938 matches
-
său, preferința pentru păstrarea religiei ca problemă privată, dar și pentru reformarea ei într-o manieră mai puțin patriarhală. Există feminisme pentru care alianța cu religiile actuale, toate patriarhale, nu este posibilă (vezi feminismul radical), și femeile trebuie să își recompună propriul lor sacru femeiesc, nedominat de imaginea Tatălui. d. Progresismulxe "„progresism". Istoria umanăxe "„naturaumană" este, în genere, o istorie a progresului în privința gradului de libertate, a evoluției cunoașterii și tehnologiei, o istorie a dezvoltării umane și a progresului în condiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
publicului cu încântătoare „personale” care au definit în timp preocupările pictorului pentru peisaj, natură statică, portret, compoziție. A realizat expoziții personale la Lugoj (1945), București (1946, 1975-retrospectivă). Artistul iubește viața, natura pe care o transcrie cu emoție și sensibilitate, o recompune pe pânză în limbajul culorii și al formei. Pictorul a fost în Iașul interbelic și s-a menținut după aceea ca o prezență distinctă prin pregnanta sa personalitate artistică , dar și prin rolul pe care l-a avut în evoluția
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mai nimica pentru el. Cu toate acestea, cele mai durabile și respectate familii au fost și sunt încă cele formate din învățători. Familia Constantin și Steluța Brumă este una dintre ele. Aventura miraculoasă a întâlnirii și viețuirii lor împreună este recompusă cu talent și 8 fidelitate de fiul Aurel pe baza mai multor mărturii înregistrate în timp. * Nu lipsesc din acest roman document al epocii personajele locului, cele care făceau viața dulce-amară: revizorii școlari, obligatoriu licențiați în umanioare, obtuzi sau generoși
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aici pe la porți, să le deschid pentru a asigura drumul sigur al copiilor spre școală, spre pace, spre normal. și oamenii m-au înțeles. Au înțeles rostul de familie al comunității. După venirea de la Făget a inspectorului Brașoveanu s-a recompus și interesul pentru meserie al colegilor. Muriseră “rentierii”. Bichigi - un sat unde aproape săptămânal se petreceau minuni. Se micșora făina de grâu pe fundul sacului, dimineața găseam un singur sac cu boabe în magazie iar lângă sacul gol, un nou
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în unele cazuri, concluziile lui reprezintă rezultatul analizelor întreprinse în cancelaria voievodală, dar cel care se rostește, în text, este neîndoielnic autorul, insistent și ironic, partizan și vehement, urmărind persuasiunea în tot ce scrie, un autor al cărui portret se recompune cu relativă ușurință și pentru care sintagma „supt umbra Mării-tale”, scrisă undeva în predoslavia cronicii, rămâne doar o reușită a penei, nefiind nicidecum sublimarea - fie și retorică - a unui destin. Coeziunea discursului la acest autor, învinuit adesea de a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
intrinseci spectacolului de teatru. Rezultate notabile va înregistra, însă, ca istoric și teoretician al teatrului. Cunoașterea din interior a fenomenului îi va da, de altfel, prilejul de a-și etala calitățile de cercetător excelent informat, indiferent dacă își propune să recompună „biografia” unei instituții reprezentative cum e Teatrul Național „I. L. Caragiale” sau dacă are în vedere, colaborând la tratate academice, anumite momente și personalități semnificative pentru istoria artei noastre scenice. Preocupat de mutațiile survenite în teatrul și cultura românească, se va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285311_a_286640]
-
națională și originală, prin care se poate exprima în universalitate. După istoria romanticilor, că istoria oricărui popor începe cu mitologia lui, Eminescu a încercat „să reconstituie din credințele și poveștile poporului român, din „eresurilelui , un mit românesc-. 3. Natura eminesciană recompune prin simboluri „spațiul mioritic-. 4. Limba poetică eminesciană, cea mai aleasă întrupare a spiritului național. Metafora este regină a versului eminescian ă„ce e poezia? Înger palid cu priviri curate-, Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
