vostru. 23. În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul. 24. "Și cînd vor ieși, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele lor nu va muri, și focul lor nu se va stinge; și vor fi o pricină de groază pentru orice făptură."
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
prin imitarea lucrării exemplare a zeilor, cosmogonia, adversarii care o atacă sânt asimilați cu dușmanii zeilor, demonii, și mai cu seamă arhidemonului, Dragonul primordial învins de zei la începuturile timpurilor. Atacul asupra "lumii noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor, Cosmosul, și se străduiește s-o nimicească. Dușmanii se numără printre puterile Haosului. Orice distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă nu restaurează autentica semnificație spirituala a muncii și producției. Totul trebuia, așa dar, preschimbat. "Revoluția continuă!", exclama el într-o cuvântare ținută mai târziu, Revoluția continua mereu, din clipa în care generalul Gomes da Costa luase armele la Braga, răzvrătindu-se împotriva demagogiei și a vechiului regim. Nimeni altul ca Salazar nu e mai sensibil la această revoluție în marș, la această necontenită prefacere morală a țării, la care colaborează nu numai prin geniul său financiar și exemplul lui de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
căci până în momentul acela toți cei care nu reușiseră să ducă viața în mănăstire se retrăseseră din proprie voință ori se lăsaseră convinși de el cu argumentele potrivite. Nu fusese ușor nici să o pună în practică, fiindcă Inisius se răzvrătise, opusese rezistență, fără să reușească, însă, să străpungă zidul de indiferență care se ridicase de acum în jurul său. Până la urmă, fusese nevoie să fie luat și dus până la poartă: de treaba aceasta trebuise să se ocupe, cu o blândă fermitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca un invizibil bagaj, balele lipicioase ale păcatelor lor! Totul risca să fie murdărit. Făcând astfel de considerații, abatele însuși se simțea invadat de un sentiment de repulsie. Când ajunse în mijlocul curții, se opri și nu putu să nu se răzvrătească, strigând: vocea lui se ridică, surprinzător de puternică, tăind aerul cu accente de teribilă mânie: — Va să zică, cereți adăpost! Cereți protecție! Fiindcă vă temeți pentru viețile voastre și pentru bunurile voastre! Vă e frică de huni! Dar câți dintre voi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vrei! îi spuse, ridicând mâna ca s-o calmeze. Nu intenționam deloc să te jignesc... Noapte bună! Se răsuci să plece spre cortul său, iar ea nu-i răspunse, nu-l reținu. Dar, după câțiva pași, ceva în el se răzvrăti: nu-i plăcea să se despartă astfel de ea, să trebuiască să poarte cu el în viitor, ca ultimă imagine a ei, chipul său aprins de mânie. Se opri și, întorcându-se să o privească, îi spuse cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voluntari, i se încredințează controlul unei porți și... Jocurile sunt făcute. Dacă nu poate să procedeze astfel, încearcă să demoralizeze populația, fac în așa fel încât să se strecoare nesiguranța, teama de rele mai mari, ca să-i convingă să se răzvrătească și poate chiar se fie asasinați cei mai valoroși, capii cei mai capabili... Da, așa lucrează el. Acele ultime cuvinte îl înghețară pe Sebastianus. Ordonă celor doi soldați să lege prizonierul, apoi, împreună cu Metronius, le întoarse spatele și se depărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au fugit? Poate că și alții se gândesc s-o facă ori poate că pun la cale cine știe ce grozăvii. Mi-ai spus că ai o soră la Avaricum și poate că ai face mai bine... Ridicând mândră capul, Hippolita se răzvrăti și îl întrerupse, la rândul ei: Nu! Și, pe urmă, ce-aș avea de câștigat? Drumurile sunt nesigure, amenințate de bagauzi și de soldați fără căpătâi. N-am fugit până acum și n-o s-o fac, cu siguranță, nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iată că răsună un nou strigăt de luptă. înaintea sa, întreaga armată, ajunsă acum departe, în câmpie, trecuse la deplasare