493 matches
-
care un cuvânt, o strofă, un verset ne transportau într-o clipă veșnică de frumusețe. Îmi venea să-i spun Charlottei că literatura aceea murise în Franța. Și că în multitudinea cărților de astăzi, pe care le devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o căutam în zadar pe cea pe care mi-aș fi putut-o imagina în mâinile ei, în mijlocul unei izbe siberiene. Da, o carte deschisă, iar ochii ei scânteind de lacrimi... În conversațiile imaginare cu Charlotte redeveneam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
à la balafre (1999) avansează într-un continuu balans între trecut, într-o înfrigurată căutare a „timpului pierdut” („redécouvrir le temps perdu”), și un prezent în care, pe neașteptate, pătrund „fantasme” din anii negri ai detenției. Momente fugare din drastica recluziune se întretaie cu scene din viața frământată, măcinată de suspiciuni și îngrijorări a exilului românesc din capitala Franței. Autorul, care își investește în epicul atent condus propriile, bântuitoare, amintiri, respinge soluția vindictei, a răfuielii cu uneltele mărunte ale marilor tartori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
de poezii, Decor penitent, a primit, în 1946, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în a cărei editură a și apărut în 1947. După această dată, C. și-a încetat activitatea publicistică, trăind într-o completă recluziune. Abia după două decenii a revenit în peisajul liric contemporan, cu versurile intitulate Dincolo de cuvinte (1967). Cultivând o poezie abstrasă din sfera dogmatismului care, în pofida unei ușoare liberalizări, încă mai bântuia epoca, C. și-a conturat un profil liric distinct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I lock the door upon myself (1891). Cel care alege recluziunea adesea printr-un rapel la interioritate asimilat refugiului în arta care dobândește o funcție soteriologică curând constată presiunea acestei condiții carcerale a eului devenit insuportabil. Explicația dată de Freud este utilă pentru configurarea acestei stări definitorii pentru simbolism și mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a acordului sublim dintre elementele unor regnuri și lumi diferite trecute prin filtrul simțurilor informate cultural. Des Esseintes nu este singurul care caută armonii menite să pună în acord sensibilitatea cu cadrul propice ei, iar acest fapt este departe de recluziunile romantice în solemnitatea sau sub protectoratul benevolent al naturii. Simbolismul este mai degrabă interesat de rezultatul "științific" al experienței corespondențelor, de experiment, pe când esteții decadenți folosesc arta "corespondențelor" în scop hedonist, ca formă superioară de juisanță, uneori calificată psihotrop sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu descrie natura așa cum este ea, ci condensează diverse impresii pe care le primește spiritul artistului pentru a crea o lume nouă și diferită, dirijată de propria sensibilitate. În cazul acestui tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia histrionic și Alexandru Macedonski. Acești "copii ai secolului" părăsesc scena scârbiți, vituperând sau construind o lume paralelă, în recluziunea acompaniată de o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o altă trăsătură a acestui erou: vizionarismul său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această retractilitate și discreție în fața lumii, puțin comunicativ și retras. Să fie această himeră, atât de diferită de toate celelalte, o încercare ermetică de a se legitima? Constantin Prodan explică himerele paciuriene printr-un fel de psihologie a frustrării, a recluziunii resemnate, lucide, în fața mediocrității contemporanilor: "se închide în sine însuși și dă drumul fanteziei în acea serie de "Himere", animale apocaliptice, în cari sunt poate concepțiile lui din copilărie în fața poveștilor"346. Reflexul creator ar constitui și o recuperare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Khnopff. La fel ca sfincșii lui Khnopff, himerele lui Paciurea țin ochii închiși, părând astfel să se închidă în propria lor interioritate. Spre deosebire de Khnopff, aici lipsește orice reziduu de anxietate. Expresia extatică a acestor figuri evocă, mai degrabă, o plăcută recluziune într-un spațiu care nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticii (Gherea, Chendi)..."445 . Pentru Theodor Enescu, adoptarea unei maniere străine de vocația sa ar fi rezultatul unui moment de confuzie, de criză chiar, care coincide cu un moment de decantare estetică survenind întoarcerii pictorului de la Paris și marcată de recluziunea sa timp de șase luni undeva la țară. Pictorul traversează "o criză romantică de conștiință", punctată de "tatonări, confuzii, reveniri în urmă, a unor elanuri reprimate [...]