7,913 matches
-
materie amplă, stufoasă și mustind de idei pentru că trebuie să semnalez incredibila lipsă de atenție cu care Editura Art a publicat acest volum. În el mișună încă de la început greșelile de corectură („substantivului și valorosului studiu...”, p.10, în loc de substanțialului, „realismul socialist și istoric” în loc de social, într-un citat din Toma Pavel, „diletant modern” în loc de monden și multe altele), care devin pe alocuri dovezi de incultură: virgula între subiect și predicat, „nu a-și fi sigur”, la p.283, multe greșeli
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
descreșterea” raportului cu realul. De la noblețe la ignominie și pamflet (în prima secvență, care începe sub semnul victimelor comunismului și se încheie cu amintirile unor tineri pe care căderea regimului i-a găsit adolescenți), respectiv de la optimism, vizionarism, simbolic la realismul frust, necalofil și fotografic (în cea de-a doua, unde ceea ce debutează sub auspiciile unor Blandiana, Adameșteanu sau Cărtărescu sfârșește cu expat-ul Cătălin Dorian Florescu și cu radicala, deja amintită aici, Ioana Bradea). 1. O simplă precizare de subsol, care
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
această miză subversivă a interpreților, va duce și la o „deformare” a operei, cu sensuri prelungite în distopie - pentru Pintilie - ori satiră, la Iorgulescu. Alți interpreți decupează (din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincialismului, a bufoneriei și a farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
ce-i stau la dispoziție. Al doilea moment e legat de apropierea tot mai pronunțată de Partidul Alianței Civice și de Nicolae Manolescu, de la mijlocul anilor ’90. Mi-am dat seama atunci că ceea ce eu luasem doar drept pragmatism și realism era, în realitate, o vocație neștiută a ideologicului, pe care și-o dezvăluia pas cu pas. O vreme încercase s-o exercite în cadrul sistemului (drept dovadă, prefața la Tratament fabulatoriu, o mostră de perestroikă fără precedent în anii ’80 în
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
vecinii României de-a lungul primitivism nou, o revenire a celui care al cetății. Iese în arenă, cu bagajele vremii. a demolat marea cultură în anii 50-60 făcute, gata să purceadă la drum Tot în încăperile etajului superior, sub târnăcoapele realismului socialist întins, dacă este cazul, și începe să unde se află studiile lui George (...). Astăzi nu mai există nicio rațiune studieze chirurgical „psihologia Apostoiu, care-l recomandă în să revenim la arbitrajul politic în contestării”, neuitând nici o clipă ce bibliografiile
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
se susține în carte în legătură cu Marin Preda : în presupunerea că a fost ucis de Securitate și în aceea că s-ar fi dus la Ceaușescu, după lansarea Tezelor sinistre din Iulie, cu amenințarea că el se sinucide dacă se reînființează realismul socialist. Securitatea avea alte preocupări, cu mult mai presante, decât aceea de a-l lichida pe Marin Preda (la ce i-ar fi folosit?), iar celălalt gest, prea teatral, Marin Preda nu cred că l-ar fi putut face. Nu
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
ambele tipuri de romane, dispozițiile sufletești ale personajelor se constituie exclusiv ca reacție la o realitate dată: fie ea în tiparele sociologice ale lui Călinescu sau Rebreanu, fie în coloratura decadent exotică a Crailor. Se înscrie oare și în schemele realismului? Nu se poate spune că geograficul, istoricul, socialul și chiar politicul lipsesc din romanele lui. Harta orașului este dotată cu repere exacte: cupola Circului de stat sau silueta magazinului Victoria întrezărite prin fereastra dormitorului, magazinele, străzile din cartier minuțios localizate
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
continuu du-te-vino pe axa timpului, o întreagă porțiune a ultimei jumătăți de secol este reconstituită: ajunul războiului, bombardamentul din aprilie, începuturile comunismului, epoca dezghețului, sfârșitul anilor șaptezeci. În spiritul cel mai autentic al postmodernismului (al cărui teoretician este de altfel) realismul în varianta "hiper" este atotprezent. Privită însă de aproape, această evidență se dovedește înșelătoare. Pentru că, de fapt, această cartografie a realului funcționează exact ca în mecanismul unui vis. Imaginea, cu cât e mai precisă, cu atât e mai încărcată de
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
