504 matches
-
VALERIA PETER PREDESCU” precum și a Concertelor „LUMINA ÎNVIERII” și „COLINDE ȘI CÂNTECE STRĂBUNE” ce au loc anual la Bistrița. Repertoriul său cuprinde cântece din zona năsăudeana în mod special, dar și din alte subzone ale Județul Bistrița Năsăud, culese de la rapsozii satelor din acest ținut. Repertoriul său cuprinde peste 100 de cântece înregistrate în studiourile Radio România sau la diverse Case de producție muzicală din România. În repertoriul său gasim și cântece religioase - Pricesne, cum sunt ele cunoscute în Biserica Ortodoxă
Alexandru Pugna () [Corola-website/Science/329953_a_331282]
-
iar prin Institutul Cultural Român și în străinătate, în diverse țări. După 1990, iese se pensionează. În 1991, frații Pițigoi au fost primiți la reședința din Elveția de fostul suveran al României, regele Mihai I. În 2007 este descoperit de rapsodul și doctorul în muzică Grigore Leșe, care realizează numeroase emisiuni „La Porțile ceriului”, avându-l ca protagonist pe Alită Pițigoi cu banda sa. Datorită lui Grigore Leșe, pe 30 aprilie 2008 apare pe scena Institutului Cultural Român la cea de-
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
emisiuni „La Porțile ceriului”, avându-l ca protagonist pe Alită Pițigoi cu banda sa. Datorită lui Grigore Leșe, pe 30 aprilie 2008 apare pe scena Institutului Cultural Român la cea de-a patra întâlnire a proiectului inițiat de Leșe, „Ultimii rapsozi”. Banda lui Alită Pițigoi era alcătuită din: (nea Alită) la vioară, Dumitru (Bebe) Pițigoi la vioară, Gheorghe (Gogă) Pițigoi la braci, Gheorghe (Gioni) Pițigoi la vioară, Eugen Pițigoi la acordeon, Dumitru Pițigoi Jr. la bas și Laurențiu Lătărețu la chitară
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
înseamnă o rupere a acesteia din lumea poeziei populare. Elemente ale ei au fost reținute de alte specii ale poeziei populare, precum doinele. Textele baladelor sunt de cele mai multe ori instabile, ea fiind „recompusă” în mii de variante de fiecare interpret (rapsod și lăutar). Melodia baladelor este mai stabilă decât textul lor. Actualmente, majoritatea baladelor din Gorj sunt interpretate de Cristian Geagu-Cătăroiu, nepotul lăutarului Petre Geagu. Din repertoriul său fac parte balade din toate categoriile: haiducești, vitejești („Ghiță Cătănuță”) și, mai ales
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
folclor, s-a afirmat că doina este genul muzical-poetic reprezentativ pentru cultura populară din Gorj. Aici doina nu s-a lăsat influențată de versiunile folclorizate ale comuniștilor prin imensele ansambluri folclorice, ea a rămas vie, purtată de lăutari și de rapsozi. Aceștia o execută în timpul oricăror petreceri populare în care participanții sunt adunați în jurul unei mese. Textele doinelor vechi din Gorj ilustrează mai alese teme de dragoste. Aceste texte au, în zona Olteniei, un pronunțat caracter erotic. În ultima vreme, doina
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
cu oamenii din Gorj despre muzica și ritualurile funerare, pe care le-a descris într-un document intitulat "„Ale mortului din Gorj”", sperând să aloce încă trei volume mari, dar, pe care, nu le-a finalizat. Mulți dintre lăutarii și rapsozii gorjeni au fost înregistrați de Constantin Brăiloiu între 1928-1941. În perioada interbelică și în prima parte a perioadei postbelice (între 1920 - 1950), au existat importante bande, tarafuri și cete de lăutari, dintre care cele mai importante fiind: La ora actuală
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
de lăutari, dintre care cele mai importante fiind: La ora actuală, în Gorj, există numeroase cete și tarafuri de lăutari proveniți din diverse părți ale județului. Două dintre ele sunt tarafuri ale Școlii Populare de Artă Târgu-Jiu (SPA): Taraful Tradițional „Rapsozii Gorjului”: Taraful Gorjului al Școlii Populare de Artă: În restul județului, există diverse tarafuri locale, în componența cărora, instrumentiștii diferă constant (mai ales pe instrumentele de acompaniament - braci, chitară, bas, schimbând instrumentele în funcție de situație) sau apar și în alte tarafuri
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
restul județului, există diverse tarafuri locale, în componența cărora, instrumentiștii diferă constant (mai ales pe instrumentele de acompaniament - braci, chitară, bas, schimbând instrumentele în funcție de situație) sau apar și în alte tarafuri. Astfel, printre cele mai importante tarafuri de lăutari și rapsozi de la ora actuală, care au câștigat numeroase premii la diverse festivaluri specifice, se numără: În principiu, în mai toate comunele importante din județul Gorj există cel puțin un taraf sau o bandă de lăutari. Lăutarii ce alcătuiesc formațiile, în funcție de eveniment
