1,167 matches
-
îndată că termenul „monument” vine de la verbul latinesc moneo, care înseamnă a atrage atenția, a avertiza (pe nemțește Denkmal, de la denken = a gândi, și Mal = semn; decit semn pentru gândire). Așadar, monumentul înseamnă un avertisment, o invitație la reflexiune, la reculegere, deci o oprire, o epohé. Într-un sens, monumentul contrazice natura: el se instaurează în peisaj printr-un act de autoritate, suspendând devenirea și impunându-și amprenta în spațiu. (Toate satele au monumente: troițe, biserici, cimitire.) Monumentul își arogă spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
spiritualizate”, cum ascultă pe Bach (și nu suportă altceva, decât cel mult preclasici sau serialism; eventual aleatorism); cu mâna la cap și încruntați, parcă ar juca șah; parcă Bach n-ar fi scris cea mai senină și odihnitoare muzică; parcă reculegerea ar fi o încrâncenare. Arta nu are nevoie de „nivel estetic”: are nevoie de gust, ceea ce înseamnă libertatea și siguranța spiritului, dar acea libertate sporită prin educație și disciplină. Frica de a-ți place Dunărea albastră e mai ales o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
biblioteca dvs. Aforisme asupra înțelepciunii în viață. Și Schopenhauer spune, la un moment dat, că nomadismul s-a născut din nevoie, iar turismul - din urât. — Iată deci și confirmarea. Toată această foială turistică nu e decât expresia unei incapacități de reculegere, de gândire, de visare, a unei nerăbdări, a unei ostentații și a unei curiozități superficiale, de aceeași natură cu cancanul și cu colecțiile de cunoștințe în genul „cine știe câștigă”. În schimb, tinerii în blue-jeans și desculți, cu ghitara pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că exagerați. Să nu uităm că promiscuitatea a contrazis orice fel de ideal de civilizație - și mai cu seamă cel insinuat de dvs. Și apoi, pentru că ne apropiem de sfârșit, întrezăriți vreo soluție? — Firește, nu trebuie să generalizăm. Contemplația și reculegerea prea de multe ori se pot confunda cu lenea și neglijența. Prin temperament și educație, eu unul (și cred că mai sunt mulți alții, nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta, oricât aș
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
personalitate”. Fapta, acțiunea fac „statul ca activ”, dau sens, principiu, rațiune „lucrului” pe care îl realizează statul, determină „ființa administrațiunei” ca parte a „întregului stat”. Statul, asemenea personalității („el are esența personalității”) are toate cele trei caracteristici: întoarcerea spre sine („reculegerea statului”), voința, realizată prin constituție și administrație care stabilește legătura cu „împrejurările de dinafară”. „Administrațiunea este statul activ”, materializat în efortul conștient „asupra unui scop”. Cum acționează administrația, cum își organizează programul? „Sistema administrației” rezultă din „relațiunile fundamentale ale vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Acum trebuie să fie rândul meu. Acum trebuie să vă supuneți rândului meu. Acum o să ne apucăm să iertăm. Adevărul va intra în legătură cu noi. Legătura dintre lucruri va face spontan o declarație din sine. Cârciumăreaso lumânări, cârciumăreaso, acum vom produce reculegere. Cârciumăreaso, cârciumăreaso, trebuie să putem să reformulăm totul, și să înțelegem totul ca pe o desfășurare de simboluri. Vom învăța, învăța mereu, învăța, învăța, până când lipsa de sens a sensului adoarme ca un picior prost irigat cu sânge. Ai auzit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Acum ce-i german e la fel de mare ca o rotulă Că ca să te uiți la ea e prea mult Prea mult cu ochii Care aparțin Împuțiciunii Germania e mare Și un genunchi e așa de mic ca un loc de reculegere pentru Germania Germania mi-a sugrumat totul Germania este piciorul meu cel mort (respiră greu) Dar cel mai mare copac al meu e cald Stejarul meu de o mie de ani, ar fi trebuit să mă spânzure de el Înainte de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuprinzând numai cărți de calitate, și plasată lângă o mică capelă - sau invers! Astfel încât lectura autorilor antici - Platon, Cicero, Plutarh - sau canonici - Pavel -, meditația asupra Scripturilor sau lucrul asupra Evangheliilor să îndemne imediat, inclusiv pe terenul topografiei la rugăciune, la reculegere, la raportul silențios cu sacrul. Alt subiect și mijloc de meditație - balconul bibliotecii care dă spre întinderea Grădinii... într-o altă sală, Eusebiu arată prietenilor săi un glob terestru și niște hărți amplasate de-a lungul pereților. îNe gândim la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și pe când nu avea nimic de câștigat, decât mântuirea ei, dacă venea la biserică. Așa era doamna de Piennes. Pălimarul avea poftă să mănânce, căci oamenii de felul lui mănâncă la o anumită oră, dar nu îndrăzni să tulbure pioasa reculegere a unei persoane atât de stimate în parohia Saint-Roch. Se îndepărtă deci [...]. (Arsène Guillot, cap.I) În cazul de față, paragraful este folosit oarecum canonic. Primul paragraf alcătuiește o unitate tematică puternică (prezentarea decorului și a personajului principal): este alcătuit
