552 matches
-
stăpânesc nervii sau frica și cum să mă adun, dacă e să înfrunt o greutate. Trebuie deci să trag adânc aeru-n piept, să-l țin cât îl țin și să fac figurile fata de jad țese la suveică și leu rage. Aplic învățămintele mai ales în piața Timișoara 700 și când ies din supermarketul Bega. De fapt, doar îmi închipui că fac tot baletul cu suveica și țesutul, că scot limba mai să mi-o smulg și că strig din toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
miroși diferit, ceea ce nu percepe decât tigrul tău alb, te miroase, hss, hss, hss, apoi, dacă este vremea, te linge pe față, slorp, slorp, după care toarce, burrr, burrr, și în cele din urmă, dacă te întorci pe partea cealaltă, rage, hhrrroouuaauu, hhrrroouuaauu. șase în al cincilea loc: urechile tale finuțe, de zânuță, s-au deprins să detecteze toate semnalele de alertă, știi imediat când primejdii se abat asupra cuibușorului tău curat și dospit, ca o pâine scoasă din cuptor, vlop
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se opri alături. Nu putem stăvili valul de-aici, stăpâne. Dacă muriți în acest loc, va fi zadarnic. De ce nu vă întoarceți la Kitanosho, ca să vă gândiți la un plan pentru o altă încercare? Katsuie scutură din cap, cotinuând să ragă, dar oamenii din jurul lui se grăbiră să-l urce cu forța în șa. Situația era disperată. Dintr-o dată, căpitanul pajilor, Menju Shosuke, un om care nu se distinsese niciodată în luptă, alergă înainte și se prosternă în fața calului lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea orice imaginație și începu să se manifeste deosebit de violent, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul tras pe sfoară. Doamne, cum să descriu ceea ce se-ntâmplă? Cuvintele nu urlă, o știu prea bine, și nu rag, și poate ar trebui ca pana să-mi fie încinsă cu brâuri de foc și hârtia să ucidă nebunește pentru a putea cumva exprima oroarea a ce văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de formidabilă a fost, apoi, lovitura pe care paladinul i-a dat-o la rândul său, încât nu numai scutul, dar și întreaga armură de pe trupul lui Agrican a fost prefăcută în bucăți, rupându-i și trei coaste pe deasupra. Tătarul răgând ca un leu, a ridicat paloșul cu furie crescândă, repezind în coiful paladinului o lovitură așa cum acestuia nicicând nu-i fusese dat să mai primească din mâna unui muritor. Pentru o clipă i-a luat simțurile. Vederea i s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
său și de doctrina sa. După întâlnirea cu negrul din Surinam și confruntarea cu teribila realitate a sclavajului, Candid concluzionează că sistemul filosofic optimist este nu numai o iluzie, dar este ridicol, odios și absurd: “[L’optimisme] c’est la rage de soutenir que tout est bien quand on est mal.” În afara criticii dogmelor (mai ales dogma filosofică a lui Leibnitz), Voltaire denunța răul datorat nebuniei umane. Printre acestea , războiul - “cette boucherie héroique”(măcel eroic) - este luat peste picior. Oamenii fac
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
zice Stridie și scutură cartonul. Cu nimic. În cameră este atâta liniște, că se aude de alături bătălia de la Gettysburg. Din apartamentul de sus se aude un depresiv care cântă la chitară o melodie folk. Un actor țipă, un leu rage și din văzduh șuieră bombele. — Cu sos Worcestershire, zice Stridie. Deci anșoa. Deci carne. Deci cruzime și moarte. Ține cutia cu o mână și arată spre ea cu mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
născut albastru, cu cordonul strâns tare în jurul gâtului, readus la viață de Inna, care a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile ei când le imita pe femeile care răgeau ca niște lei sau pe altele care-și țineau răsuflarea și mai degrabă leșinau decât să scoată un sunet. Rahela a devenit legătura lor cu lumea cea mare. O dată cu povești despre viață și moarte, Rahela aducea ierburi noi pentru condimentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
