2,850 matches
-
modernizării Evoluție și progres Teleologia istorică în sensul progresului spre viitor Construcția reflexivă a modernității Întrucât încă nu ne-am desprins de modernitate, așa cum pretind unii postmoderniști, ci de-abia am intrat în acea modernitate care s-a desprins de „raționalizarea tradiției”, pentru a se considera pe sine ca obiect și subiect al reflecției, este necesar să evidențiem continuu: a) în ce constă distincția modernității pe care o trăim în prezent; b) la ce tip de cunoaștere să apelăm pentru a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
toate tot modernitate, dar și reflexivă, adică ea continuă principiile sau matricea fundamentală și referențială a modernității inițiale și a celei de consacrare, pentru ca în același timp să dea curs de manifestare reflecțiilor sistematice asupra produselor modernității însăși, în vederea propriei raționalizări. Prin aceasta, modernitatea noastră actuală este discontinuă, în sensul că dezvoltă o structură instituțională corespunzătoare propriei reflexivități. Raportul dintre principiile modernității și structurile instituționale ce corespund acestora este esențial pentru înțelegerea jocului continuității. Principiile modernității sunt multiple și au fost
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
structurile instituționale. Ca atare, între principiile referențiale și structurile instituționale, apar corespondențe a căror variabilitate este limitată de normativitatea imperativă inerentă principiilor. De exemplu, statului național îi corespund anumite structuri instituționale, tot astfel cum putem identifica acele instituții ce corespund raționalizării organizatoare, libertății, egalității, individualizării etc. Mai înainte, consideram că instituțiile sunt instituite și create de oameni în procesul vieții lor reale. În consecință, ele relevă dinamica mereu constructivă a modernității, variabilitatea ei în timpul și spațiul social. Principiile statuează, standardizează, normalizează
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
individualizare și societalizare persistă încă și poate fi pusă în evidență de problemele individualizării. Pentru perioada de inițiere și consacrare a modernității, sociologii au analizat cu predilecție două categorii de probleme ale individualizării. Prima categorie s-a referit la acea raționalizare birocratică a organizării sociale ce s-a asociat cu multiplicarea și standardizarea rolurilor sociale practicate individual. A doua categorie de probleme a vizat dezmembrarea comunităților și pierderea tradițiilor culturale, care au generat o dezagregare a identităților personale moștenite și stări
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în acest sens. Primele două programe instituționale menționate anterior (dezvoltarea capitalistă și integrarea euro-atlantică) sunt atât de asemănătoare în proiectare și aplicare, încât aparțin de fapt aceluiași „program instituțional”, de tip birocratic și clasic, prin care se urmărește inducerea unei raționalizări transformatoare, însă cu rezonanțe prea îndepărtate de viața individuală efectivă. Trebuie să admitem că e greu de presupus că o raționalitate atât de rece și o distanțare atât de mare față de viețile personalizate, cum sunt cele specifice programelor respective, ar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de răsturnare ține însă de o patologie socială care, mai devreme sau mai târziu, solicită corecții. Dezintegrarea comunităților tradiționale și înlocuirea lor de către statele naționale în perioada primei modernități și a modernității organizate au coincis cu afirmarea rolului statului în raționalizarea și organizarea națiunii și cu consacrarea unei identități corporatiste colective proprii, care s-a repercutat asupra tuturor cetățenilor săi. Cetățenia a fost o formă primară de individualizare a persoanelor în modernitate, ce are încă o puternică forță de legitimare actuală
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
colective proprii, care s-a repercutat asupra tuturor cetățenilor săi. Cetățenia a fost o formă primară de individualizare a persoanelor în modernitate, ce are încă o puternică forță de legitimare actuală. Ea s-a asociat cu structurile de roluri corespunzătoare raționalizării birocratice din organizațiile care s-au tot multiplicat ca urmare a schimbărilor produse în diviziunea socială și economică a muncii. Clasele sociale, ocupațiile și habitus-urile culturale ordonau structurile de roluri în categorii ce separau și în același timp uneau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un decalaj. El este însă temporar și cred că nu mai are deloc o durată de supraviețuire prea mare, întrucât reglementările sunt așteptate să raționalizeze și să legitimeze multiplicările de roluri ocupaționale, organizaționale, culturale (inclusiv de divertisment) etc. Totuși, odată cu raționalizarea socială centrată pe consecințele individualizării, se produce și o diferențiere mai accentuată a rolurilor individuale și o multiplicare a acestora. Altfel spus, rolurile devin mai personalizate, dar și mai disociate de identitatea proprie, individualitatea nu se mai identifică