673 matches
-
creditelor neperformante, regele tabloidelor, regina modei, precum și un contingent de prinți, prințese și prințișori” (p. 63). Privirea acidă a prozatorului nu ratează nimic și nu iartă pe nimeni. Relatarea seamănă cu un reportaj jurnalistic. Ficțiunea se topește în masa ușor recognoscibilă a realității (oricine a urmărit la televizor derularea acelei vizite își va aminti ușor momentele descrise de Radu Paraschivescu), impresia de autenticitate este maximă, iar proza se naște din unghiurile din care este privită viața reală și din micile broderii
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
dă dovadă autorul Semnelor și reperelor față de tot ce ține de vechile familii, case, monumente, străzi la care se închină esteticește. La antipodul omului de știință literară, abstras, pedant, anticalofil, de un inevitabil reducționism, asemenea ,diletanți", a căror stirpe e recognoscibilă și în promoțiile de intelectuali mai recente, răspund unei prospețeimi spirituale, unei întoarceri în zona rodnică a contactului dintre un existențial fie și, pînă la un punct, simulat, și o creație fie și, pînă la un punct, aleatorie, lăsată în
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
susținere armată. Niciodată ea nu se află în primejdie fizică, chiar cînd aportul gangsterilor lui tati e absent. Așa că tot filmul se reduce la un joc psihologic, al cărui rezultat e ușor de ghicit. Chiar dacă și la Dogville, trema era recognoscibilă, dai de ea în literatura americană la tot pasul. Ca să nu mai zic că reprezintă o angoasă predictibilă: e firesc ca America, cîndva o țară a spațiilor largi, să trăiască tarată de pericolul buzunarelor de anormalitate comunitară care se creează
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
i-a spus că "Nicolae m-a făcut aici... așa". Peste cîțiva ani, a înțeles că totuși a avut noroc că a intrat în nemurire, că altfel nu exista. Dar a fost dificil de îndurat, și alte persoane care sînt recognoscibile în cîteva tușe s-au enervat. Pentru că oamenii, mediocri toți, ar vrea să apară idealizați (rîde), să fie frumoși, deștepți, curați, inteligenți. D.P.: Leliei nu i-a fost ușor, înspre final a fost foarte... N.B.: Dar e frumos în final
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
aerului foarte uscat, fiind acum asiduu cercetate de arheologi. Aceste pânze, fie că sunt brodate, pictate, sau țesute, sunt decorate cu motive zoomorfe, cel mai adesea cu reprezentări de feline, amintind de cultura Chavin de pe înălțimile Anzilor. Ceramica Paracas este recognoscibilă după pictura cu pigmenți minerali și vegetali realizată după ardere, prin incizările policrome geometrice, prin formele globulare. Cultura Nazca (400 î.Hr. - 600 d. Hr.) s-a dezvoltat pe coasta sudică a Peru și este considerată descendenta culturii Paracas. În Nazca
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]
-
traducere un apel compus de scriitorul rus Ilia Ehrenburg, prin textul căruia li se cerea tuturor soldaților ruși să ucidă, să violeze, să se răzbune pentru patria pustiită de bestiile fasciste, pentru măicuța Rusia. La adresa www.blutzeuge.de, fiul meu, recognoscibil doar mie, denunța în limbajul comunicatelor oficiale de odinioară: - Asta le-au făcut rușii subumani femeilor germane lipsite de apărare... - Așa s-a dezlănțuit soldățimea rusă... - Această teroare amenință încă întreaga Europă, dacă n-o să înălțăm nici un stăvilar în calea
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
n-o capeți decît atunci cînd ți-ai dobîndit stilul, iar stilul e ștaiful care se recunoaște spontan la un om, dar cu o condiție: să fi ajuns să-l aibă. Stilul lui Gabriel Liiceanu nu numai că e ușor recognoscibil, dar e dătător de naturalețe epică, de unde și plăcerea pe care ți-o provoacă lectura Întîlnirii cu un necunoscut. Un volum subtil și deopotrivă rafinat.
