1,349 matches
-
flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Florile se ofilesc, apele devin carnivore. E limpede acum În aer. Și metafizica Își recîștigă dreptul de a ține doliu după transparență. E o ucenicie sofisticată În facerea lumii! ― Se aud conversațiile terapeuților, bătaia cu lotuși, șoaptele electrice ale celor care au semnat contractele prenupțiale cu Iuda; undeva există o carte unde un singur cuvînt
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
viața; mai sigur însă că i-aș fi făcut mustrări aspre, chiar numai pentru faptul că socotise posibilă o căsătorie cu altcineva. Aș fi întărîtat-o desigur mai rău cu intervenția mea nesăbuită, tocmai când aveam mai multă nevoie s-o recâștig pentru mine. Și, iată, întîmplarea făcu să urc cu un etaj mai sus, să bat la o ușă străină, o femeie necunoscută să-mi trîn-tească ostentativ ușa în nas, și pățania asta neprevăzută și comică să-mi tempereze furia inițială
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
procesul inflamațiunei. În tot timpul acestui vis îndelungat ai fost de o veselie exuberantă, încît e păcat că nu ai păstrat nici o aducere aminte a trecutului imediat. Ei, acum ai ieșit din vis, precum trebuiai să ieși, și ți-ai recâștigat conștiința. De-aici nu poți lua motiv pentru atâta greutate sufletească, cu tot pesimismul d-tale. Nici griji materiale nu trebuie să ai. În privința aceasta, iată cum stau lucrurile. Chibici pleacă poimîne, duminecă, la Viena și va fi dar luni
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ușurată. A fi sfinți înseamnă a ne lăsa modelați de Spirit, care este artistul și făuritorul sfințeniei. Exemplul cel mai bun privind această înțeleaptă pasivitate este dat de Maria, „plăsmuită de Duhul Sfânt și făcută creatură no-uă”. Acesta este marele recâștig al adevărului Spiritului, pe care preotul trebuie să-l dezvolte pentru sine și pentru slujirea Cuvântului: el tinde să-și pună existența și opera sa pastorală sub aripa Spiritului, el fiind acela care are în mâna sa opera lui Cristos
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-un năvod și acum își recîștigase libertatea, după care am simțit cum își reia poziția verticală și cum eu îmi recapăt cumpătul și o umbră de încredere. "Și capul hoch!" strigă Schneiderhahn. Cîteva săptămîni mai tîrziu, am făcut totuși o baie. După ce primul nostru antrenament s-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vînt și ploaie, atîta vreme cît întoarcerea în siguranță era certă. Rîul putea fi mînios și agitat, dar nu era Marea Bering ori Strîmtoarea Magellan. În ultimele cîteva săptămîni, antrenorul făcuse exercițiile ceva mai ușoare, ca să ne permită să ne recîștigăm ritmul firesc. Iar intensitatea a revenit treptat. Zile mai lungi, bătăi mai scurte. Ori ne înșelam și nu exercițiile se schimbaseră, ci noi înșine? Dobîndiserăm o soliditate de-a lungul acelor luni de iarnă, cu seri sub greutăți, cu după-amieze
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să evoluezi în acei parametri. Trei pătrimi din distanță se află încă în fața ta. Este încă prea devreme să cheltuiești multă energie prin a accelera, ori printr-un sprint intermediar. Și chiar o năpustire capricioasă poate fi dificilă îți poți recîștiga ritmul după aceea? Cele mai multe curse se decid în acest al doilea tronson de cinci sute de metri. Simțeam transpirația alergîndu-mi pe gît și, în jos, pe spate, și pe antebrațe, de asemenea, pe care le vedeam întinzîndu-se în fața mea, acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aceeași convingere trebuie să-i fi înlesnit adaptarea. Dar mai era, poate, slăbiciunea omenească. Gosseyn-Ashargin se așeză încet, iar Secoh se apropie de pat pentru a se instala dinainte-i. Preotul spuse: - Prințe, ți se va prezenta prilejul de a recâștiga pentru familia dumitale o poziție demnă de trecutul vostru. Gosseyn știa ce urma. Nu se înșela. Ascultă oferta de viceregalitate, "Zeul Adormit, explica prudent Secoh, trebuie să fie singura autoritate deasupra dumitale" Adică, Secoh însuși. Și totuși fără îndoială, credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aceeași convingere trebuie să-i fi înlesnit adaptarea. Dar mai era, poate, slăbiciunea omenească. Gosseyn-Ashargin se așeză încet, iar Secoh se apropie de pat pentru a se instala dinainte-i. Preotul spuse: - Prințe, ți se va prezenta prilejul de a recâștiga pentru familia dumitale o poziție demnă de trecutul vostru. Gosseyn știa ce urma. Nu se înșela. Ascultă oferta de viceregalitate, "Zeul Adormit, explica prudent Secoh, trebuie să fie singura autoritate deasupra dumitale" Adică, Secoh însuși. Și totuși fără îndoială, credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mirare la țurțurii lungi și groși care ieșeau de sub streșini. În felul ăsta merg oamenii care n-au pe nimeni care să-i aștepte. Înainte să-l depășească, bărbatul alunecă pe un soi de ghețuș, păru un moment să-și recâștige echilibrul, dar apoi se întinse pe trotuar cât era de lung. Alexandru opri caii și sări jos, ajungând într-o secundă lângă omul care avea dificultăți să se scoale. Încercă să-l ia de braț, dar bărbatul urlă, apoi își
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
