514 matches
-
de bază ale concepției lui Baudrillard, iar analiza radicală pe care o construiește pare a opri transformarea conceptelor sale în clișee lipsite de însemnătate. Filosoful francez își construiește discursul în jurul unei strategii principale de aducere a lucrurilor la extrem, de radicalizare a ipotezelor de lucru în vederea "găsirii punctului ireductibil care să ofere o vedere imposibil de obținut asupra lumii"574. Menținerea incertitudinii definitive a gândirii este una dintre tehnicile principale și poate cea mai productivă prin care se pot obține soluții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la lege la regulă, ce presupune înlocuirea principiului realității cu principiul jocului, al arbitrarietății, sau, în alți termeni, respingerea idealului consistenței, al ordonării și explicării exhaustive care a fost dominant mult timp (și mai este și acum, dar parțial); * strategia radicalizării ipotezelor, a punerii în practică a gândirii și interpretării radicale, care provoacă lumea aruncând-o în joc, proclamând incompatibilitatea generală dintre gând/idee și realitate; * strategia violenței teoretice, inclusiv a violenței interpretative, care se vrea similară acelei violențe poetice de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
marginea acestor subiecte au ținut cont, pe lângă teoriile realizate de reprezentanții grupului Tel-Quel, de contribuțiile hotărâtoare ale lui Barthes, Derrida și Foucault, și au contribuit la schițarea unor aliniamente generale ce se răgăsesc în mod constant în descrierea postmodernismului. Astfel, radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive sunt în acord cu refuzul fundamentelor, al consistenței și gândirii categoriale, cu descentrarea, supralicitarea, practicarea unei politici a opiniei ce vine să ateste situația logos-ului "disprețuit" sau cu nivelarea distincției de gen
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care starea de inaniție este mascată de consumul substanței propriilor constructe? Reflectă filosofia actuală o dispariție a "adevăratei" filosofii și o anihilare a câmpului fertil al ideilor (în termeni baudrillardieni, este doar un "simulacru" de discurs filosofic) sau doar o radicalizare ce-i denotă, dimpotrivă, vitalitatea? La prima vedere, discursul postmodern pare a fi circular, iar inflația limbajului și intertextualitatea pot conduce la autoreflexivitate și, într-o anumită măsură, la autosuficiența textelor sale. Multe reacții în legătură cu postmodernismul au fost și continuă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care pune totul în mișcare. Entuziasmul cuprinde țara, Cîntecul de război pentru armata Rinului, compus încă de la 25 aprilie de Rouget de Lisle la Strasbourg, se răspîndește la Marsilia, apoi la Paris prin voluntarii care îl cîntă. Entuziasmul dar și radicalizarea: în Adunare, care vrea să-i deporteze pe preoții refractari suspecți de trădare și să stabilească la Soissons o tabără de 20.000 de *federați care ar putea face legea la Paris, Ludovic al XVI-lea opune veto-ul său
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
radical-democratice, persecurtați de către regimul politic și neînțeleși, chiar respinși, tocmai de către populația rurală căreia încercau să-i inoculeze o conștiință politică revoluționară. Pe cale de consecință, în a doua jumătate a secolului XIX, intelighenția rusă a trecut printr-un proces de radicalizare și a dezvoltat gradual un sens mesianic al misiunii sale, izolându-se în raport cu dialogul inter-social și realitățile empirice. Membrii intelighenției au transformt ideile în arme, amputând funcțiile lor critice și auto-reflexive; majoritatea au devenit teroriști, optând pentru o terapie de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de nu ne vom putea mișca (Ciuceanu, Lungu: 2003, 118). De asemenea, se pare că Ana Pauker făcea tot posibilul pentru a urgenta îndeplinirea condițiilor politice și economice impuse de Moscova prin armistițiul din septembrie 1944 tocmai pentru a evita radicalizarea lor, o perspectivă care ar fi compromis poate iremediabil perspectivele de redresare economică ale României, nici așa prea optimiste: "[...] Uniunea Sovietică ne rabdă, dar nu ne va răbda multă vreme. Le rabdă, le strânge și într-o bună zi va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de asociere", chiar și în ceea ce privește temele ecologice. Sindromul "fortăreței asediate" teoretizat de către Kenneth Jowitt (1993) i se aplică acum perfect leninismului romantic. Până la comportamentul internațional al leninismului romantic în a doua jumătate a anilor '80 se poate constata însă o radicalizare progresivă a tonului proagandistic împotriva variantei "burgheze" a drepturilor omului afirmată în cadrul CSCE, concomitent cu reducerea până la eliminare a informațiior despre acest subiect în presa română (González-Aldea: 2008, 43; vezi și Ceaușescu: 1988, 270). Astfel că, în 1981, Dumitru Tinu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