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Gorj există cel puțin un taraf sau o bandă de lăutari. Lăutarii ce alcătuiesc formațiile, în funcție de eveniment, migrează de la una la alta, cu acordul primașilor (capilor de taraf). Astfel, în funcție de sat sau comună, în Gorj mai există numeroși lăutari și rapsozi. Muzica lăutarilor gorjeni a fost imprimată și pe câteva CD-uri apărute sub supravegherea etnomuzicologului elvețian Laurent Aubert și a etnomuzicologului Speranța Rădulescu și a colaboratorilor ei, Florin Iordan, Mirela Radu și Costin Moisil de la Muzeul Țăranului Român. Înregistrările albumelor
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
(n. 28 iulie 1941, Vicovu de Jos) este un rapsod popular din zona Bucovinei. S-a născut la Vicovu de Jos, într-o familie cu opt copii. A devenit pasionat de cântecul popular încă din copilărie, adunând cântece de la bătrânii satului și cânta la clăcile din sat. A absolvit Școala
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
Piper, cântăreață căsătorită cu lăutarul Aristică Bobirci. În septembrie 1938, Constantin Brăiloiu a început cercetările și în celelalte sate ale comunei Arcani, ajungând în Câmpofeni și Stroiești. În satul Câmpofeni, pe lângă alți țărani și copii de țărani, a fost descoperit rapsodul Vasile Pîrvulescu, cimpoier. De la el au fost culese jocuri (precum „Simianca”, „Rustemul”, „Hora de mână”, „Sârba bătrânească”), doine (un „Cântec lung” gorjenesc), dar și cântări din ritualul înmormântării („Zorile”), față de care Brăiloiu a manifestat un mare interes. În satul Stroiești
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
A înregistrat două CD-uri, un disc Electrecord cu 12 piese și a efectuat peste 30 imprimări radio. Are și patru compoziții proprii: "Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii Gorjului”, condus de soții Nicu și Rela Ciulei din Brădiceni
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii Gorjului”, condus de soții Nicu și Rela Ciulei din Brădiceni
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
cântat împreună toată viața. Inițial, alături de cei doi a cântat basistul Gheorghe Maghera-Costree. Cântecul „La Tismana-ntr-o grădină” era cunoscut de toți sub denumirea de „Sârba de la Tismana” sau „Sârba lui Rugină”.. În anii 1929-1930, Grigore Murgu și Ion Pleșa-Rugină împreună cu rapsodul Petre Geagu zis Cătăroiu au cântat în București, la cârciuma lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din Tismana". În fiecare seară lăutarii tismăneni erau vizitați de solista Maria Tănase, care venea să-i
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
și-a format un taraf cu care a cântat la nunți, hramuri și petreceri, până la plecarea pe front în 1941. Din taraf au mai făcut parte Gheorghe Maghera-Costree (bas), Vasile Geagu (braci), Petrică Lala (țambal) și Lia Murgu (voce). Un rapsod vestit al locului a fost baladistul Petre Geagu zis Cătăroiu (n. 21 aprilie 1903), care a cântat cu taraful Rugină-Murgu atât în Gorj, cât și în București, la diferite restaurante din zona Gării de Nord. Solistele Maria Tănase și Maria Lătărețu i-
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
unele fiind împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg ținutul dunărean este rezultatul unei permanențe, circulația repertoriului datorându-se în primul rând rapsozilor și lăutarilor, care au conservat tradițiile și au creat continuu muzici noi. În cadrul folclorului din Muntenia, Teleormanul și Vlașca (astăzi Giurgiu) ocupă un loc deosebit nu numai prin singularitatea manifestărilor, dar și prin multitudinea producțiilor de toate felurile, a originalității
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
diferitelor perioade. Baladele se încheie, de obicei, printr-un joc ales după inspirație din repertoriul obișnuit. Folcloriștii și etnomuzicologii de la Institutul de Folclor care au efectuat cercetări în această zonă au cules și înregistrat importante balade, în numeroase variante, de la rapsozi și lăutari, notabili fiind Marin Pînzaru din Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu, Gheorghe Moțoi din Clejani, Mitică Burcea din Merenii de Sus sau Oaie Dulceanu din Mavrodin. Doinele întâlnite în folclorul vlăscean-teleormănean se împart, din punct