rapidă și caii se lansau în galop: atacul. Inima lui alerga împreună cu tovarășii săi și întreg trupul părea să freamăte, răzvrătindu-se împotriva ordinului de a nu acționa. Cu toate acestea, trebui să se resemneze și să aștepte. Atila se întoarse fără grabă, oprindu-se în repetate rânduri să salute și să-și încurajeze războinicii care, într-un nor de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare nenorocire. La gara din Roman, mi-au ieșit înainte câteva rude, între care și mătușa mea, în doliu. Atunci am simțit ceva care nu se poate exprima. Pot spune ce mi s-a întîmplat în organism: mi s-au răzvrătit, mi s-au cutremurat toate organele interne: plămânii, inima, stomacul. Parcă le-ar fi amestecat cineva cu o mână, băgată în mine. M-am dus la casa noastră, unde-l adusese mort de la spital. Era o mulțime de oameni - mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
abstract! Addenda la PRIVIND VIAȚA Nu imaginea vieții pe care avem s-o mai trăim de-acum înainte ne inspiră groaza de moarte, ci viața pe care am trăit-o până acuma. Când ne gândim la moarte nu ni se răzvrătește ființa din cauza planurilor pentru viitor, ci din cauza cântecului duios al amintirilor. Toți acei care au fost rând pe rând noi, îi purtăm în fundul sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariția acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încordare de pasăre răpitoare, sigură de pradă, cu un zâmbet rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate acestea. Ea visa sfârșitul serenadei lui Schubert, atât de-ncet și de distrat îl îngîna, fără să-l mai poată părăsi. Era frig și umed. Adela pusese haine groase și mănuși. Pe cap avea o beretă, de sub care se răzvrătea părul, umezit parcă de lumina lunii. Căutând să evităm prundul drumului, ne înde-părtam adesea unul de altul. Atunci ea mă chema lângă dânsa făcîndu-mi loc pe îngusta fâșie fără pietriș. Nu se auzea nimic în toată imensitatea decât nota misterioasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ambele mâini Întinse privindu-i Întru-n anumit fel. „Să trăiți...Să ne trăiți...Cum a-ți suportat cataclismul...?” „Dacă n-am murit Încă În mod sigur vom muri acum, dacă ne ți-i de vorbă În timp ce intestinele noastre se răzvrătesc de dorul unui balsam al vieții...” Îi dădu de Înțeles Șeful Șantierului, privindu-l cu simpatie. „Cu tot respetul vă rog, luați loc la o masă și, vă stau la dispoziție...” Tony Pavone Încă nu era restabilit după șocul suportat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Eram așa de încântată de o mulțime de lucruri! Abia așteptam să cresc! Mă prefăceam că mă rostogolesc în pat cu viitorii mei iubiți. Aveam o întreagă colecție de iubiți imaginari. Cowboy-ul, doctorul, șeicul arab. Eu eram cea mândră și răzvrătită din haremul lui. Cea cu „personalitate“... Râdea. — Când mă gândesc la toate astea, aproape că-mi pare rău pentru Polly. Știi? Mă gândesc, oare la ce fel de băieți visează ea? La liderii locali ai Organizației Drepturilor Animalelor? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să afle asta, a remarcat Jina zâmbind. Nu e o glumă, a insistat Ahmad. Islamul cere supunere totală în fața lui Allah. Cei care îl neagă pe Dumnezeu se numesc Kafir. Ascunșii. Cei care se ascund de adevăr. Cei care se răzvrătesc împotriva naturii și devin tirani. Jina s-a lăsat pe spate, dar Naji a izbucnit în râs. Fratele meu, a spus el, crede că totul e scris în carte. Liniile din jurul gurii lui Ahmad s-au înmuiat. În timp ce tu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tine cel puțin un os pe care să-l îngheț până la următoarea viață îmi spunea bunica să nu mă îndrăgostesc de soldați pentru că pleacă toamna dis de dimineață și cine va șterge atâtea frunze căzute subit de parcă cerul s-a răzvrătit și ne-a luat până și ultima stea îți construiesc avioane, din trupul meu obosit să-mi aduci luna într-o ceașcă de cafea până îmi voi aminti cum să iubesc această cromatică exactă a uniformelor îmbrăcate invers ca într-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]