63-66). În dicționarele politic, de economie politică și diplomatic publicate în anii '70 în RSR, lui Ceaușescu îi sunt dedicate cel puțin câteva pagini. Există însă diferențe de nuanță, interpretabile prin prisma evenimentelor aflate în curs de desfășurare și a radicalizării ideologice a regimului. Astfel, în Dicționarul de economie politică, rubrica dedicată lui Ceaușescu începe cu fraza "eminent om politic, gânditor revoluționar marxist-leninist român, militant de seamă al mișcării comuniste și muncitorești internaționale, personalitate de mare prestigiu a vieții politice internaționale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
romantic, un paria pentru ambele tabere ale Războiului Rece În ultimul deceniu de existență, RSR a intrat într-un con de umbră din punct de vedere al politicii internaționale, în timp ce în politica internă PCR experimenta noi și nebănuite etape de radicalizare. A fortiori, leninismul romantic, ideologia oficială a regimului, devenea tot mai revoluționar pe măsură ce principiile comunismului se erodau în ritm alert în Europa de Est și, începând cu a doua jumătate a anilor '80, în Uniunea Sovietică înseși. În această perioadă, România socialistă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
al patriei sale. Vreți să credeți în viitorul unei democrații care a întreprins cu vigoare și hotărâre distrugerea unui vechi sistem de constrângere administrativă" (Gorbaciov: 1994, 250). În ultimul deceniu al existenței sale, leninismul romantic a cunoscut un proces de radicalizare direct proporțional cu relaxarea ideologică de care se vedea înconjurat din toate părțile. De-ideologizarea fenomenului leninist atinsese cote îngrijorătoare în întreg lagărul socialist, cu precădere în Polonia. Procesul nu poate fi atribuit integral influenței exterioare a societăților "burgheze" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a născut "de jos", în cadrul grupurilor care alcătuiau intelighenția rusă din a doua jumătate a secolului XIX. Însă avem de-a face aici cu o formă de socializare aparte, izolată de marea masă a populației și persecutată politic, a cărei radicalizare este un proces treptat; grupările socialiste se asemănau unor secte religioase fanatice, care își extrăgeau veracitatea și puterea de a continua în manieră autoreferențială: empiricul, realitatea observabilă, conta tot mai puțin din moment ce respingea sau se arăta indiferentă față de proiectul revoluționar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că francezul P�tain), ? i că mul? i al? i lideri na? ionali? ți din secolul al XIX-lea, Iorga a l? sat tineretul s?? i lunece printre degete. Era dezgustat de manifest? rile acestui �Nou na? ionalism� ? i de radicalizarea corpului studen? esc. Iorga scria �ntr? un editorial intitulat Seducerea tineretului: �S�nt unii p? rin? i care nu au mai mult bun sim? dec�ț copiii lor�. �n 1927, atunci c�nd au izbucnit tulbur? rile studen? e?ți de la Oradea, el scria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
situa? iei interne din ace? ți ani fatidici. Odat? cu dezl? n?uirea v�rtejului, Iorga vedea tot mai mult �n rege o garan? ie a stabilit?? îi, mai cu seam? c? destabilizarea situa? iei internă? ionale se reflectă �n Rom�nia printr? o radicalizare a aripii drepte. El repeta f? r? �ncetare: �Eu s�nt al? turi de rege�. Iorga (că orice na? ionalist) speră s? realizeze unitatea na? ional? �n jurul regelui, conținu�nd s? ia atitudine �mpotriva partidelor politice ? i a Legiunii. Continuă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
via?? al Italiei. �De? i asasinarea ar putea fi ilegal? , ea poate fi justificat? pe baza drept?? îi ? i a trecutului�53, comenta ziarul. Aceste crime legionare constituiau o linie de demarca? ie �n istoria Statului Na? ional Legionar. Paralel cu radicalizarea permanent? a revolu? iei sociale sus? inut? de Legiune, ele au oferit solu? ia inamicilor Legiunii. Legionarii pl? nuiau nelegiuiri ? i mai mari, mai ales cu ocazia Anului Nou, �n care Statul Na? ional Legionar urma s? între �purificat de trecutul putred
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
asigură originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către un Andreescu,al doilea, deși emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în "desprindere". Cum, tot așa, succesorul lui Luchian, un mult mai tîrziu Tonitza, îl "anulează" pe primul prin radicalizarea/ detașarea imaginii compuse. Dacă așa par a sta lucrurile într-o devenire organică, nu mai sînt defel asemenea în cazul altor două figuri proeminente, de data asta ale sculpturii: Paciurea și Brâncuși. Binom paradigmatic în ocolirea "anulărilor". Dacă lumea ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezvăluirea unor aporii consubstanțiale unor modele de filosofare mai vechi sau mai noi, prin retematizarea unor probleme care deseori, în istoria filosofiei, au fost marginalizate, cum ar fi problema nimicului. Dar mai cu seamă au fost forțate aceste granițe prin radicalizarea problemei vizând, în termeni heideggerieni, preeminența ființării umane față de toate celelalte ființări. Husserl, Heidegger, Max Scheler, Rudolf Otto, Wittgenstein, Buber, Gadamer, Yannaras, Eliade, Levinas, Marion au pus în mișcare asemenea experimente prin care este întărită atitudinea de forțare a granițelor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai mult pe armată decât pe grupările civice (Norden, 2003:104-6). Totuși, după ce a încheiat revizuirea Constituției și a câștigat noile alegeri naționale din 2000, Chávez și-a îndreptat atenția tot mai mult spre reforma socială și economică, producând o radicalizare progresivă a "Revoluției Bolivariene" și, pe tot parcursul acesta, o intensificare a opoziției elitei. Această mișcare a dat un nou impuls organizațiilor locale și a creat o nouă mobilizare populară, pe de o parte, pentru a susține ducerea la îndeplinire