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ibidem, p. 318. 82 sentimente, chiar dacă uneori mai târziu, după moarte. Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
albastru. Ambele ipostaze sînt surprinse sintetic într-un poem care adună laolaltă culorile și sunetul toamnei, roadele consistente și concentrate, căderea generalizată și sincopele ei: viorile toamnei - din cînd în cînd o nucă bate tempoul Iarna este un anotimp al reculegerii, al afinităților și convertirilor simbolice. Uneori, cei apropiați se bucură împreună de focul din vatră: toate chicotelile / la gura sobei. Alteori, singurătatea răsună de clinchetul oarecum familiar al izolării tihnite: ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița În
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
și sorbitul cafelei sunt singurele secvențe în care detectivul pare să-și regăsească echilibrul. Oricât de modest și neîngrijit, micul apartament este echivalentul castelelor în care locuiesc mulți dintre grangurii pe care-i înfruntă. E un loc al purității și reculegerii, unde nu pătrunde nimic din murdăria lumii exterioare. Reacția disproporționată a lui Marlowe atunci când o găsește pe Carmen Sternwood goală în patul lui constituie răspunsul instinctiv la invazia oazei de normalitate. Apropiindu-se de apartament, Marlowe simte, precum fiara, că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu inima română” sugerează orientarea tradiționalistă a publicației și rațiunile apariției ei, subliniate și într-un Cuvânt de început, care definește și aspirația de a oferi românilor pribegi „o adevărată recreere a sufletului și a minții, un binefăcător popas de reculegere în sens creștin și românesc, pe drumul cotidianului sumbru pe care-l parcurg”. C., editată de Nic. Iancu Păltinișanu, apare sub auspiciile Societății Culturale „România” din Sao Paulo și este prima revistă în limba română din Brazilia. Colaborează poeți și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286055_a_287384]
-
nemoarte cuvintele?". Tăcerile ei, interludii grave între elegie și psalm, sunt, practic, instrumente de autocunoaștere, orientând uneori spre arhetipuri și simboluri, stimulând alteori miraje și transcendențe sau favorizând un mod distinct de luciditate. Cuvântul se vrea când logos sacru, când reculegere tandră, când componentă a Cântului universal. Mișcându-se în halouri albe, dominată de melos, căutătoarea de înțelesuri devine un fel de sensor vibratil într-o lume desacralizată, copelșită de neliniști: Locuită de-un cântec, Părăsită de-un cântec Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de îngeri scurși prin leică / O încolăceau ca pe-o suveică / Dornici să le fie teleleică..." Intempestivă, neașteptata lepădare de sine a celui care într-un alt Cântec naiv își clama smerenia (" Noi nu vrem să fim geniali") înduioșează. A reculegere ambiguă seamănă o Invitație la Dolhasca (în Adio, Robinson Crusoe): Vino la mine să jucăm popice! Tu bile de cristal, eu cea de puf Vom arunca-o spre Euridice, Îmbujorați și puri, ca pămătuf De rouă fragă la reverul umed
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se trage poetul rostesc fraze năstrușnice: "De unde știu ei poeme de Mallarmé și / Elytis, ei care au trecut prin sihlele / Nordului doar la lumina șișurilor?" (Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de reculegere. Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
supun timpului Bisericii atunci când își aleg ziua nunții, iar respectarea sărbătorilor religioase și a posturilor, ce le însoțesc, se cere. Postul este o perioadă de penitență, când nu numai corpul, ci și spiritul trebuie să treacă printr-o perioadă de reculegere și umilință. Or, nunta sem ni fi că bucurie, zgomot, abuz de mâncare și băutură. După Pravilă, nunțile nu se fac în postul cel mare, adică în postul Paș te lui sau în postul Crăciunului. În practică, atunci când se vorbește
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