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
și pulverizarea limbajelor muzicale. Se instaurează astfel o relație de simultaneitate între aceste limbaje (alături de relația de succesiune existentă în faza subordonării), care prin acutizarea entropiei, duce la anarhie, precum și la imposibilitatea comunicării. Dacă până nu demult cele patru faze recognoscibile puteau să se constituie într-un ciclu susceptibil de a fi solidar unui etern retur, iată că momentul (re)startului se amână sine die, grație instalării celei de-a cincea faze: faza metișizării. O fază care, vorba lui Le Bon
Faza meti?iz?rii by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83846_a_85171]
-
mostră de deviaționism. De altfel, senzația nici nu e de univers in statu nascendi, ci de redresare, prin inflație de limbaj, a celui dat. Reichmann și Stanciu se mulțumesc cu atât. Să transfere adică unei sintaxe știute și unui lexic recognoscibil aparențe (și numai aparențe) ezoterice. A căror finalitate e, de fapt, practică. Așa se explică apelul frecvent la tonalitățile pamfletare: "Ar mai fi câteva lucruri de lămurit - zice un nene cu figura ca o carne. De pildă, lucrul acela grav
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
fost construită în jurul unui scenariu, ci s-a dorit a fi un moment de experiment prin mișcare, care să scoată la suprafață experiențe anterioare, depozitate în corpul fiecărui interpret. Fragmentele însăilate astfel, lăsau să se citească mai greu partea teoretică, recognoscibilă doar în unele momente care sugerau mișcări dintr-un stadiu de evoluție anterior apariției speciei umane. Forța și energia lăuntrică ce ieșeau la suprafață prin bucuria mișcării, se transmiteau însă integral privitorului. Latura emoțională a fost pusă în valoare și
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
scenă, deși intuiești o tensiune profundă între spectacolul de teatru și formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanțe și expresie, ironică, satirică și chiar cinică, care se revarsă peste o societate tipică pentru Balcani, ușor recognoscibilă și în spațiul carpato-dunăreano-pontic, pe scenă amestecul este atît de ciudat și caraghios, încît te îndeamnă să cercetezi, cu orice preț, unde este hiba. Imaginea ți se limpezește după ce ai citit piesa. Realizezi că Dusan Kovacevic nu a înnebunit, că
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Breban e un mare prozator. Nu mai are datoria de a o lua, cu fiecare carte, de la capăt, de a se, cum se spune, reinventa. Are o formulă a lui. Când nu e memorabil de-a dreptul, e, cel puțin, recognoscibil. În schimb, faptul că a dublat cantitatea de pagini necesare unui bun roman de analiză, da, e un defect. Iar faptul că în loc să încerce să înțeleagă istoria (așa cum sugerează pe ultima copertă), el o explică, da, e un defect și
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
popor antic - formula poetică nu permite nici o apropiere de concretețea mesajului. Domină dialectica barbar/ civilizație (învingător/ învins ș.a.) cu toate implicațiile inclusiv formale: "Sulița ta neînfricatule,/ cît de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al poetului Ioan Morar: "Cartea de față s-
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
are un fior ce-ți rămîne imprimat pe retină și în epidermă. Energia unui actor atît de special cum este Marian Râlea, acompaniatorul lui Mihai Măniuțiu de ceva vreme în mai toate montările � să nu uităm Iov-ul lor - este recognoscibilă nu doar în personajul său, Oreste, ci se regăsește în energia Corului, ca o prelungire, ca o marcă aproape chiar a relației dintre regizor și actorul său preferat, locomotivă. O astfel de prezență ca a lui Marian Râlea devine vitală
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
totul / Ca să poată birui. Ceea ce rămîne/ În urma focului e al lui. (...) Inepuizabile-s legile lui / Precum ale morții nemișcătoare. Armele / Lui sînt catacombele" (Ce știm?) .Paradigma unor atari stihuri e desigur Blaga. Un Blaga tratat într-o cheie frustă, ușor recognoscibil și-n cîteva motive fundamentale, reluate explicit: "Se trage clopotul de început / Și se vorbește întîia neștiință / Descoperit stă universul orb / Întors cu spatele către Ființă" (Fluturii negri). Sau: " Și-un zeu ardea din cînd în cînd / Să ne-aducă
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
din zona confortabilă a raționalului. Este lesne de înțeles că în țesătura narativă a fiecăruia dintre cele trei micromane intră de asemenea mai multe elemente - unele disparate. Totul seamănă cu un imens puzzle, ușor de construit, al cărui desen este recognoscibil din piesele componente, dar care, o dată încheiat este întors cu fața în jos. Situație în care desenul său devine mult mai greu de ghicit pentru cineva care nu a participat la construirea lui inițială. Cmbinație de sofisticărie narativă și lejeritate
