583 matches
-
DACĂ, în adîncul meu, așa cum simțiți și voi și, cred eu, așa cum au simțit burghinionele și burghinionii în acele două zile, DACĂ în adîncul meu am încredere în voi, ACEASTA E PENTRU CĂ sînt sigur că în momentul alegerii, uitînd brusc ranchiuna, tensiunile, poftele, vă veți gîndi că este vorba de altceva și că, oricine ați fi, necunoscuți sau celebri, slabi sau Faptul că finalul acestui discurs este saturat de segmente explicative nu este nicidecum o întîmplare. Enunțul (75a), la începutul perorației
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
patrie "singura țară aflată sub influență germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care evreilor nu li s-a aplicat programul de exterminare conceput de Hitler", condamnându-i pentru "prea multă ținere de minte a răului", "prea multă ranchiună" și amintindu-le că Vechiul Legământ vorbește și de "un timp pentru supărare", dar și de "o vreme pentru uitare, iertare și împăcare". Toate acestea fiind spuse e limpede de ce "apercepția lui Nicolae Steinhardt în Israel și în lumea evreiască
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
autoritar va fi menținut pînă în 1939 de către regentul Paul. Abia atunci, primul ministru Tsvetskovitch se preocupă de pro-blema croată, realizînd un acord prin care acestora li se acordă autonomie internă,începînd din luna august. Însă se adunaseră prea multe ranchiune pentru ca Iugoslavia să aibă vreme să-și panseze rănile înainte de invazia germană din 6 aprilie 1941335, armata sa, aflată în derută continuînd să extermine alți croați și musulmani. Bilanțul dintre cele două războaie este abia cu puțin mai edificator în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vanitatea conducătorilor acestor micro-state în gestație. Însă, dacă acestă dispersare costisitoare la scara întregii federații nu creează nimic altceva decît niște vitri-ne factice în regimurile cel mai puțin avansate, ea permite Croației și Sloveniei să-și extindă dispozitivul economic. Adău-gîndu-se ranchiunelor reciproce precum și unei afirmări mai pronunțate a specificităților culturale, acest factor suplimentar va finaliza terenul pe care, după dispariția lui Tito, oricînd va fi posibilă o izbucnire în Iugoslavia. Pînă în 1987 nimeni nu se gîndește încă la aceasta. Dar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și faptul că cele mai celebre isprăvi mitice ale sale nu arată virtuți care au sfârșit prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori, zeul se lasă mânat de răzbunare, invidie, chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale divinității, așa cum a fost ea înțeleasă de către greci. Cel care, după Zeus, ilustrează cel mai radical distanța infinită care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
privirea prea cotidiană a soțului ei, ea are nevoie ca alți ochi, inca plini de mister, să o descopere. Urmându-și dorințele, excitata de noul său rol, activ și inventiv 229, femeia își asumă numeroase riscuri 230. Dacă decepția sau ranchiuna o aruncă pe femeie în brațele unui amant, la Pariziana se mai adaugă și sentimentul de aventură, de căutare a ineditului 231. A trăi și a iubi constituie aventură pariziana. Dar pentru femeie viața amoroasă liberă este deseori o capcană
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
facem legături Între subiect și predicat”. Iona (mut și el) dialoghează cu sine asupra existenței umane: „De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții? Știu și eu cum ar fi Între pești? Oamenii, mă rog, Își poartă așa ranchiună și o viață Întreagă. Dacă nu există ferestre ele trebuie inventate(...) De ce oamenii Își pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?” (5) Peștii reprezintă o lume a tăcerii, unde nu funcționează nici unul din atributele umane, și mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
spui. Acum, se pune întrebarea: se poate descurca mai bine în politică decât în viața privată? Dacă poate fi util, în ciuda sufletului său urât, va trebui să-l folosești, oricât de antipatic ar fi. Va trebui să treci deseori peste ranchiuna și dezgustul cele mai îndreptățite, cele mai motivate, când cel care le merită se poate dovedi un instrument util. Guvernarea este adesea mai bună cu ajutorul inamicilor decât cu al prietenilor. Aș spune chiar că nu trebuie niciodată să ne luăm
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