demnitatea umană are prioritate față de muncă! - Dacă facem cu adevărat ceea ce aduce odihnă și bucurie, atunci - și numai atunci - această zi devine o binecuvântare. - Cu prietenii și cunoscuții, dar mai ales în mijlocul familiei, ființa omenească neliniștită de astăzi își poate recâștiga echilibrul trupesc și sufletesc. - Biserica a considerat oportun întotdeauna ca, în această zi, să ne gândim în mod deosebit la cei săraci și suferinzi. Însuși Isus i-a ajutat deseori pe bolnavi în zi de sâmbătă. Ce-ar fi dacă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât, să devin un veritabil vierme de mătase. M-am întors la azil și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întîi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
E con-dam-na-tă! Nu știți nimic despre politică și despre cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din nou în mijlocul petrecerii, care părea să-și fi recâștigat elanul. Muzica începuse din nou și Ignatius auzea țipete și chiote mai puternice decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns pe care îl primi fu tropăitul unui număr mare de picioare care dansau. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Karl Abraham scrisă de fiica acestuia. Nu era un semn bun. Zeițele și zeii pădurii aveau oare de gînd să-l abandoneze? Se Întorsese mergînd pe jos. Mergea iute. Mersul pe jos Îi dădea idei. Totul Îi dădea idei. Își recîștiga Încrederea În sine umblînd pe străzile Parisului. Ar fi putut compune o carte În minte, așa cum făceau prizonierii, Însă e mai ușor să te concentrezi Într-o celulă decît pe stradă. Pe drumul de Întoarcere, se oprise În mijlocul podului Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o femeie în lacrimi și care se dau în lături de la greutățile vieții, Porfiri se simțea stânjenit de zbuciumul femeii, considerându-l artificial. Mai mult, avea impresia că femeia se complăcea în zbuciumul acesta și simțea că ea și-ar recâștiga bunul simț și liniștea imediat ce i-ar spune, prietenește și cu încrdere, ' N-are niciun rost să te mai prefaci, doar știi asta.' După ce însă îi întâlni privirea, aplecându-și capul și zâmbindu-i trecător femeii, Porfiri înțelesese că zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atât, să devin un veritabil vierme de mătase. M-am întors la azil și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întâi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar privind scena cu curiozitate. Cred că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă a unei tehnicități exacerbate, când urma individualului pare să fie ștearsă de Abulafia (personalizarea computerului); traversând purgatoriul lecturii celor șapte sute cincizeci de pagini ale romanului, parcă ne regăsim diferența, ne-o recâștigăm prin auto-inițiere. Sugestia acestei lecturi mântuitoare pornește chiar din titlu. Aparent, Pendulul lui Foucault pare să cheme-l În cauză numai pe inginerul Léon Foucault care, În 1851 experimenta În Pantheonul din Paris invenția sa; sfera pendulului oscilează În jurul propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Vrea să reconstituie celula de bază a familiei? Este o ofertă extraordinară, care are ceva de vis În ea. Dacă Diavolul ascultă acum, cugetă Wakefield, cred că se teme de soarta Pactului. Ce poate fi mai autentic decît să-ți recîștigi viața pe care ai avut-o cîndva? Este ca și cum i s-ar oferi o reîntoarcere la inocență, Înainte de a pierde de tot legătura cu sine Însuși. Te poți vreodată Întoarce acasă? Așa se pare. Și nu e numai asta, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceea ce făcea ea. Valentina considera că este greșit, provocator sau chiar mai rău. Se certau din orice prostie. Valentina știa să fie foarte obraznică. Emma se temea ca nu cumva să o fi pierdut, dar nu știa cum s-o recâștige. Toate drumurile care duceau la fiica ei Îi erau blocate. Muzica aceea care duduia În căștile walkmanului o ținea la distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de onoarea pe care niciodată nu-și dăduse seama că o deține și că ar putea s-o piardă - mai mult decât orice. Ei putea să-i fie fidel. Acum, tot ce-i mai rămânea de făcut era s-o recâștige. Dar cum? Își Întinse picioarele până la capătul patului. În penumbră, Îi văzu părul strălucind și pielea luminoasă. Delicată și fragilă. Ce visează copiii? Dar de ce mă mai Întreb? Visele nu sunt niciodată premonitorii. Și dacă sunt, cui și la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a zis. Nu există mamă mai bună decât tine în Egipt. Vorbele lui frumoase m-au făcut să zâmbesc, deși n-aș fi vrut. M-a luat în brațe și pentru o clipă mi s-a părut că l-am recâștigat pe băiețelul iubitor care fusese fiul meu. Ne-am băut berea în tăcere și apoi am zis: - Sigur că o să merg cu tine la Teba. Dacă vizirul regelul îți cere să mă aduci, o să vin. Dar mai întâi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere mai bună spre imaginea senzuală și ireproșabilă a tinerei, și Își recîștigă buna dispoziție. Cafeaua caldă Își răspîndi aroma familiară și liniștitoare. Marie umplu un bol și-l puse În fața lui Fersen. El Îi mulțumi cu un zîmbet, apoi o atacă direct. - Să fie limpede: eu nu cred În fenomene supranaturale. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]