1,568 matches
-
regulă. Faptul că îi știa acolo, îi dădea un sentiment de liniște. Un val cald de dragoste pentru cei doi îl cuprinse. Probabil că soția sa adormise și ea pentru că nu reacționă la atingerea lui. Ploaia continua să cadă în rafale inundând parbrizul. Oftă încetișor și se concentră mai departe asupra drumului. O săptămână după botez, socrii își luaseră rămas bun și plecaseră acasă la ei. Simion Pop trebuia să se întoarcă la serviciu, la conducerea secției de poliție din Baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peretele mișcător. Bestia era acolo, la numai câțiva pași de el, exact așa cum își dorise. Nici că se putea o situație mai bună pentru el. Ridică țeava armei și începu să tragă. La început o serie scurtă, mai apoi în rafale, foc de secerare, până ce goli tot încărcătorul. Gloanțele treceau ușor prin valurile de negură ce nu încetau să clocotească în fața sa. Nu păreau însă să aibă vreun efect, peretele lichid era tot acolo. Aruncă sectorul consumat și îl atașă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acestea moderne dar, din păcate, toate sistemele erau legate de funcționarea motorului. Odată acesta oprit, nu mai aveau nici direcție, nici frâne. Era de acum destul de aproape de sediul companiei când auzi primele focuri de armă. Mai întâi răzlețe, apoi în rafale lungi. Își dădu imediat seama ce însemna asta, bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cal sfîrtecat. Zgomotul asurzitor al șenilelor de tanc acoperea pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN-ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sînge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mult de-a lungul celor patruzeci de metri de trap gâfâit, din locul unde lăsase mașina până la ușa pe care, cu sufletul la gură, tocmai intra. Sper că nu sunt ultimul, îi spuse secretarului care îl aștepta, la adăpost de rafalele de ploaie, aruncate de vânt, care transformaseră caldarâmul într-un lac. Mai lipsește locțiitorul dumneavoastră, dar ne încadrăm în orar, îl liniști secretarul, Pe ploaia asta va fi o autentică performanță dacă vom ajunge cu toții aici, spuse președintele în timp ce treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ajung întotdeauna să se intersecteze. De fiecare dată, îmi scoateam pălăria. Iar ea îmi răspundea la salut plecând puțin capul și zâmbind. Totuși, într-o zi am văzut ceva diferit în ochii ei, ceva tăios, ascuțit, care semăna cu o rafală de pușcă. Era într-o duminică, în frumoasele ore dinainte de lăsarea serii, în primăvara lui 1915. Aerul mirosea a flori de măr și salcâm. Știam că micuța învățătoare își făcea duminica plimbarea în care ajungea pe colină, fie că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
paharele pentru a-și umple inima. La început, după primele lupte, ni s-a părut amuzant să-i vedem sosind pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care se întorceau cu chipul remodelat de exploziile obuzelor și trupul ciopârțit de rafalele de armă. Noi stăteam la cald, liniștiți, ducându-ne viețile noastre strâmte. Bineînțeles că auzeam războiul. Văzusem anunțurile de pe afișele cu mobilizarea. Citeam despre el în ziare. Dar, până la urmă, îl fentam, reușeam să îl păcălim, cum facem cu visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
4 august. Cu siguranță. Iată ce spune căpitanul: Domnișoară, Vă scriu pentru a vă da o veste foarte tristă: cu zece zile în urmă, în timpul unui asalt asupra liniilor inamice, caporalul Bastien Francœur a fost împușcat în cap de o rafală inamică. Salvat de ceilalți soldați, a fost adus în tranșee, unde un infirmier nu a putut face altceva decât să constate gravitatea extremă a rănilor sale. Din nefericire, caporalul Francœur a decedat în minutele care au urmat, fără a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a destins, Îmbujorarea i-a pălit, iar vocea Myrei era la fel de placidă ca un lac vara cînd i-a răspuns mamei sale: — O, am plecat atât de târziu, mămico, că am zis că-i mai bine... El a auzit jos rafalele de râs și a mirosit aroma searbădă a ciocolatei fierbinți și a prăjiturelelor pentru ceai În timp ce cobora la parter, pe urmele mamei și ale fiicei. Sunetul unui gramofon se Împletea cu vocile multor fete, care făceau să zumzăie aerul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ardezie de la Dodd și În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce simțim noi acum este senzația tuturor tinerilor splendizi care au trăit aici cu pasiune timp de două sute de ani. Dinspre Blair Arch s-a auzit o ultimă rafală de cântec - vocile poticnite de la o petrecere de adio. — Iar ceea ce lăsăm În urma noastră este mai mult de cât o promoție de absolvenți; este toată zestrea tinereții. Noi nu suntem decât o singură generație - rupem toate legăturile care părereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fierbinte, iar ăsta e punctul culminant. E bine că se întâmplă să fii slabă, Sophie, atunci când eu sunt tare, pentru că contrariile se atrag. Suntem puternic atrași unul de celălalt și nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și află în momentul de față. Nu știu cum să‑l ia pe Hans ăsta, pare atât de sigur pe el, însă e evident că l‑au atras alții și‑l pun la treabă în folosul lor. Afară, un vânt tăios mână rafalele reci de ploaie pe străzi, copacii se îndoaie și se apleacă unii peste alții, ca niște cârpe