imagini vagi ale gloriei, dar și ale aurului pe care spera să Îl câștige de pe urma sa. În februarie demară o nouă piesă, a patra, mărturisindu-i lui William Într-o scrisoare: „Acum, că am simțit gustul sângelui, c’est une rage (hotărârea de a face și de a triumfa, din parte-mi), căci simt că mi-am găsit, În sfârșit, adevărata formă, pe care o pot duce până departe și pentru care palida și mărunta artă a literaturii, așa cum am practicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai cuprindea un element interesant, legat de uimitorul succes Înregistrat de Du Maurier mai târziu În existența sa. Tinerii aveau un al treilea amic la Academia din Antwerp, ale cărui inițiale erau T.A.G., de la care Își luaseră poreclele de Rag, Tag și Bobtail. O poezie adresată lui Bobtail (Moscheles) de către Rag (Du Maurier), era o meditație asupra caracterului imprevizibil al viitorului fiecăruia dintre ei și se Încheia În felul următor: „Dar care va avea norocul și care averea? Tustrei, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier mai târziu În existența sa. Tinerii aveau un al treilea amic la Academia din Antwerp, ale cărui inițiale erau T.A.G., de la care Își luaseră poreclele de Rag, Tag și Bobtail. O poezie adresată lui Bobtail (Moscheles) de către Rag (Du Maurier), era o meditație asupra caracterului imprevizibil al viitorului fiecăruia dintre ei și se Încheia În felul următor: „Dar care va avea norocul și care averea? Tustrei, nici unul, unul sau doi; Căci Soarta, parșiva, nu-și spune vrerea Nici unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el să ajungă la colțul de dinainte, păstrându-și tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
păstrându-și tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată de-o primăvară caldă. Și-un cântec trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n rugină odată-ncă respiră Un cântec de-o sublimă senină disperare, Precum respiră raze întunecata mare. Odată încă-n viață să mă-nnec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu toanta ce să mă fac? Că eu o trimăt la lemne Ea-mi aduce floricele; Eu o trimăt la surcele Ea-mi aduce viorele; Eu o trimăt la foc Ea-mi aduce busuioc; Eu o trimăt la ocol, Vacile rag și mor, Eu o trimăt să le mulgă, Vacile o iau la fugă. Ho Bălaie, ho, Boiană, Stați că nu e boala voastră - Că ea este toanta noastră. 133 Vai de mine ce-mi trag eu C-un bătut de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rămânem în viață, nu să trăim. Orice societate are în dotare și imbecili. Depinde însă pe ce raft îi așază. Proștii nu-i invidiază pe cei inteligenți. Îi compătimesc. A ajuns în culmea ratării. Îl laudă toți proștii. Cel care rage nu mai are nevoie de adeverință că-i măgar. Imbecilii nu se încumetă să transforme lumea. Le vine mai ușor să o răstoarne. Proștii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se află casa în care locuia, Corneliu Bichinez trăi un moment de uluire, ca un blestem de mare.Tatăl său, din poartă, beat și dușmănos, îl întâmpină cu întrebarea: ai văzut-o? Pe cine? Pe mamă-ta. Era lângă pubelă. Răgea după ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în sufletul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rînjește și, enervat la culme, ridică tonul astfel încît aproape că răcnește. Ilarion își dă seama că popenchiul din fața sa este capabil să scoată vreun cuțit sau naiba știe ce altceva și devine aproape instantaneu încordat ca un resort. Ce ragi, animalule? Nu te cunosc, nu mă cunoști, te rog fă pași! Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu nesimțire și cucoanele chicoteau încăldurite,ca un stol de papagali. Păi, mă duc la amicul meu Vasilică, mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu el, chiar și acum. Totul a Început cu o noapte Înainte, când se trezise din somn și auzise leul care răgea undeva În partea de sus a râului. Era un sunet jos care se termina În niște mârâieli ce semănau cu o tuse. Părea că se află chiar acolo, lângă cort și când Francis Macomber s-a trezit și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]