1,305 matches
-
imaginarului social Studiile consacrate imaginarului în teoria socială și politică sunt nevoite să plece de la un paradox care, în mod inevitabil, se extinde ulterior și asupra componentelor acestora. Paradoxul e dat de faptul că, în pofida permanentei recuzări peiorative a ceea ce raționalismul modernității a calificat drept "nereprezentativitatea imaginilor" în raport cu realul (obiect de studiu al științei pozitive), tocmai progresul științei a făcut posibilă dezvoltarea unor tehnologii în care "imaginile" au ajuns să joace un rol central. Așa cum subliniază Gilbert Durand, "Occidentul, adică civilizația
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
relațiilor dintr-o comunitate. Considerând critica utopiei drept unul dintre pilonii pe care se poate întemeia pozitivarea ideologiei, este necesar să iau în discuție modul în care aceasta a fost exercitată. În acest sens, apreciez că analiza întreprinsă, de pe pozițiile raționalismului critic, de către Karl Popper la adresa utopianismului poate fi lămuritoare 262. Incluzând gândirea de tip utopic a unor gânditori marcanți din spațiul filosofiei într-un curent pe care îl numește "istoricism", Popper urmărește să "deconstruiască", printr-o atitudine rațională, logică, marile
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să "deconstruiască", printr-o atitudine rațională, logică, marile utopii prezente în istoria gândirii social-politice, pe care el le consideră a fi cele aparținând lui Platon, Hegel și Marx. Deși este un autor apropiat de mediul analitic, iar concepția sa epistemologică, raționalismul critic, se dezvoltă cu precădere în zona de influență a filosofiei anglo-saxone care refuză sistemismul specific filosofiei continentale (cea germană, prin excelență) -, Karl Popper creează un sistem de idei, astfel încât se poate susține că epistemologia din Logica cercetării se constituie
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
aplicare a proiecțiilor lor să eșueze în chip lamentabil și, mai grav, să devină condamnabile din punct de vedere moral-politic. Pe de altă parte, gânditorii și teoreticienii politici care au subliniat failibilitatea cunoașterii umane au susținut, în subsidiar, și critica "raționalismului în politică". Un exemplu expresiv în acest sens este gânditorul britanic Michael Oakeshott, pentru care teoriile raționaliste cu privire la politică sunt produse ale unei inginerii sociale ce presupune aplicarea unor algoritmi de natură tehnică asupra realității sociale. Chiar dacă, potrivit lui Oakeshott, proiecțiile
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
and Political Attitudes, Wiley, New York, 1974. NETTL, J. P., Political Mobilization. A sociological Analysis of Methods and Concepts, Basic Books, New York, 1967. OAKES, Penelope J.; HASLAM, S. Alexander; TURNER, John C., Stereotyping and Social Reality, Blackwell, Oxford, 1994. OAKESHOTT, Michael, Raționalismul în politică, Editura All, București, 1995. OSBORNE, Thomas, Aspects of Enlightenment: Social Theory and the Ethics of Truth. Londra: UCL Press, 1998. PETTIT, Philip, "Consecințialismul", în Peter Singer, Tratat de etică, Editura Polirom, Iași, 2006. POPPER, Karl, Logica cercetării, Editura
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
218, 309 pragmatic, 228, 253 pragmatism, 97 privat, 98, 159, 162, 164, 176, 218 proletariat, 15, 65, 66, 146 proprietate, 51, 177 putere, 23, 59, 67, 92, 140, 176, 187, 196, 208, 209, 240, 270, 276, 279, 284, 286 R raționalism, 76, 80, 81, 100, 106, 116, 142, 224 raționalitate, 24, 62, 64, 72, 79, 84, 95, 97, 103, 107, 119, 120, 122, 140, 190, 191, 222-224, 229, 232, 265 realism, 49, 99, 290, 307 relativism, 37, 63, 77, 81, 88
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
spus, adecvarea manifestărilor în raport cu principiul necontradicției. Modelul empirist are, evident, în vedere adecvarea opiniilor și conduitelor la experiență, în timp ce modelul utilitarist vizează adecvarea la scopurile urmărite sau la cerințele de amplificare a câștigului și reducere a pierderilor". 412 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică, Editura All, București, 1995, p. 13. 413 Idem, p. 15. 414 Adrian-Paul Iliescu, Conservatorismul anglo-saxon, Editura All, București, 1994, pp. 82-156. 415 Adrian Miroiu, op. cit., pp. 34-35. Legată de problema etic-axiologică referitoare la scopuri, se poate considera că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
legitim al rațiunii, nota Vladimir Streinu 1 - el a stăvilit devenirile acelei idei de epocă, pe care însuși a numit-o tracomania”2. În demersul critic Șerban Cioculescu pune la contribuție latura erudită a personalității sale, simțul estetic și filologic, raționalismul de tip cartezian. „Totdeauna ferme - scrie Constantin Ciopraga - judecățile de valoare au la el un suport obiectiv, ridicându-se deasupra tranzitoriului prin surprinderea a ceea ce este realmente fundamental. Mai puțin sau rareori înclinat spre metafora critică, suspectată poate de „literatură