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Celelalte povești social-politice prezentate în roman, precum sfârșitul chinuit al poetului socialist Solomon Cornea, nu au o suficientă forță literară și trec pe un plan secundar. Narațiunea sadoveniană se caracterizează printr-un stil predominant oral, asemănător cu cel al unui rapsod popular. Existența unui număr mare de povestiri ale oropsiților vieții prilejuiește un sentiment de retrăire a întâmplărilor evocate. Trecerea de la planul prezent la cel din trecutul evocat se realizează cu o economie de mijloace. Narațiunea se rupe adesea, trecându-se
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Pe valea râului Amaradia, în Podișul Oltețului se întâlnesc numeroase localități cu lăutari care au cântat inițial la vioară, bas, chitară și vuvă și rapsozi care au cântat la fluier, caval sau cimpoi. Satele de pe Amaradia au fost mult timp izolate și depărte de civilizație, fapt ce a înlesnit păstrarea unor cântece vechi, din care doar câteva au fost înregistrate ori publicate în culegeri. Astfel
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
de pe Amaradia au fost descoperite, culese și înregistrate numeroase balade de Constantin Brăiloiu, perioada cercetărilor dintre 1938-1939. Lăutarii de pe Amaradia au fost conservatorii acestor balade, multe pierdute odată cu ei, În satele comunei Berlești, au existat în trecut importante familii de rapsozi și lăutari. Satul Lihulești a avut lăutari cunoscuți spre izvoarele Amaradiei. Prima bandă a fost cea condusă de vioristul Alexandru Chirițoiu, zis Pițian (n. 1911 - d. 1985). El a cântat împreună cu soția, Ioana Chirițoiu (voce și chitară), cu Valeria Chirițoiu
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
fi fost cea a lui Imru-l Qays și că acestea ar fi fost notate cu fir de aur pe piele de cămilă și atârnate pe zidurile Kaʿbei. Prima antologie ce a reunit aceste șapte poezii a fost cea a faimosului rapsod Ḥammăd al-Răwiya, la mijlocul secolului al VIII-lea. Cei șapte poeți care au compus aceste capodopere poetice sunt Imruʼu-l-Qays, Țarafa, Zuhayr, Labīḏ, ʿAmr Ibn Kulṯum, ʿAnțara și Al-Ḥăriṯ Ibn Ḥilliza.
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
matură și plenară”. Pompiliu Constantinescu susținea că scriitorul posedă un grad înalt de imaginație eroică și de sensibilitate artistică, care-l face să pătrundă cu ușurință într-o lume arhaică și primitivă, având un suflet asemănător cu cel al unui rapsod anonim. Intuiția vremurilor trecute apropie "Zodia Cancerului" de romanele "Notre-Dame de Paris" (1831) de Victor Hugo și "Salammbô" (1862) de Gustave Flaubert, dar puterea de evocare de un pitoresc intens și mireasma poetică a reconstituirii istorice sunt superioare în scrierea
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
de Marin Bunea ș.a. Începând cu anul 1990, efectuează numeroase turnee în țară, dar și peste Prut, în România, la Iași, București, Bacău, Focșani, Ploiești, Pașcani, Botoșani, Suceava ș.a. În turnee a cântat acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei» din Focșani, «Rapsozii Botoșanilor», «Ciprian Porumbescu» din Suceava, «Trandafir de la Moldova» din Huși. În anii 1993 și 2005, este invitat cu recital la Festivalul Internațional «Maria Tănase» de la Craiova. În 2005, Mihai Ciobanu înființează grupul vocal de bărbați «Basarabenii». În același an, își
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
ziua recoltei la Zorleni marcată de dansuri populare într-un adevărat spectacol, fie că vorbim despre Formația de mandoline «Doina Similei» din comuna Alexandru Vlahuță, Ansamblul de cântece și dansuri după cimpoi «Floricica» din comuna Perieni, sau de ansamblurile folclorice «Rapsozii Iveștiului» și «Răzeșii din Pogonești», filonul folcloric autentic românesc este la el acasă. Portul popular, dansurile tradiționale și obiceiurile fiecărei comune în sărbătoare sunt tot atâtea motive pentru a nu ocoli Valea Tutovei. Pentru cei pasionați de istoria neamului românesc
Ana Birchall vă invită într-o călătorie pe Valea Tutovei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103538_a_104830]
-
întâlniri cu tine doar în vis.” Majnun este descris ca un personaj arhetipal care întruchipează iubirea, nebunia și poezia, strâns unite în imaginarul arab. El este în primul rând un poet conștient deasupra celorlalți, cunoaște poezia veche, este un "rawi" (rapsod) și are o voce frumoasă. Pentru a-și exprima suferința și sentimentele recurge la poezie. Poemul arab, "qasida", are o structură fixă, a cărei parte introductivă este nostalgică. La Majnun, dragostea apare ca un destin („"sufletul meu s-a legat
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]