sensului în care trebuie îndreptată tînăra noastră cultură, nevoită de împrejurările istorice să treacă peste veacurile de evoluție ale culturilor apusene și să-și cucerească în cea mai mare grabă nivelul la care calitățile rasei o îndreptățesc". Întrucît așa-zisul "realism socialist", urmat de "umanismul socialist" și coroborat de "spiritul revoluționar" (pe care nu ezita a-l proclama un Marin Preda pînă și-n ultimii ani, "protestatari", ai activității sale), însemna o încălcare a principiului cardinal, cel estetic, după care se
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
față de scriitorii cu care a fost contemporan. Să fie în chestiune un resentiment secret al celui prea puțin realizat pe tărîm literar, redus la postura de animator și administrator, apoi, în paginile memorialistice, la cea de martor? Ori de un realism ce divulgă implacabil datele umane dezamăgitoare ale unor personalități care apar, pentru noi, descărnate, prin îndepărtarea stratului existențial ce va fi fost și nesatisfăcător, restrînse la semnificațiile artei și ale ideii? Poate că ambele explicații sînt corecte, încăpînd într-o
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
scaun onorific la facultatea de filozofie de la Harvard. Membru al Academiei Americane de Arte și Științe și membru corespondent al Acedemiei Britanice, filozoful este autorul unor cărți care au schimbat în bună măsură înțelegerea unor concepte esențiale precum acela de "realism" sau chiar de "pragmatism". Asociat îndeobște unor nume la fel dacă nu mai celebre, precum John Dewey, William James, Peirce, J.L. Austin și Wittgenstein, autorul volumului pe care îl prezint este în momentul de față, pentru mulți dintre umaniști, campionul
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
de multe ori cele mai dificile dintre dilemele noastre ajung cu timpul să aibă înțelesuri distincte pentru fiecare dintre cei care se aventurează să le afle soluția. Putnam pornește în The Threefold Cord de la chestiunea cea mai spinoasă, poate, a realismului: e cu putință să aflăm un adevăr obiectiv vreodată (poate că ar fi trebuit să folosesc chiar majuscule...)? Empiriștii și idealiștii vor sări deopotrivă ca arși la auzul unei asemenea întrebări, afirmînd sau negînd vehement. Dar se referă ei la
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
realitate", "adevăr" sau "obiectiv"? Pornind de la teoriile lui J.L. Austin și ale lui William James, Putnam propune abandonarea vocabularului existent, un fel de cutie a Pandorei mai curînd decît instrument onest de lucru, și lansează un nou concept: acela de "realism natural". Conform acestui concept de realism, lumea pe care o percepem noi capătă semnificație ca rezultat al îndeletnicirilor noastre interpretative, care la rîndul lor sînt parte constitutivă din felul în care întrebuințăm limbajul. Nu e greu de anticipat entuziasmul celor
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
teoriile lui J.L. Austin și ale lui William James, Putnam propune abandonarea vocabularului existent, un fel de cutie a Pandorei mai curînd decît instrument onest de lucru, și lansează un nou concept: acela de "realism natural". Conform acestui concept de realism, lumea pe care o percepem noi capătă semnificație ca rezultat al îndeletnicirilor noastre interpretative, care la rîndul lor sînt parte constitutivă din felul în care întrebuințăm limbajul. Nu e greu de anticipat entuziasmul celor care vin din domenii literare și
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
suportă metamorfoza"), însă și ca un fel de răsfăț acustic, semn de superbie, nu o dată caracteristic generației: "folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună". Urmează un portret al eroului homeric, remarcabil prin realismul amestecului de virtuți și slăbiciuni puse în slujba virtuților, în chip oarecum machiavelic, în vederea atingerii unui țel, care poate fi interpretat și ca un autoportret lucid al unui june intelectual "pus pe fapte mari": "Echilibrat pentru că se cunoaște și-i
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
confrerie" ar reprezenta o soluție favorabilă întregii noastre obști. Oricît de greu le-ar veni unora a se despărți de "mistica rădăcinilor", de "tribulațiile unui anume loc", considerate exclusivist și exploatate retoric, se cuvine a admite antiutopia acestei poziții. Ergo realismul ei, care consistă, cum afirmă Vitalie Ciobanu, în a combate "frica de diferență", deoarece "diferența presupune o limită și orice limită devine irevocabilă dacă este absolutizată, renegată sau ocultată". Vitalie Ciobanu, Frica de diferență, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1999