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de literatură universală, 1973, ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu 3 vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu, despre „spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului.” 4 Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: „Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat indestructibil pe Vladimir Streinu maiorescianismului activ...” 5. În volumul intitulat atât de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
subclase de caracteristici.” Exegetul traversează, totuși, complicatul sistem în toate ramificațiile și variantele lui succesive. Prezentarea e constant acompaniată de analiză, care implică verificarea fiecărui enunț și a fiecărui termen, stabilirea sensului precis în context, explicarea asocierilor derutante („misticism rațional”, „raționalism mistic”), estimarea validității fiecărei teze, a fiecărei aserțiuni, a justeței judecăților de valoare, dezaprobarea celor eronate, denunțarea subiectivismului extrem al unor opinii, stabilirea cât mai judicioasă a ce aparține lui Mihail Dragomirescu și a ce e preluat. Sursele gândirii esteticianului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
mereu cu disponibilități de adecvare, cum se întâmplă cu Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul, la Padova, în Polonia), dispuși să filtreze informațiile prin grile filosofice tot mai puțin rigide (proprii unui raționalism ortodox în plină coagulare), înzestrați cu o acribie filologică pe care o folosesc în tălmăcirea textelor sacre și profane, eliberați în bună măsură (fie și sub forma unor îndoieli pronunțate în legătură cu unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
ori sacralitatea vieții. Pacifismul friciitc "Pacifismul fricii" Această solidaritate între relativismul postmodern și teologia politicilor oportuniste s-a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive. După 1989, fenomenul galopant al globalizării informației a radicalizat termenii perfidei alianțe. Critica raționalismului occidental a început să facă umbră - spre bucuria ultimilor slavofili - unui complex de vinovăție postcolonială. Revizionismul istoriografic se adapă astăzi din miturile vii ale utopiei egalitare. Dezavuarea elitelor invită acum la delirul suprematist al plebei. Ocupându-și sfios locul în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe care autorul lui Kir Ianulea a cunoscut-o bine, ei au conciliat claritatea rațională cu desele interludii fantastice. Structura lor intelectuală s-ar integra într-un tip ce poate fi definit ,,antiHomais’’. În aceeași tipologie se poate înscrie și raționalismul lui Caragiale. Întreaga prospețime a scrisului caragialian aparține și acestui tip de inteligență lucidă și mobilă, comunicată în mod flexibil. Din scrisul lui Caragiale lipsesc însă o serie de întrebări care animă opera enciclopedistului. Lipsește de exemplu o dimensiune mitică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
distincția dintre pesimismul istoric și cel cosmic, formulată de Bonaventura Zumbini.63 Tot atunci s-a comentat nevoia imperioasa a lui Leopardi de a reafirmă valoarea individului, regasind izvoarele profunde ale vietii spontane blocate de constrângerile sociale și anulate de raționalism și tot atunci s-a insistat asupra ascendentei Canturilor în poezia aulica italiană prin reconsiderarea relației cu universul Cantonierului lui Petrarca.64 Se deșchideau, așadar, numeroase căi de analiză, de afirmare a valorii poeziei și prozei leopardiene (în anii douăzeci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Dacă savanții au acceptat definitiv că cercetările lor țin numai de domeniul rațiunii, de frică sau din credință sinceră, ei își iau adesea măsuri de precauție și își declară conformismul religios și fidelitatea față de credința creștină. Unii își afirmă totuși raționalismul sau chiar ateismul într-un moment în care acest lucru poate duce la arderea pe rug. Printre acești "libertini" pot fi citați Théophile de Viau, Gassendi (care, în Apologia lui Epicur, se alătură materialismului eroului său) sau Cyrano de Bergerac
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sau Virtutea răsplătită de Richardson), gustul pentru morbid (Elegie scrisă într-un cimitir de țară de Thomas Gag), fiori provocați de fantastic (Castelul din Otrante de Horace Walpole) trezesc un nou gust literar care se afirmă ca o reacție împotriva raționalismului triumfător al epocii. Aceeași origine o are ezoterismul societăților filosofice. Francmasoneria 76 britanică dă exemplul prin adoptarea de către Marea Lojă engleză a Constituțiilor lui Anderson (1783), înainte de a se răspîndi în Franța, unde acestea trezesc interesul aristocrației, al burgheziei și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
