817 matches
-
Milot (apud Willaime, 2001) distinge câteva procedee prin care sistemele de credințe sunt reorganizate: reînvestirea semantică (spre exemplu, redefinirea cosmică a semnificantului Dumnezeu), complementaritatea funcțională (adăugarea de semnificații noi unei credințe religioase tradiționale), deplasări noționale (importul de semnificanți străini, precum reîncarnarea, în universul religios creștin), subordonarea unui câmp de semnificații prin intermediul reinterpretării religioase a altor câmpuri de semnificații, juxtapunerea de câmpuri de credințe care fac să coexiste mai multe viziuni despre lume ale aceluiași individ. Toate aceste modalități de redefinire a
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
deja-vú ce străbate scriitura, sugestia că omul nu este decât rodul faptelor sale anterioare, încât hazardul pare abolit. Pare, pentru că întâmplările își au rolul lor. Suita de renașteri succesive îi apare cititorului, ca un simbol al continuității morale și biologice. Reîncarnările nu sunt pătrunse cum ne-am aștepta de învățătura cea mai necesară pentru devenirea generațiilor: "înlăturarea uitării". Așa cum spunea Bacon într-unul din Eseurile sale Fluviul Lethe curge și deasupra pământului, nu numai dedesubt. Fatalitatea uitării (pierderea memoriei) pare să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună tot, încât lăsăm intactă plăcerea cititorului de a deschide cele cinci fermoare ale Textului (Lumea este un Text), până nu se va întâmpla "momentul trecerii în rândul spiritelor, al reîncarnării propriu-zise", sau mai știu eu ce previziuni ale lui Nostradamus... Cine n-a auzit de fatidica dată de 21 decembrie 2012, pe care romancierul o îmbracă în haina colorată mioritic, a credulității românești? Dar de previziunea lui Einstein, care avertiza
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
es sueño naște realismul fantastico mitic altoit de A.P.B., pe realismul balzacian. În rest, lumea-i cum este și ... asemenea eroilor din Geanta cu ... suntem noi. Adică, înnotăm în Fluviul Uitării. Cei mai mulți, în sensul curentului, ceilalți, împotriva curentului, oricâte reîncarnări am trăit sau mai avem de trăit ... 6 decembrie 2010 Bacău Partea I Trenul personal, față de accelerat sau rapid pentru care călătorii erau nevoiți să-și procure locuri numai de la Agenția C.F.R. cu trei-patru zile înainte, oferea unele avantaje demne
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rând, de mânia zeilor cărora nu li s-au adus jertfele necesare, cu toate că, un eschimos niciodată nu se teme de moarte. El este convins că moarte nu există și că adevărata fericire începe în momentul trecerii în rândul spiritelor, al reîncarnării propriu-zise. Cu ajutorul spiritelor ocrotitoare și cu imaginea familiei în față, călătoria se apropia de final. Deci, după cum am amintit mai sus, până la igluul său din lemn, unde îl aștepta femeia și cei doi copii, mai avea de străbătut o ultimă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a fost declarația, în 2001, a rabinului originar din Irak Ovadia Iosef, conducător spiritual al partidului politic israelian cunoscut sub numele de Shas, care grupează ortodoxia sefardă, în special marocană. Pentru el, cele șase milioane de victime ale genocidului erau "reîncarnările sufletelor din trecut care păcătuiseră și-i împinseseră pe alții în păcat"9. Variate au fost așadar răspunsurile la masacru date de o ultraortodoxie ai cărei membri, fie și numai prin vizibilitatea lor, au plătit un tribut din cele mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
totul e ca această vitalitate să-și găsească făgașul firesc în istorie și... să nu vină peste noi. În ce mă privește, prefer pădurile de mesteceni ale Rusiei, albastrul senin și rece, ca un lac înghețat, din ochii tinerelor rusoaice, reîncarnare a spiritului slav, și divina muzică liturgică din bisericile Kremlinului. În 1994, eram în Belgia și urmăream cu în-grijorare tensionarea situației din Bosnia-Herțegovina. În media occidentală, sîrbii erau atunci, ca și acum, the bad boys. Într-o seară, apare la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de referință ludico-festive câștigă în anvergură, cu atât societatea reală se prezintă într-o lumină mai radical antidionisiacă. Ne este dat să asistăm nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