. Și când personalitatea sa a început să se definească, Luchian, fiu credincios al sfârșitului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimbarea ei aduce o schimbare de "mină", de personalitate. Cu privire la Jean Lorrain, criticul francez sugerează efectul terapeutic al schimbării locuinței-muzeu, a mediului decadent cu unul mai puțin încărcat artistic, fără a renunța însă la numitorul comun al celor două spații: recluziunea. De la "azilul de flăcău" cu Boticelli, Watteau, Burne-Jones și Moreau, "în cadre dulcege", la saloanele burgheze ale locuinței din Auteuil, păstrând totuși ca pe o relicvă capul Sfântului Ioan în ghips, sângerând pe talerul Herodiadei, pasul făcut nu este considerabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu să o și construiască. Una dintre temele romanului lui Huysmans, În răspăr (1884), este și această relație pe care personajul o întreține cu propria sa casă, transferând ceea ce ține de exterioritatea dezirabilă, călătoria, sau de o temporară dorință de recluziune austeră, chilia, în interiorul propriei sale locuințe, capabilă să suporte metamorfoza dorită. Des Esseintes își amenajează permanent locuința sa din Fontenay, adăugând nu numai piese noi colecțiilor sale de artă, dar și plasându-le într-o combinație unică de gust, relevând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la genul feminin, geniul artei se însoțește cu o formă discretă de cult melancolic tipic sensibilității simboliste. Rezonând cu această această état d'âme, tabloul lui Artachino, La cimitir, recuperează, de fapt, coordonatele unui climat specific, de o solemnitate de recluziune. Un discret reflex narcisic se precizează nu numai prin prezența tablourilor fratelui pictor, dar și prin bustul criticului realizat tot de Paciurea. Atmosfera crepusculară este contrabalansată programatic de deschiderea spre idilismul spiritualizat din tablourile lui Verona, spre pastoralele rococo sugerate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
debutul artistei în pictura decorativă. Prin urmare, primul pas în acest sens Cecilia Cuțescu-Storck îl face prin construirea unui spațiu intim, protejat de figuri feminine în atitudini hieratice. Holul constituie intrarea în atelierul pictoriței, o anticameră, arta este spațiul de recluziune în care feminitatea se recuperează în contextul unei reverii amniotice în uterul vegetal al unei jungle tropicale. Reprezintă această junglă un paradis pierdut sau face aluzie la experiența tahitiană a lui Paul Gauguin de a cărei pictură Cecilia Cuțescu-Storck a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
președinte al Comisiei, că "în România nu se încalcă drepturile omului ele nici nu există. Singurul drept care există este dreptul guvernului de a face ceea ce poftește". Goma a povestit, de asemenea, cum îi reduce Bucureștiul la tăcere pe disidenți, prin recluziune psihiatrică. Pledoaria sa i-a convins pe cîțiva congresmeni, și în special pe Robert Dole, să protesteze împotriva încălcării drepturilor omului din România și să citească din registrele Congresului un pomelnic de abuzuri, pus la dispoziție de Asociația Demnității Române
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
proto-românilor în istorie. "Începuturile românismului coincid astfel cu o "retragere" din "istorie"" (p. 227). Metaforicitatea neprelucrabilă a limbajului blagian obligă imperativ la reproducere, ca în cazul de față, în care filosoful lansează o altă metaforă fascinantă pentru a ilustra această recluziune în sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras gasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de somn aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul istoriei și claustrarea în sine a fost posibilă salvarea duhului etnic românesc de suflul distructiv al istoriei. Sub aceste auspicii s-a precipitat fondul etnic românesc, a cărui specificitate a dat-o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
strat de zgură deasupra fondului nostru european. Totuși, în dedesuptul acestuia continua să palpite tremurul limbii latine, care a răzbătut până la urmă sub forma închegării limbii române. Celălalt factor care a salvat latinitatea (i.e., europenismul) pe durata acestei faze de recluziune a fost creștinismul, "a doua noastră durabilă relație cu Europa" pe durata întregului Ev mediu românesc. Sub auspicii istorice nefavorabile, potențate mai departe de Marea Schismă din 1054 care a deschis o fisură în unitatea creștină europeană, românii și-au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]