întreaga zestre, deși insista se ca „întreaga gătire“ să fie trimisă la el de către părinții ră po sa tei, promițând că se va ocupa el de toate sărindarele și pomenirile. Anul jalei este un timp al lacrimilor, un timp al reculegerii. Situația bărbatului-văduv este mult mai ușoară, el poate alege recăsătorirea până către 60 de ani. Nu același lucru se poate spune despre femeia-văduvă al cărei viitor va riază în funcție de vârstă, de poziție socială, de zestre și de absența sau prezența
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ce aveam de gînd, dar niciodată nu mă îndeamnă să fac ceva”. Psihologia modernă ar vedea un precursor în problemele eu-lui. Acel „ceva” se presupune a fi, în gîndirea atenienilor, chiar daimonul, un mesager al Zeului, care recomandă momente de reculegere în existența ființei, discernămînt în perceperea faptelor bune ori rele. În numele adevărului se fac toate acestea. Este un război axiologic pe care Socrate îl poartă cu neînfricare și risc. Familia de valori calitative, bine drămuite în gînd și în faptă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se obiectivează, capătă libertate deplină. Tocmai de aceea mitologia a experimentat moartea în cîteva variante memorabile, ca aventuri exemplare puse pe seama unor divinități prestigioase. Cu atît mai mult, evocarea la fereastră, în ajun de sărbătoare consacrată, îndeamnă la meditație, cu reculegere și răspundere pentru ființa conștientă de sine. Să reținem: cînd moartea victimizează o persoană care se află la sfîrșitul parcursului biotic, mentalul colectiv, atent la „firescul” și măsura omenescului, reține în termeni mai degajați schimbarea survenită. Alegoria are alt statut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
simptomele și consecințele acestui deces. Filosoful are toate motivele să dorească moartea artei, pentru a-i monopoliza adevărul, a-i găsi, el singur, chintesența. El își asigură astfel triumful, fiindcă se presupune că există mai mult în istoria scrisă ca reculegere și interiorizare a trecutului decât în istoria de gradul întâi, prezentare emoționantă, desigur, dar trunchiată a aventurilor spiritului. Pentru Hegel, de exemplu, artistul, ca și eroul, nu știe ce face. Dacă ar ști, ar fi filosof. Artistul complet este așadar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la sfârșitul decadenței..." Este mai degrabă efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor (monetar, pictural, religios etc.). Atunci poate apărea o nevoie de liniște și reculegere. Sihăstrie, mănăstiri, pustiu. Psalmi, rugăciuni, înțelepciune. Dezgust pentru noutate, nou apetit pentru sens. Capitolul VI Anatomia unei fantome: "arta antică" "Atunci, pe drept, am putea să-l luăm [pe poet] și să-l așezăm față în față cu pictorul. Căci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și a unei puteri exterioare ei. În plus, creația contemporană a devenit prea mobilă, prea rapidă, prea fragmentată ca să mai servească drept liant al unei societăți. Circulația browniană a imaginilor pe piață dăunează imperativelor celebrării colective, care presupune lentoare și reculegere. Autosacralizarea imaginii sfârșește prin a aboli esențiala depărtare, depeizarea intimă, acea senzație de insurmontabilă distanță între opera totuși atât de apropiată și noi, pe care cu stângăcie o numim sentimentul sacrului. Ca și cum înmulțirea templelor și a semizeilor artei, alături de proliferarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Citesc În numărul de sâmbătă al Ziarului de Iași, numai 176.000 de oameni s-au Închinat, restul de până la 500.000 au venit cu alte scopuri. Sărbătoarea spirituală a fost deturnată, s-a transformat Într-o distracție păgână. În locul reculegerii și decenței, am avut parte de altceva. „Ofertele” au exaltat mulțimea, au stârnit patimi și comportamente indecente, au adunat la Iași ființe care n-au nimic de-a face cu sacrul. O colegă din București, spirit ascuțit, Îmi scrie: „Am
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
progres, spirit tranzacțional - l-a salvat În perioade vitrege, dar aceasta Înseamnă și lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate, „spirit ușuratec de zeflemea”. toate cuprinse Într-o Înțelepciune care maschează Însă pasivitatea, neputința indignării, minciuna și ipocrizia. „N-avem gravitate solemnă, nici reculegeri de conștiință... [niciț gust sublim pentru sacrificiu.” Numai „Învârteală fanariotă, chiul turcesc, abulie slavă”. totul e Înecat În abilități, subtilități și Îmbogățiri. Descrierea unor trăsături de personalitate și a practicilor adaptabilității și acomodării. au fost și sunt considerate o contribuție
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]