produce, Ibsen creează un veritabil „efect de fantomă”. „Când a apărut Osvald în pragul ușii, cu pipa în gură, parcă l-am văzut pe taică-său în carne și oase”, recunoaște încă uluit pastorul Manders. Iată că fiul este o reîncarnare a tatălui până și în gestica lui, în felul de a-și fuma pipa - detaliu bizar, plin de rezonanțe, dacă ne amintim că, la triburile Agni din Africa, fiului îi este cu desăvârșire interzis să se atingă de pipa tatălui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mausoleul eternității”. Realitatea vie, cotidiană înscrisă într-un loc real „de rang inferior”, cum spunea el adesea, rămâne totuși singurul nostru mijloc de a percepe măreția morții. Un teatru fidel sensului său fundamental n-ar trebui, așadar, să ocolească problema reîncarnării, „noțiune extremă, ultimă, aflată la granițele cele mai îndepărtate ale rațiunii”. Legată deopotrivă de credința în viața de apoi și de mitul imortalității, ea nu poate fi disociată de „unele sentimente ancestrale ale comunicării cu sfera transcendentală”, ca un ecou
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
șansă a creației artistice. Arta nu presupune însă absența vieții ca „realitate de rang inferior”, o realitate ce tinde spre vid, spre zero, spre valorile mărunte, „nesemnificative”. „Iată de ce”, spune Kantor, „am înlocuit în teatrul meu noțiunea patetică divină de reîncarnare cu aceea de mistificare, omenească și banală”. El simte totuși nevoia unei nuanțări: „Cu toate astea, mi se întâmplă mereu ca în aceste realități comune, curente, în aceste procese fără nimic sublim în ele, să simt prezența unui fior misterios
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fior misterios, ca și când ar fi fost atinse de aripa nevăzută a cuiva sau a ceva venit de altundeva, dintr-o altă lume, ceva ce dădea senzația unui amestec de hidoșenie și de frumusețe.” În cele din urmă, înfiorarea resimțită în fața reîncarnării teatrale îi amintește regizorului de o alta mai veche: „În timpul războiului, pe peronul unei gări, așteptam cu aceeași înfiorare întoarcerea lui Ulise din Troia...” Modernul Ulise, soldat întors de pe front, dar și fantomă venită din teritoriile morții. Camera memoriei: precaritatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tăcerea lor de materii moarte, să le împiedici să se însuflețească sub ochii „omului credinței”. Cum am putea înțelege altfel extraordinarul paradox reprezentat de faptul că tocmai David Warrilow, cel mai reputat actor beckettian, este un actor care crede în reîncarnare, într-o reîntrupare întotdeauna posibilă și care consideră această credință absolut necesară meseriei sale de actor 1? N-ar mai fi de adăugat decât că, în fața unei pietre, „omul credinței” este singurul în stare să reia „marele vis visat cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. În bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu reîncarnarea într-un animal demn de dispreț într-o altă viață; nu există alte perspective post-mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea compușilor; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a imortalității atomilor, dar agregările se desfac și apoi se fac la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează - și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul este infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care precedă nașterea umanității, dar pe care neamul omenesc Îl moștenește. Pentru a-l ispăși sînt considerate necesare Înfrînările (apochai), din care ia naștere vegetarianismul. Acești „puritani ai Greciei”, cum au fost numiți 21, mai credeau și În metensomatoză sau reîncarnare. Avem deja, În secolul al IV-lea a.C., dacă nu chiar ceva mai devreme, un set de trăsături care seamănă bine cu gnosticismul și cu celelalte forme de dualism ale Occidentului, pînă la catharii Evului Mediu. Platonismul are multe În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exista atîta vreme cît vor fi suflete de oameni aleși care să fie salvate, respectiv extrase din qelipot 86. Acest lucru se poate Înfăptui Într-un singur mod: atunci cînd cei drepți se Împerechează și au copii. Astfel, procrearea și reîncarnarea sînt evaluate pozitiv; „poarta nașterii” este singura care poate readuce marile suflete prinse În capcana cojilor, căci acestea nu rețin decît sufletele mari: cu cît un suflet este mai spiritual, cu atît este mai pîndit de Rău, care este și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