la orele 14. "Trebuie să ai două idei în cap, spunea Braque: astfel încât una s-o poată ucide pe cealaltă". În Liban, pictorul cubist și-ar fi găsit fericirea. Iar cel care va căuta o a treia idee, pentru a recompune o figură coerentă, va trebui să-și cumpere o vestă antiglonț. 6. Frontiere Și ridicându-se de acolo, s-a dus în hotarele Tyrului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este modelul tuturor riturilor de regenerare, de stabilire a unei ordini noi”. Modul în care lumea tradițională românească este reîncărcată cu energiile primare de o fecunditate maximă face obiectul lucrării de față, structurile inițiatice ce impun construcția ei urmărind să recompună traseul evoluției ontologice. Secvențialitatea procesului inițiatic este mereu aceeași; folosind terminologia lui Arnold Van Gennep, vom spune că etapa preliminară a procesului inițiatic marchează separarea de profan și familiar, este urmată de faza de limită a trecerii, moment în care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar feminine precum cusutul, țesutul, chindisitul, ele recompun lumea la fel de eficient ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului. Pe fetele de măritat le descoperim în colinde stând în „leagăn de mătase”, între
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă valență” a omului, a omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă decât cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
largilor hotare ale culturii poetului, criticul se arată cu multă măsură, combătând interpretările și calificările excesive. Descrierea operei pune pentru prima dată accentul pe postume și își propune cartografierea amănunțită a temelor romantice la Eminescu. În capitolul Cadrul psihic se recompune registrul afectiv eminescian, cu evidențierea câtorva note fundamentale (vocația neptunică și uranică, erotismul, înclinația spre extincție). În Cadrul fizic se trec în revistă temele romantice (germinația, geologia sălbatică, borealismul etc.) și elementele materiei (apa, vegetalul, muntele). Două minuțioase capitole, Tehnica interioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
permite studii de specialitate de o asemenea anvergură. Într-o lume virtuală corespondența abundă în limitări ale exprimării, prezentări nefirești, introducerea unor termeni din engleză care denaturează propria idee a unei scrisori de dragoste. Corespondența digitală pare că încearcă să recompună un puzzle care poate fi și indecent, până la vulgarități. În unele cazuri e-mailul este semnat de o autoritate independentă, o semnătură evazivă, fără posibilitatea unui control pertinent. Nici originalitatea nu poate fi verificată, uneori cuprinzând aspecte ale vieții familiale intime
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
un pachet de țigări. E liniște. Hipopotamul din birou nu mai face nici un zgomot. Brusc, îi aud vocea. Domnu’ Piersic. Mai sunteți acolo, dom’le? Pentru câteva clipe, mă gândesc să plec pe furiș, apoi realizez penibilul situației și mă recompun rapid. Deschid puțin ușa și bag un cap în birou. Aha, credeam că ați plecat. Dom’le, îmi cer scuze, dom’le, eu chiar trebuie să mă urnesc acuma, am multă treabă. Mi-a făcut plăcere că am discutat, chiar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
traiectul unei istorii pline de meandre, al cărei grad de dificultate s-a datorat mai mult sincopelor temporale în descoperirea unor noi documente de arhivă; cercetările efectuate de predecesorii noștri se resimt de pe urma acestor lacune documentare. Prin urmare, aceste capitole recompun, folosind date reale, atmosfera copilăriei poetului la Ipotești, scriu și descriu istoricul casei, al celor două biserici una a familiei, cealaltă a satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și Cezar Petrescu în amintirea lui Eminescu, precum și istoricul labirintic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