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
beneficiază de facultatea de a-și cultiva particularismul în cadrul unui vast partid confesional, Zentrum, și al unei rețele de asociați proprii. E adevărat că internaționalismul pacifist al Partidului social-democrat se opune naționalismului de imperiu sub aspectul său militarist. Însă, în fața radicalizării marxiste a mișcării muncitorești ce survine în 1875, după congresul Gotha, Bismarck are abilitatea de-a anticipa aspirațiile materiale ale salariaților, reactualizînd elementele reformiste ale programului său. În felul acesta se va naște, cu șaizeci de ani înainte ca lord
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe o cale mai moderată. Omologii lor basci, dimpotrivă, au ignorat naționalismul, pentru a rămîne fideli intereselor lor față de spanioli. În felul acesta, activismul separatist a devenit, în Țările basce, afacerea unor grupuri care nu aveau nimic de pierdut din radicalizarea mișcării, ba chiar aveau de cîștigat, fie că aparțineau clerului 387, la început, sau, după aceea, conducătorilor ne-religioși care și-au făcut din aceasta o profesie. Un caz similar, deși nu de o profunzime istorică la fel de mare, îl constituie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
doua parte a lunii noiembrie: „Schimbările de cadre, ca și hotărîrea Plenarei CC al PCC din 24 noiembrie a.c., nu au fost de natură să diminueze profunda criză politică și socială din Cehoslovacia. Dimpotrivă, au generat o și mai puternică radicalizare a societății și intensificarea procesului de diferențiere În cadrul PCC, demonstrînd că organele de conducere ale partidului au fost rupte de realități și nu au ținut seama de numeroasele informații, sesizări și propuneri făcute de organizațiile inferioare de partid. Succesiunea extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
hotărăște la o acțiune energică pentru terminarea ei, mulțumindu-se cu o acțiune de frondă"256. Concluzia, potrivit căreia misiunea președintelui partidului trebuia să se situeze pe calea "naționalismului nu pe aceea a liberalismului desuet", dovedește apariția unei tendințe de radicalizare a tineretului georgist, pe care tinerii georgiști o va afirma tot mai intens în viitor. Președintele partidului va preciza la Cameră, că existența acestei organizații era necesară, pentru a evita manipularea exercitată de multiplele "poliții și Siguranțe", care își recrutau
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
lucrători și funcționari. Ea urma să fie subordonată organizațiilor județene georgiste 257. Totuși, în toamna anului 1936, a luat ființă "secția de luptă a tineretului național-liberal" georgist, care a funcționat, la început în paralel cu organizația tineretului universitar. Tendința de radicalizare a tineretului georgist se făcea mai bine simțită. Odată cu adoptarea legii învățământului superior din martie 1937, care interzicea activitatea politică a studenților în cadrul universităților, secția de luptă a rămas singura grupare a tineretului georgist 258. În iulie 1937, se crea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de a-l adapta la prioritățile specifice momentului istoric. Pe de altă parte, comparația între programul PNL de sub conducerea lui Gheorghe I. Brătianu și programele altor formațiuni politice în a doua jumătate a deceniului al patrulea, evidențiază tendința primului de radicalizare, în limitele liberalismului, pentru a-l diferenția atât de partidele extremiste, tot mai active în epocă, precum și de partidul liberal de guvernământ, ale cărui metode de guvernare erau condamnate de georgiști. Comentând proiectul de program, Gheorghe Brătianu mărturisea, că rostul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
care i-au sugerat-o studiul faptelor"361. Deși acceptau ideea descentralizării, georgiștii nu admiteau ca interesele unitare ale statului să fie periclitate de posibilitatea unui regionalism accentuat 362. Programul prezentat de coducerea georgistă în toamna anului 1933 anunța o radicalizare, prin afirmarea unei lozinci care, afirma președintele partidului, "își cere imperios întâietatea". Era vorba despre o intensificare a luptei naționale, în sensul întăririi elementului românesc, în defavoarea străinilor, care nu puteau să fie lăsați să conducă și să controleze economia națională
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]