ude. Asta e violența naturii. Multe mâini invizibile se ridică din rândurile mișcării muncitorești și‑i împing pe cei doi băieți cu găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aceeași natură ca acel ceva pe care, dacă l-aș abandona când mă găseam față În față cu Keiko Kataoka, m-ar face să am o erecție instantanee. În timp ce mă gândeam la toate astea eram gata să ațipesc când o rafală de vânt rece mi se strecură pe sub gulerul bluzonului, Înfiorându-mă până la măduva spinării. M-am trezit brusc din toropeală. Mi-am dat seama că aveam gâtul extrem de uscat. Am pornit spre cafeneaua În care băusem cu Yazaki cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca și cum m-aș fi uitat fix la un bec, se Întindea În fața ochilor mei, transformându-se apoi treptat În nenumărate pete de lumină. În momentul acela am simțit brusc un curent de aer proaspăt infiltrându-se În mine, ca o rafală de vânt suflând prin geamul spart al unei ferestre. Probabil că o stewardeză tocmai Îmi așezase o mască de oxigen pe față. Am simțit un corp străin de mine atingându-mi pleoapele și Încercând să le ridice. Aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
său. Am vrut să spun ceva, dar el își ridică arătătorul și, aproape conspirativ, își duse degetul la buzele subțiri. Am stat noi și am așteptat, dar eu habar n-aveam după ce anume. După vreun minut, se auzi sunând o rafală de împușcături, trimițându-și ecoul peste grădină. Apoi alta; și încă una. Heydrich își verifică din nou ceasul, dădu aprobator din cap și zâmbi: — Mergem? zise el, pornind agale pe aleea cu pietriș. — Aia a fost pentru mine? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
SIBERIEI ÎNGHEȚATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului În memoria bunicului meu CREȚU GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana României” de către Regele Mihai Mai, 1945... Sub rafala de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
a avut, pe fondul unei beții crâncene, o fantezie cu păunul preferat al lui Mbobo. În consecință, ceva mai negru ca de obicei, Mbobo l-a îmbarcat pe o plută cam șubredă urându-i „bon voyage” cu ajutorul unor grenade și rafale de automat. Convingându-l astfel să vâslească disperat spre largul mării. Dar, proverbialul său noroc a funcționat din nou! Ruta era destul de circulată și, peste două zile când începuse deja să semene cu o pastramă, a fost recuperat de o
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PLOUĂ.. Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ... plouă mărunt, în rafale ... ploaia purifică.. cad stropi grei, se scurg absorbiți lacom de pământul însetat. privind spre cer, picăturile reci se preling pe obraji ... lacrimile ploii.. stai nemișcat cu tălpile goale cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
pământul lângă piciorul tău, strecurăndu-se ca un pui de șarpe în adâncuri.. șoaptele bătrânului se pierd, imaginea se estompează.. ți-a încredințat secretul veacurilor ... privești în jurul tău... timpul s-a oprit, șamanul e spiritul ințelepților, spiritul tău... plouă...mărunt, în rafale ... ploaia purifică. Camelia Constantin Iunie 2013 Referință Bibliografică: Plouă.. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului LIVEZILE MELE Livada mea nocturnă, mai plânge după stele, În noaptea înfloririi. Aprinde candele luminii-n dar, Tânjind după un nor sihastru, înzăpezit, hoinar, Ce-o mistuia-n rafale, lovind cu lacrimi grele. Livada inimii - fecioară, mireasă este-n vară Tresare-n arșița iubirii și-n timp de sărbătoare. Trezește și scântei, strivite-n soare, Prelinse-n toamna vieții. Și nu e prima oară. Livada vieții mele, lumină e
ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364059_a_365388]
-
ANOTIMPURILOR Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR Schimbarea a venit încet. Mai întâi a bătut vântul de noapte din partea de nord a planetei aglomerând cerul cu nori străvezii . Rafalele lui dezechilibrau orientarea în spațiu. Levănțica ce stătuse verde atâtea ani la ferestră s-a uscat . Insistențele lacrimi ce își imaginau că îi hrănesc rădăcinile, picurau în zadar. Era primul semn ce întrevedea schimbarea anotimpurilor și că va începe întrepătrunderea
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
Fericirea mea...e curcubeul de după ploaie, e floarea parfumată, frumos mirositoare. Fericirea mea...sunt ochii tăi ca vraja de culoare și mă cuprinzi toată-n a ta palmă mângâietoare. Fericirea mea...e melodia ce-al tău nume-l fredonează sub rafala de săruturi gingașe-n acorduri de chitară. Fericirea mea...e privirea ta pătrunzătoare, vibrândă, atingerea-ți pe blana de urs, ca o fierbinte dorință. Fericirea mea...e zâmbetu-mi în care te oglindești, chipul tău, raiul meu din grădina-mi tu
FERICIREA ÎN LUCRURI MĂRUNTE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363002_a_364331]
-
înăsprește, ploaia amenință, furtuna domină. Sufletul e răvășit. Dar pentru că structura intimă este pozitivă, poeta așteaptă cu încredere raza de soare să încălzească din nou și cerul să se însenineze: „Plouă și cerul se scurge spre noi/ Mă biciue aprig rafale de vânt/ Alunec pe iarbă-n sărut de pământ/ Mi-e sufletul searbăd și ochii-mi sunt goi.// Rămân neclintită și-mi las fruntea lin/ Să-și spele tristețea în lacrimi de flori/ Culeg cu iubire și-așez subsiori/ Petale
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]