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
poeme au fost culese nu din volume, ci din reviste. Spuneam că diversitatea poeticilor e uluitoare. Măcar un exemplu se cuvine să dau. Unul extrem. E vorba, poate, de cel mai frapant poem din carte, compus în întregime din gesturi recognoscibile. Îi aparține lui Romulus Bucur și a apărut în revista Euphorion: „apucați sticla cu mâna stângă și capacul cu dreapta/ răsuciți spre stânga/ degeaba/ înfășurați capacul într-o cârpă de bucătărie poate/ e transpirată mâna/ încercați cu cheia franceză/ nu
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
caravane pestrițe. Armura lui strălucește ca un soare. Caravana de cavaleri și de scutieri pedalează neobosită printre reziduurile emoționale ale unor eroi asemenea lor care au trăit cu sute de ani înainte. Însuși acest rapel discret, dar cu un sunet recognoscibil, face farmecul epocii cicliste. El sugerează că faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf în 2001 seamănă cu De Gaulle, în același
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
ne dăm seama cui aparțin. În primul ciclu și poate cel mai bun al cărții, Despre autonomia de zbor în condiții de greață, textele alternează vizibil, însă în Trebuie neapărat să fac asta și Val-Deale, textele sunt amestecate și semnele recognoscibile sunt mult mai greu de perceput. Dacă în textele introductive, în care cei doi poeți se prezintă reciproc și vorbesc despre anul trăit în comun, rememorarea face cumva exces de metafore și, în lipsa senzaționalului, încearcă să prezinte totul într-o
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
și din aerul greu de tămîie, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe Occidentale, statuia, chipul recognoscibil al unui personaj real sau imaginea alegorică a unui fapt excepțional. Orașul, viața publică și asumarea directă a istoriei creează instantaneu o nouă mitologie și un alt plan de referință care, într-un anumit fel, se substituie vechilor reprezentări ale
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
pînă astăzi este SIMPLITATEA cu care Purcărete îl vizualizează pe Rabelais în spectacolul Cumnata lui Pantagruel, așezîndu-l, teatral, acolo unde îi este locul, mai presus de timp și timpuri. Nu se urmărește descifrarea exhaustivă a cărții, ci recuperarea unui spirit recognoscibil peste granițele secolelor. Prin asta cred că omagiul adus lui Rabelais de un artist contemporan este autentic și credibil. În montarea sa, Purcărete topește succesiunea faptelor, cronologia peripețiilor, identitatea perfectă sau haotică a personajelor, poveștile, aventurile. Ce se vede este
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
coeziunii lăuntrice. Există, în complexul de imagini care a constituit expoziția Mihaelei Șchiopu, și sensul devenirii într-un univers al formelor, adică acel marcaj al traseului de la pata de culoare oarecum sălbatică și aproape amorfă și pînă la structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii și a itinerariilor lecturii, artista a reușit să mijlocească exemplar întîlnirea publicului cu arta și cu fragilitatea ființei umane, a
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
Timișoara. Asta ar putea spune câte ceva și despre cele două școli din cele două orașe, ce se înrudesc întrucâtva prin transferul permanent de artiști pe care l-au făcut de-a lungul timpului. Dar și despre tușa care îi face recognoscibili în acest traseu. Să revenim, însă, la subiect. Așadar, cele câteva lucrări de grafică pe care le-am văzut, grație curatorului expoziției, Andrei Jecza, par exerciții îndelungi în trecerea spre pictură. Nu spun că acest lucru ar imprima vreun defect
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că peisajul prin care călătoresc nu s-a schimbat prea mult, în ciuda trecerii secolelor, și că, iubite de autor, s-au așezat în spațiu ca personaje înfloritoare, nicidecum uscăciuni de insectar
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
expresie care să revele universul său interior, un univers pe care poți să-l descoperi sau măcar să-l intuiești, mai mult sau mai puțin, în fiecare spectacol al său. Sigur că semnele unui regizor, amprenta, stilul, poate obsesiile, îl fac recognoscibil, îl identifică, îl personalizează. Atunci însă cînd devin forme în sine, lipsite de consistența fondului, apele se tulbură. Asta mi s-a părut văzînd în special ultimul spectacol Magister Machiavelli - în traducerea și adaptarea dramaturgului Horia Gârbea - o coproducție a
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]