problema individualității, cultura europeană a creat conceptul și realitatea conștiinței și, prin aceasta, a realizat concepția despre personalitatea umană, care stă la baza vieții juridice, politice, morale și artistice a Europei în ultimul mileniu 12. În corelație cu individualismul este raționalismul, care instituie un rol privilegiat rațiunii și, prin aceasta, conștiinței, eului, care operează distincții și clasificări, redu-cînd mereu zona confuziilor și a lipsei de contur. În perspectiva gîndirii grecești, viața omului reprezintă bunul cel mai de preț și, de aceea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce însemna literatura pe vremea lui Cantemir. Sau măcar cam ce putea el să înțeleagă printr-un discurs literar, de vreme ce, e limpede, l-a ales în dauna altora, cu posibilități de a reda adevărul cu o mai mare precizie. Prin raționalismul său, prin viziune și procedee, prin cuprindere și prin spiritul ludic, Dimitrie Cantemir depășește cu mult mentalitatea medievală, dominantă încă în cultura română. Oricum, multe dintre sursele sale sunt medievale, chiar dacă le manipulează într-o manieră modernă. Or, pentru medievali
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care și-a asimilat și acest progres în ritmul său, dar Cantemir era perfect racordat nu doar la spațiul răsăritean, ci și la cel occidental.9 Prin urmare, nu era străin de aceste modificări de paradigmă. Mai mult decât atât, raționalismul său îl face și un om al secolului Luminilor, când ia naștere noțiunea de "literatură națională". Dar despre așa ceva nu are rost să discutăm în cazul culturii române. Și nici pe Cantemir nu merită să-l bănuim de asemenea intenții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
catolici precum Augustin (numit, totuși, "sfântul Augustin"), Boethius și, în egală măsură, autori laici, antici în special, printre care cel mai des revin numele lui Cicero (numit Țițeron), Seneca, Aristotel (respins cu îndârjire în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, tocmai din cauza raționalismului la care ar fi îndemnat opera sa), Platon, Hesiod, Horațiu, Juvenal, Ovidius, Tacit, Vergilius, Plutarh, Socrate, Sallustius, Lactantiu, Diogenes Laertios, Epictet. Dacă refuz să ordonez cronologic sau altfel aceste nume este pentru că autorul însuși procedează la fel. Sigur, efortul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
instrumentelor de gândire oferite de filosofia antică. Școala lui Teofil Coridaleu se baza pe studierea operei lui Aristotel 33, scolastica occidentală devenise de mult o tradiție autoritară, deși depășită. În plus, în cultura Europei orientale ia naștere un așa-numit "raționalism creștin", la care principele moldovean nu găsește de cuviință să se ralieze deocamdată. O va face însă odată cu Istoria ieroglifică. Cantemir preferă, în schimb, fundamentalismul primilor apologeți bizantini, care respingeau de facto sursele gândirii eline antice. Conformismul său se explică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decât atât, neagă posibilitatea omului de a ajunge la cunoaștere prin mijloace proprii, singura cale fiind cea a revelației. Or, la astfel de atitudini fundamentaliste renunțaseră, la debutul secolului al XVIII-lea, mulți dintre teologii post-bizantini, care evoluaseră către un "raționalism ortodox". Cantemir deocamdată imită anumite modele pe care, în scurtă vreme, le va depăși categoric. Or, această nouă etapă a gândirii sale începe, în mod limpede, odată cu romanul Istoria ieroglifică (1705). Alegând să atașeze unor personaje măști animaliere, Cantemir știe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iwan Gilkin, Byron, Goethe, Schiller, Heine, Heinrich Zschokke, Teocrit, Petőfi], în Opere, III, București, 1967. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 267-283; Davidescu, Aspecte, 333-337; Vianu, Opere, I, 204-217, II, 472-584, 675-678, IV, 485-488, V, 203-209; Mihail Dragomirescu, De la misticism la raționalism, București, 1924, 392-393; Eugen Pahonțu, Alexandru Macedonski, București, 1934; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 354-356; Munteano, Panorama, 138-143; Constantinescu, Scrieri, III, 463-477; Perpessicius, Opere, VIII, 217-231, XI, 13-34, XII, 160-179; Charles Drouhet, Influența franceză în poezia lui Macedonski, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
o antologie de texte reprezentative, însoțite de vaste studii analitico-explicative, ce dovedesc continuitatea preocupărilor de la umaniști la iluminiști, și de la aceștia la romantici. La îngemănarea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, literatura se desprinde de istoriografie, apetența pentru raționalismul ortodox sporind curiozitatea de tip erudit. Model al culturii orale, cartea capătă treptat o autonomie ce va consolida literatura modernă. Separate și între ele, genurile își conturează treptat sferele proprii, iar cuvântul scris se detașează de elocința orală, afirmând domeniul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
a identifica ceea ce în ele este prea omenesc și ceea ce e divino-uman ține, pentru filozofi ca Berdiaev sau Simone Weil, de un ateism purificator care se refuză transcendentului redus sau adaptat la categorii mundane: putere, dreptate de tip penal, sociomorfism, raționalism rezistent la depășirea de sine. A dinamita asemenea concepții înseamnă a curăța distanța verticală de obstacolele care împiedică dialogul între cei doi poli. De vreme ce ne aflăm într-o epocă a necredinței, pentru ce să neglijăm utilizarea purificatoare a necredinței? Cunosc
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]