spui. Acum, se pune întrebarea: se poate descurca mai bine în politică decât în viața privată? Dacă poate fi util, în ciuda sufletului său urât, va trebui să-l folosești, oricât de antipatic ar fi. Va trebui să treci deseori peste ranchiună și dezgust, cele mai îndreptățite, cele mai motivate sentimente, când cel care le merită se poate dovedi un instrument util. Guvernarea este adesea mai bună cu ajutorul inamicilor decât cu al prietenilor. Aș spune chiar că nu trebuie niciodată să ne
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
loc și de bine Rare sunt momentele de bucurie în viața unui parlamentar român ! Mai ales când este vorba despre reflectarea activităților noastre, multe, complexe și de cele mai multe ori necunoscute, în presa cea de toate zilele. O spun fără nici o ranchiună, dar cu tristețea demnitarului angajat în slujba binelui (fără ghilimelele între care a fost pusă această sintagmă aruncată injurios în dreapta și în stânga), a omului care a avut șansa să vadă din interior ce înseamnă viața de parlamentar, poate nedrept judecată
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
mult că vă asumați cinstit idiosincraziile personale, neîncercând să le faceți să treacă drept ce nu sunt, anume ceartă de idei. În fine, îmi place felul destul de rar în presa noastră, cum știți să purtați și cearta de idei, în ciuda ranchiunelor personale. Tot acest preambul este, firește, și o captatio benevolentiae, dar este mai ales explicația faptului că vă scriu. Dacă nu mi-ați fi inspirat încredere, n-aș fi făcut-o. Vă scriu, ca să intru direct în temă, în legătură cu câteva
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
acestuia, de regimul Gheorghiu-Dej), postceaușismul (mai degrabă decât postcomunismul) a adus în vizor o criză acceptabilă, normală, produsă de debusolarea tranziției, la toate nivelurile. Totuși, nu neapărat ingurgitabilă. Anul 1990 a fost emblematic în acest sens, plin de tensiuni, discordii, ranchiune, frustrări, fratricide etc., dar și de ironie jucăușă, fantezie, solidaritate, stări de grație - un an foarte interesat de studiat, cred, de istorici, politologi, psihologi, psihanaliști, jurnaliști (spun aceasta fiindcă eu însămi l-am cercetat cu asupra de măsură, considerându-l
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai ales de către autoritățile statului. Nimeni nu pretinde mânie, inflamare ori acte jignitoare într-o asemenea condamnare publică. Să sperăm că vremurile demascărilor au trecut! Condamnarea comunismului este un gest moral, nu punitiv; un gest sanificator, nu născut din frustrare, ranchiună, răzbunare. Este, însă, mai ales un gest logic. Generațiile tinere de acum și cele ce vor veni au nevoie de o asemenea limpezire a istoriei României. Etică și/sau cultură - ce trebuie făcut cu ele, azi? În 21 decembrie 2004
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
patron al unui club de fotbal, dar și specialist într-ale culturii, tânăr, matur ori bătrân. Care este primul lucru ce se poate observa la omul-furuncul? O ură viscerală și o agresivitate lingvistică păstrând încă aparența politeții, dar ascunzând frustrări, ranchiune și complexe malformatoare. Uneori furunculul urăște pur și simplu femeile frumoase și deștepte, alteori urăște bărbații parțial înrudiți cu el, ca agresivitate și patos inflamatoriu. Nu există o regulă exactă pentru omul-furuncul. Dar logica lui este limpede: să atace, să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mâzgă lingvistică. Omul-furuncul este un individ întru totul căzut din paradis; s-ar putea crede că darea pe din afară a puroiului l-ar elibera - dar nu este sigur nici măcar acest lucru, întrucât Furunculul are rezerve nesfârșite de ură și ranchiună. Are o profundă energie demolatoare și puseuri furioase de lichidare a celuilalt. Felul în care își alege țintele nu este, însă, foarte limpede: acestea nu sunt neapărat aleatorii, ci întru câtva alese cu un scop care se lămurește pe parcurs
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
am repudiat țara, măcar pentru faptul că mai rămăseseră în ea destui curajoși. În decembrie 1989 am fost exaltată, frenetică, tulburată: asistam la un catharsis în toată legea. La începutul anului 1990 am devenit intrigată în fața viesparului politic, a disensiunilor, ranchiunelor, frustrărilor, violențelor tutelate de regimul Ion Iliescu. Am avut parte de un al doilea catharsis în perioada 22 aprilie - 13 iunie 1990, când a avut loc acel ritual de grație numit fenomenul „Piața Universității”. Cred și știu că atunci mi-
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de zece ani, i-a primit confidențele. Astfel a fost de-a lungul întregii sale vieți. Goethe spunea: Când am o tristețe, fac din ea un sonet". Carmen Sylva a găsit în poezie un refugiu împotriva tristeților, a doliului, a ranchiunelor, a calomniilor. Scria pentru sine, până într-o zi când Coșbuc și Alecsandri au convins-o că poemele sale merită să ajungă la public. Le suntem recunoscători pentru acest sfat bun. Avea cui semăna. Bunica sa, Wilhemina, studia cu pricepere