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
Alex. Ștefănescu Obsedantul deceniu, într-o nouă viziune S-ar putea face o experiență: să i se dea lui Ioan Groșan să scrie despre Troilus și Cresida, dar și despre Bill Clinton și Monica Lewinsky; să treacă de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
Obsedantul deceniu, într-o nouă viziune S-ar putea face o experiență: să i se dea lui Ioan Groșan să scrie despre Troilus și Cresida, dar și despre Bill Clinton și Monica Lewinsky; să treacă de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
în anumiți parametrii care îmi sînt străini. Era la modă "noul roman francez" și mulți colegi au fost tentați să adopte acest stil. Nu am acceptat "modelele literare", m-a preocupat raportul dintre gîndirea literară și scriitură, construcția romanescă și realismul magic și parabolic, contrar realismului socialist. "Ce aveam de spus" era la fel de important cu "forma și stilul" pe care le-am adoptat. Totul începe în real și se termină în metafizic... Cum vă situați în raport cu scriitorii predecesori exilați? Amănuntele sînt
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
sînt străini. Era la modă "noul roman francez" și mulți colegi au fost tentați să adopte acest stil. Nu am acceptat "modelele literare", m-a preocupat raportul dintre gîndirea literară și scriitură, construcția romanescă și realismul magic și parabolic, contrar realismului socialist. "Ce aveam de spus" era la fel de important cu "forma și stilul" pe care le-am adoptat. Totul începe în real și se termină în metafizic... Cum vă situați în raport cu scriitorii predecesori exilați? Amănuntele sînt deja cunoscute, dar poate este
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
odată cu "sfîrșitul utopiilor" s-a revenit (anii '80) la o literatură ce a acumulat și distilat toate aceste "isme". S-a redescoperit epicul, personajul și s-a renunțat la solipsismul anterior; chiar se exagerează și unele filme îmi amintesc de "realismul socialist". În ultima perioadă m-a interesat istoria literară - marile personalități ale culturii franceze -, dar în special filosofia, istoria, teologia și metafizica... Cum a fost posibil? Iată o întrebare ce-mi revine mereu în gînduri. Geneza, cauzele primordiale (karma), manipularea
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Schiță a unei fenomenologii pure și a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian. Fenomenologia, știință a conștiinței pure transcendentale, deosebită de psihologie și de astronomie, de pildă, care rămîn niște științe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziția generală a existenței" aparținînd esenței acestei atitudini naturale. Este deci o știință eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
de tulburarea ei, de stările ei agitate și confuze, fără să înțelegem. Altminteri, Anna Karenina devine pentru noi o ridicolă femeiușcă, cuprinsă de o gelozie absurdă care în final îi va distruge la propriu viața. Omnisciența auctorială, convenție literară a realismului literar, nu-l deranjează deloc pe Updike, atîta vreme cît ea nu se manifestă ca psihologism. Tolstoi ne descrie tot ce se petrece în sufletul Annei, dar nu ne și explică de ce. Omnisciența lui se reduce la a vedea și
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
capacității sale de înțelegere." în fiecare ipostază a sa, Ion Simuț inspiră încredere. Dacă ar începe să facă politică, ar deveni repede unul dintre preferații electoratului. Ce-i lipsește (totuși) lui Ion Simuț? Lui Ion Simuț îi lipsește un anumit realism în evaluarea literaturii. El nu se întreabă dacă o carte emoționează, dacă servește la ceva (în plan spiritual, bineînțeles). Așa se explică de ce adeseori ia în considerare și texte care nu există din punct de vedere literar, folosindu-le în
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
de temeritate și statornicie al celei "de acolo", pe care, împreună cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca ne-o livra pe amplele aripi sonore ale Europei Libere. Sper ca această departajare nu-i va supăra pe cei de bună-credință "de aici". Absurdul "realismului socialist" sau, ulterior, printr-o dibace expansiune, al "umanismului socialist, a întîmpinat cea mai dîrză ripostă din partea celui ce, aidoma Sisifului camusian, ar fi putut declara: "eu deplîng fără să absolv, înțeleg fără să iert". Deoarece pripita absolvire ar fi
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]