afirmat că numărul de locuri din cer, pentru Cei Drepți, este egal cu numărul de locuri lăsate libere de Îngerii căzuți. Calcule de acest fel erau curente În mediul bogomililor și al catharilor, nu Însă și În gnosticism. CÎt despre reîncarnare, aceasta este o idee atît de răspîndită, Încît o Împărtășește jumătate din populația globului. Nu e prea greu să intri În această jumătate fără a fi nici gnostic, nici hindus. Unii dintre gnostici intră În această categorie, alături de kabbaliștii lurieni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inteligenței ecosistemice, cît și principiul antropic. Cel mai asiduu dintre partizanii metodologiei invarianților este, fără Îndoială, Învățatul italian Ugo Bianchi. El a atribuit un număr de trăsături distinctive Întregului sistem al dualismului occidental, de la gnosticism la catharism: anticosmism, antisomatism, metensomatoză (reîncarnare), encratism, docetism, de multe ori și vegetarianism. Analiza efectuată În profunzime ne arată că aceste trăsături pot, Într-adevăr, caracteriza unele dintre orientările Occidentului, nu Însă și pe altele. Încercarea lui Bianchi de a formula o ipoteză genetică bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin Iran (unde acestea n-au lăsat nici o urmă)30. Dacă ar fi consultat cercetările de antropologie disponibile Încă dintr-o perioadă anterioară lucrărilor sale, Cumont ar fi descoperit că indienii și pitagoricienii nu sînt singurii care au crezut În reîncarnare. Această idee o mai aveau și alții, destul de numeroși: În Africa, populațiile swa din Kenya, wanika, akikius, bari de pe Nilul Alb, mandingo, edo, ibo, ewe, yoruba, kagoro, akan, twi, zulu, bantu, barotse, ba-ila și triburile marovi din Madagascar; În Oceania
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
haida, tsimshian, eschimoșii, aleutinii, atapascanii; În America de Sud caribii, populațiile maya și quiche, patagonezii, peruvienii, sontalii, popayenii, indienii powhattan si tlalacan din Mexic, icanii și chiriquanii din Brazilia, precum și mulți alții, fără Îndoială 31. Chiar dacă - se va vedea imediat - perspectivele asupra reîncarnării sînt mult diferite, ele pornesc, toate, de la o premisă comună, care nu este nimic altceva decît una din inevitabilele „cărămizi” intelectuale pe care le descoperă mintea omenească de oriunde și de oricînd, dacă pornește de la premisa unanimă că avem cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ce Însoțește fiecare suflet care vine pe lume. Relația unei persoane cu propriul ei antimimon pneuma determină felul În care sufletul Îi va fi judecat după moartea fizică 76. Poate mai optimist decît alte tratate gnostice, AJ respinge teoria metensomatozei (reîncarnarea În alte trupuri)77: toate sufletele vor avea parte de mîntuire, inclusiv cele care au fost duse pe căi greșite de spiritul lor contrafăcut, acestea Însă numai după ce vor fi fost instruite de alte suflete, aflate În posesia Spiritului Viu78
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui va fi cea a Aleșilor 118. Să Însemne oare că acești auditores vor deveni electi Într-o ultimă viață, Înainte de a ajunge În Paradisul de Lumină, cum sugerează Augustin 119? Este adevărat, cum afirmă Augustin, că doctrina maniheistă a reîncarnării prevede că se vor Întoarce la viață sub formă de plante sau de animale toți oamenii, cu excepția auditorilor maniheeni și a aleșilor? Ar fi Într-adevăr o explicație pentru adîncul respect manifestat de maniheeni față de toate formele de viață: „Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel mai nevinovat meșteșug, de nenumărate fărădelegi”120. În altă parte, Augustin relatează că maniheenii respingeau ideea că un suflet omenesc s-ar putea reîncarna Într-o vietate mai mică decît vulpea 121. Întemeiat ori nu pe o teorie a reîncarnării, vegetarianismul maniheenilor este un fapt sigur: „Ei cred că se află amestecată În hrană, ca și În Întreaga lume, substanța lui Dumnezeu. Această substanță divină, cred ei, este purificată de aleșii lor, prin Însuși felul lor de viață, mai sfînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]