doar cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și conștiința cunoașterii ca proces sunt surse și resurse ale acelei reflexivități individuale care trebuie să ajungă să dea seamă de propriile performanțe, dar și de propriile pericole și riscuri. Cunoașterea Cunoașterea științifică a devenit, odată cu vârsta rațiunii și a raționalizării sociale, nucleul tare al activității reflexive. Constituirea, funcționarea și dezvoltarea societății, mai ales în epoca postindustrială, au transformat cunoașterea în sursă și resursă unică și fundamentală. Individualitatea rațională asimilează cunoașterea științifică nu doar pentru a se califica profesional, ci și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a organizațiilor, cealaltă la învățare. Ambele rațiuni mi se par relevante pentru procesele modernității reflexive. Mai întâi, organizațiile, ca simboluri și produse ale raționalității specifice modernității organizate, au cunoscut cea mai puternică expansiune în această perioadă și au consacrat acea raționalizare ce a luat forma birocrației instrumentale. Către sfârșitul secolului XX, acest tip de raționalizare a încetat să mai fie dominantă, întrucât au apărut noi formule de organizare. Organizația care învață, adhocrația și rețelele, inclusiv virtuale, sunt astfel de noi formule
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reflexive. Mai întâi, organizațiile, ca simboluri și produse ale raționalității specifice modernității organizate, au cunoscut cea mai puternică expansiune în această perioadă și au consacrat acea raționalizare ce a luat forma birocrației instrumentale. Către sfârșitul secolului XX, acest tip de raționalizare a încetat să mai fie dominantă, întrucât au apărut noi formule de organizare. Organizația care învață, adhocrația și rețelele, inclusiv virtuale, sunt astfel de noi formule. Universitatea modernă este o organizație consacrată în secolul al XIX-lea. Rădăcinile ei sunt
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
comunitar masiv: - construcție de poduri și podețe; - construcție de dispensar, cămin cultural sau renovarea acestora; - construcție de biserici; - introducere a gazului, apei curente etc. Tradiționalism/modernitate tradiționalism modernitate lipsa de planificare planificare lipsa de inițiativă, responsabilitate toleranta respect pentru ierarhii raționalizare aspirații reduse responsabilizare, autonomie evaluări nerealiste (mult mai pozitive) participare ale propriei situații teama de schimbare strategie de căutare activă a informațiilor Consum mass-media - număr mare de cititori de ziare - varietate a posturilor de radio și TV urmărite - acces Internet
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a lungul anilor pe măsura intensificării competiției la toate nivelurile. În conducerea și organizarea științifică a activității sportive de performanță selecția sistematică a talentelor constituie în prezent o problema tot mai importantă. În viitor, în contextul creșterii continue a performanțelor, raționalizarea și optimizarea acțiunilor de depistare precoce a copiilor cu aptitudini deosebite pentru diferite ramuri de sport vor condiționa direct și într-o măsură hotărâtoare formarea campionilor, a tinerilor care prin tăria lor psihică, prin talent și măiestrie tehnico-tactică vor dinamiza
CONTRIBUȚII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA SISTEMULUI DE SELECȚIE PRIMARĂ ÎN ATLETISM. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihai Dragomir () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_806]
-
metode de acțiune simulată sau fictivă (metode de simulare), dintre care: jocurile didactice, jocurile de simulare (interpretarea de roluri), învățarea dramatizată, învățarea pe simulatoare etc. D. La toate aceste categorii principale se adaugă o a patra categorie de metode de raționalizare a activităților de predare/învățare, ce cuprinde numeroase elemente ce aparțin metodelor mai sus amintite. Între acestea se pot enumera metodele algoritmice, instruirea programată, instruirea asistată de calculator și alte metode bazate pe principiul programării. În vederea familiarizării cu cele mai
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
mesajelor. La această categorie a auxiliarilor didactici mai pot fi alăturate tipuri de instalații, de afișaj și de prezentare a materialelor ilustrative, tabla neagră, tabla magnetică, monitoare etc., componente tehnice care mijlocesc dinamica informațională a mijloacelor audiovizuale; 4. Mijloace de raționalizare a timpului didactic - cuprind instrumente ca: șabloane, ștampile, hărți contur. 5. Tehnica informatică și de calcul, indispensabilă desfășurării cu succes a procesului instructiv-educativ, constituie nu numai o categorie tipologică la nivelul mijloacelor de învățământ, ci este din ce în ce mai des considerată o