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
blestemelor și supunerii, înrădăcinată -, pentru a revela frumusețea alegerilor proprii, dar și tumultul repercusiunilor istorice asupra societății și-a individului „în ansamblu“. Și, deși tentația ar fi (fost) mare, Shafak nu lasă să se strecoare în roman nici urmă de ranchiună ori severitate încrâncenată. E subtilă și își ascunde judecățile fine în substraturile poveștii, însă - și asta ca dovadă că nu avem de-a face cu o carte „ușoară“ - inteligența asumată a unei fermități-delicate nu a scutit-o de acuza de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
momentul de față, mai prost, mai fad, mai neinspirat și mai agramat decât în urmă cu un an, doi, cinci, un deceniu... Până atunci, îi mulțumesc sincer acelei grațioase colege „de generație și idealuri“ care, punându-mi un zid de ranchiună și nesimțire în față, m-a făcut să mă ridic în vârful picioarelor, pentru a vedea că lumea e, totuși, ceva mai largă. Binele este uneori indirect și amestecat, venind tocmai dintr-o lovitură pe la spate. N-o voi uita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ultimă instanță, sînt niște lași: chinuie niște oameni care nu au cum să se apere... După ce îl bat pe deținut după "meci" -, au pretenția ca cei doi parteneri să se comporte ca doi boxeri care nu trebuie să-și poarte ranchiună... Mascatul este urmașul călăului din Antichitate și Evul Mediu."94 Îndoctrinarea presupune o pervertire a limbajului. Gardianul spune adesea că el nu pedepsește, ci face ordine sau execută ordinele superiorilor. Pe deținutul pe care tocmai l-a bătut de fapt
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a măturat pe multe, pe principiul "dar o avem liberă pe doamna Cernei, nu o doriți pe ea, Artist al Poporului?" Sigur, asta pe mine nu m-a împiedicat să îmi văd de carieră. Cred că dumneaei a avut o ranchiună cu mine. Oricum, eram la Scala... — ... unde, potrivit arhivei teatrului, dumneaei a cântat un singur spectacol, Aida, în 1965... — ...și mă întreabă marele sovrintendente Ghiringhelli: Signora, che parere ha della Cernai? Eu îngheț, pentru că mi-am dat seama că era
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
era de dragă. "Au venit ăștia să vă pună în ghips, de tari ce sunteți!" îi chicoti ea în ureche, sclipindu-și salbele deasupra orizontului. "Taci, fă, că viu la tine...!" se îmbârligă șuierător prin mustață și oftatul lui fără ranchiună. De-o viață tot venea la ea, și ea se tot surpa a ducă în pliurile-i ațâțătoare, beată de goana lui frenetică, ce-l dezbrăcase încetul cu încetul de toate câte le avusese împrejur, până dincolo de nuditate, înspre versantul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ușor agasat "noi n-avem nevoie de nimic" din partea lor! Ah, să-i fi văzut atunci pe domnii cei spilcuiți holbându-se și fâstâcindu-se, trăgând zadarnic în piept aerul sterp în căutarea unei replici salvatoare, în vreme ce, îngăduitoare și fără ranchiună, gazdele le-ar fi umplut din nou paharele! Cineva mai nerăbdător de prin vecini deschise larg ușa cortului și, oprit în prag în vreme ce căuta noima priveliștii descoperite, fluieră câteva măsuri dintr-un cântec binecunoscut gazdelor, ce le smulse un oftat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
le-ar fi plăcut să creadă că putința de îndurare a umanului și-ar fi atins limita. Pentru că era prea ușor de fugit din lâncedul focar de neputință, Rică se trezea revenind la el cu o curiozitate maladivă și o ranchiună mereu nevindecate, așa cum se întoarce omul la o târfă prinsă în repetate rânduri cu înșelătoria, și-al cărei arsenal malefic l-a inventariat deja în totalitate. Știe ce-i poate pielea și ce nu, iar această știință îl mângâie în locul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
venerația semenilor, că de disprețul lor mă apăr singur! − Știu și eu? se nedumeri cu glas tare Gert. Textul e cam anacronic: provine dintr-o perioadă a istoriei ce favoriza modelul organic al socialului - asta ca să nu mai vorbim de ranchiuna colonizaților împotriva colonizatorilor, ce transpare prin el fără perdea. E depășit. Vremurile noastre preferă diversitatea, eterogenitatea, conviețuirea multietnică "în paralel", aproape fără puncte de întâlnire. Ziduri virtuale se insinuează în spațiul social aparent nedistinct al prezentului. Cu atât mai bine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]