următor, 1917. În sfârșit, a patra fotografie, din 1921, aparține lui Gheorghe Spătaru și este realizată cu trei ani înainte de ruinarea casei.20 Cu timpul, aceste fotografii au devenit documente prețioase 21. Cât privește interiorul casei, nefotografiat niciodată, se poate recompune cu aproximație din puținele mărturii rămase. Nu lipsită de interes este descrierea Constanței Dunca (realizată din amintirile copilăriei) referitoare la interiorul locuinței Eminoviceștilor de la Dumbrăveni: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în cazurile topoilor esențiali le-a dat valoare general valabilă, ferindu-se și într-un caz și în celălalt de localizări. Numai coroborate cu alte documente (scrisori, amintiri, fragmente de manuscris, portrete făcute de prieteni apropiați etc.) ele pot fi recompuse și identificate în realitatea copilăriei ipoteștene, ori, mai târziu, în cea a maturității. Sublimate artistic, trăsăturile acestora se pot releva pentru o clipă, devenind veridice. Dar și așa, ele apar ca într-o oglindă, uitată de mult într-un pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vrăjiți sunt trandafirii/ De-un cuvânt al sfintei Vineri 101. Ființa ei este mai întotdeauna poleită de lumina lunii, dând astfel tonul unei subtile magii. Mai mult decât atât, în ochii ei albaștri/ Toate basmele s-adună102. La Eminescu, folclorul se recompune, căpătând valențe noi. Această asimilare creatoare a folclorului individualizează dragostea-vis și dragostea-presimțire. Iubita, a tinereții icoană fericită 103, doarme mângâiată de lumina lunii și, așa cum apare nu numai în Luceafărul 104, cât mai ales în Călin 105, ea se relevă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
s-o pot face de astăzi înainte; noaptea aș visa că vine lângă patul meu Doamna Ana, punctul meu cardinal, femeia de la mansarda blocului Yanis din Parcul cu Ciori, starnie și necunoscută, risipită în ființa mea fără s-o pot recompune vreodată singura care mi-a arătat Steaua Polară; "Vlădeanule din Sânzieni, ca și străbunul vostru Vlad-haiducul, ești un armăsar tînăr și sălbatic, doar că pe tine te simt speriat de lupii din jur; nu te-am adus în mansarda mea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită pe podea, neștiind ce să fac: să mă adun de jos și să mă recompun, sau să mă las așa, descompusă în fărâme, să mă contopesc cu podeaua și să dispar pentru totdeauna? — Nu-i o idee rea, admit eu, privindu-l serioasă prin ochelari. Putem încerca, sigur... — Să-ți spun atunci la ce mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în pat cu ochii închiși și decupa meticulos din corpurile lor, așeza în mintea încețoșată bucăți din alte trupuri peste trupul gol al Andei, alți genunchi, alți sâni, alte pulpe, și se scutura îngrozit, mișca brusc caleidoscopul minții pentru a recompune trupul Andei așa cum îl știa el și dădea deoparte bucățile decupate, cu nonșalanță. Nu i se mai părea important să-și petreacă timpul cu noi și noi experiențe erotice. îi era dor numai de Anda - un dor fizic, pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că este interpelată grosolan de vânzătoare. — Clara! Clara Martin! strigă vânzătoarea, voioasă și familiară. Nu mă recunoști? Sunt Leni! Am fost colege de liceu! Doamna Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
făcând asta?) Rechinul, balena și caracatița Alexandru Solomon a produs un excelent film documentar-investigație-portret. Canalul Arte l-a difuzat de 1 Decembrie, iar HotNews.ro l-a rezumat zilele trecute. Mă voi referi mai puțin la curajul abordării, la personajele recompuse din detalii semnificative, la documentarea minuțioasă și la imaginile inedite. Toate la un loc merită aprecierea celor mai pricepuți în arta filmului. Ca jurnalist, remarc simbolistica ingenioasă și inspirată a peliculei. Primii peștișori mișcă din coadă, acasă la Dan Voiculescu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
și nu-mi deschide nimeni, cheia yale, o simplă cheie fără legătură o am în buzunarul pantalonului, aș putea numai, tentația e mare, să intru în templu în absența zeiței, să-i adulmec starea domestică, să-i surprind, să-i recompun după umbra lucrurilor ultima imagine a chipului ei înainte de a fi părăsit încăperea, ca un hoț deschid ușa, am închis-o apoi cu grijă în urma mea și temător fac cei câțiva pași care mă despart de ușa camerei ei întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai nimic împotrivă am să te duc eu la pansat, Nu! în picioare, în halatul de baie în fața ei, dezavantajat de pansamentul care-mi acoperă ca un zid greu ochii, nereușind deocamdată să-i determin în aer imaginea, s-o recompun din ziua amintirii, trebuie să mă îmbrac, ea redevenind calmă, ce iei pe tine? o pereche de blugi, sunt pe-aici pe undeva și, te rog, o cămașă din dulap, mi le-a călcat Corina, la naiba! să te îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]