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231 Proiecție 238 Raționalizare 244 Refugiu în reverie 249 Refulare 258 Refuz (al realității) 266 Regresie 274 Retragere apatică 282 Sublimare 287 Transformare în contrariu 297 Umorul 302 Bibliografie 307 Notă asupra edițieitc "Notă asupra ediției" Pentru asigurarea conformității științifice a terminologiei, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu o astfel de viziune. Totuși, acest mod de a concepe realizarea actelor de apărare este greu de acceptat dacă ținem seama de diversitatea mecanismelor de apărare. Laplanche și Pontalis (1967) subliniază pe bună dreptate importantele diferențe care există între raționalizare (în care intervin mecanisme intelectuale complexe), întoarcere asupra propriei persoane (care constituie un „destin” al țintei pulsionale), anulare retroactivă (operație compulsivă) și sublimare (în care pulsiunea este deviată către un scop non-sexual, vizând diferite obiecte valorizate social). A. Freud distingea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
descris de M. Klein), despre clivajul eului (formă de clivaj diferită de clivajul obiectului), despre (de)negație, despre deplasare (care are „o funcție defensivă evidentă”), despre forcludere (termen introdus de Lacan pentru a desemna un mecanism specific psihozei), despre intelectualizare, raționalizare, reparație (descrisă de M. Klein) și despre reprimare. Printre alte texte în franceză, cităm lucrarea lui Bergeret, Abrégé de psychologie pathologique (1972/1986), care consacră un întreg capitol „Problemei apărărilor”12. Autorul precizează că ordinea de prezentare a celor douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
semantice. Înaintea lui Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale aceluiași concept (Arieti, 1974). 2) Există opoziții nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre diversele moduri de apărare. Astfel, Chapman (1967
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
opoziții între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie, formațiune reacțională, identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare, refuz, regresie și sublimare. Pentru a stabili aceste relații, Plutchik et al. cer unor psihiatri experimentați să compare între ele cele șaisprezece mecanisme, în funcție de gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor să întocmească o diagramă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor să întocmească o diagramă circulară, în care distanțele, pe circumferință, definesc gradul de apropiere dintre apărări, precum și unele polarități sau opoziții. Grupări de tipul: - refuz, refulare și anulare retroactivă, - intelectualizare, raționalizare și izolare, - proiecție, deplasare, activism ne permit să observăm că aceste ansambluri de mecanisme de apărare au în comun metode foarte apropiate de apărare a eului. Această cercetare a mai permis și descrierea opozițiilor (sau polarităților) dintre diferitele apărări, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale imaginii de sine, ale imaginii corporale sau ale imaginii celorlalți. 4) Nivelul negării. Cele trei apărări date ca exemplu - refuzul, proiecția și raționalizarea - mențin în afara conștiinței factorii de stres, precum și anumite pulsiuni, idei, afecte sau sentimente de responsabilitate neplăcute ori inacceptabile, toate aceste elemente fiind (sau nu) atribuite în mod greșit unor cauze externe. 5) Nivelul distorsiunii majore a imaginii. Pentru acest nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai ales prin relația cu amenințările: 1) Prima clasă se caracterizează prin retragere în fața amenințării, ca în cazul regresiei revelate de ipohondrie. 2) Cea de-a doua clasă reunește mecanismele care încearcă să excludă amenințarea conștiinței: refuzul, reprimarea (sau înlăturarea), raționalizarea, proiecția și introiecția. 3) Cea de-a treia clasă este constituită din mecanisme în care se încearcă dominarea, controlarea amenințărilor: intelectualizarea, izolarea, recurgerea la conduite contrafobice sau la sublimare. Ihilevich și Gleser, cercetătorii care, în 1962, au reușit să elaboreze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conflictelor sau amenințărilor respective. Creând iluzia „înțelegerii”, aceste apărări îi dau subiectului sentimentul de control și de detașare emoțională în raport cu amenințarea percepută, îi diminuează anxietatea și îi măresc respectul de sine. „Jocul cu principiile” este comun apărărilor de tipul intelectualizării, raționalizării și izolării afectului. 4) „Întoarcerea către propria persoană”. În fața conflictelor și amenințărilor, răspunsurile defensive orientează către propria persoană criticile excesive, furia și ostilitatea nejustificată. Acest tip de răspunsuri creează un fel de „pernă de aer” sau „saltea” care atenuează impactul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
consideră că apărările nu pot fi descrise ca primitive sau mature în sine. Cu și mai mare atenție tratează problema Laughlin (1970), care clasifică mecanismele în apărări de rang inferior (încorporarea, refularea originară și refuzul) și apărări de rang superior (raționalizarea, proiecția și identificarea 25). Mecanismele de rang inferior sunt primitive, „magice” și succeptibile de a fi prezente la indivizi mai puțin maturi. Ele sunt deci asociate primei copilării și se întâlnesc, după cum afirmă Laughlin, „mai ales în cursul primilor ani
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]