1,454 matches
-
Trebuie să păstrez impresia de a mă fi născut în dimineața în care ei au murit”, scrie ea. Pacienta numește această amnezie „vid negru, gaură neagră, ecran vid, ceață, îngroparea unei părți a vieții mele” și povestește istoria dureroasă a refulării sale în cartea Vălul negru. Consecințele acestei refulări - despre care ea recunoaște că au fost „un anticorp pentru durere” - sunt multiple. După propriile-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
născut în dimineața în care ei au murit”, scrie ea. Pacienta numește această amnezie „vid negru, gaură neagră, ecran vid, ceață, îngroparea unei părți a vieții mele” și povestește istoria dureroasă a refulării sale în cartea Vălul negru. Consecințele acestei refulări - despre care ea recunoaște că au fost „un anticorp pentru durere” - sunt multiple. După propriile-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a fi otrăvită de o amărăciune ferecată sub lacăt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urma o serie de coșmaruri legate de moarte, în timpul cărora pacienta urlă de neputință și durere, două tentative de sinucidere, crize de somn incoercibile imediat ce revine din orașul său natal și, în sfârșit, o sterilitate psihogenă de circa 10 ani. Refularea nu este ușor de degajat prin probe proiective. Chiar și răspunsurile detaliate permit arareori o concluzie certă. Uneori, cercetătorii au vrut să vadă în scotomizarea unui detaliu bine definit al unei planșe a testului TAT un semn al refulării. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani. Refularea nu este ușor de degajat prin probe proiective. Chiar și răspunsurile detaliate permit arareori o concluzie certă. Uneori, cercetătorii au vrut să vadă în scotomizarea unui detaliu bine definit al unei planșe a testului TAT un semn al refulării. Însă în acest caz este mai convenabil să vorbim mai degrabă de un refuz al realității, în timp ce refularea privește, după cum spune Chabert (1983), „reprezentările, și nu realitatea externă”. Conform aceluiași autor, cu mult mai fiabilă va fi detectarea unor procedee
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
certă. Uneori, cercetătorii au vrut să vadă în scotomizarea unui detaliu bine definit al unei planșe a testului TAT un semn al refulării. Însă în acest caz este mai convenabil să vorbim mai degrabă de un refuz al realității, în timp ce refularea privește, după cum spune Chabert (1983), „reprezentările, și nu realitatea externă”. Conform aceluiași autor, cu mult mai fiabilă va fi detectarea unor procedee labile. Un exemplu preluat din testul „Satul” ilustrează remarca făcută de Widlöcher (1971-1972), conform căruia refularea se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
realității, în timp ce refularea privește, după cum spune Chabert (1983), „reprezentările, și nu realitatea externă”. Conform aceluiași autor, cu mult mai fiabilă va fi detectarea unor procedee labile. Un exemplu preluat din testul „Satul” ilustrează remarca făcută de Widlöcher (1971-1972), conform căruia refularea se manifestă printr-un fel de „plictis de a descifra”, printr-o evitare globală. Un tânăr de 17 ani, Roland, dă dovadă în viața curentă de o mare pasivitate, nearătând nici un interes pentru activitățile școlare sau extrașcolare, aceasta în ciuda unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
au venit tot felul de gânduri rele!”. Este singura manifestare de agresivitate care îi va scăpa. Toate răspunsurile la întrebările care urmează construirii satului încep astfel: „Nu știu... nu m-am gândit la asta... nu văd prea bine... este greu”. Refularea reprezentărilor violente se exprimă mai ales în răspunsul său la întrebarea cu privire la reacțiile locuitorilor la un atac asupra satului lor: „Oamenii nu și-ar face griji prea mari, nu știu exact ce-ar face. - Dar dumneavoastră? - Eu aș aștepta în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și acum: nu s-a mișcat din loc, și nici oamenii. Ei n-au opus rezistență, nu i-a interesat, n-au văzut nimic”. „Faptul de a nu vedea” evocă imaginea utilizată de Anny Duperey pentru a ilustra propria sa refulare, „vălul negru”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Nu vom detalia în acest paragraf legăturile refulării cu fiecare dintre mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
văzut nimic”. „Faptul de a nu vedea” evocă imaginea utilizată de Anny Duperey pentru a ilustra propria sa refulare, „vălul negru”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Nu vom detalia în acest paragraf legăturile refulării cu fiecare dintre mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare" Nu vom detalia în acest paragraf legăturile refulării cu fiecare dintre mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanismele de apărare prezentate în lucrarea de față, întrucât ele au fost evocate în momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
momentul studierii fiecărei apărări în parte. Trebuie totuși amintite relațiile foarte strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul dintre ultimele sale texte, după ce a făcut aluzie la cartea Annei Freud, el revine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
strânse dintre refulare și contrainvestire, deoarece între cele două există o permanentă interacțiune și pentru că refularea nu poate fi concepută în lipsa contrainvestirii. După ce a susținut o vreme echivalența dintre refulare și apărare, Freud a ajuns la concluzia (1926/1995) că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul dintre ultimele sale texte, după ce a făcut aluzie la cartea Annei Freud, el revine asupra subiectului legat de mecanismele de apărare precizând că refularea este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că refularea nu este singurul procedeu destinat să protejeze eul, nefiind decât un caz particular. În unul dintre ultimele sale texte, după ce a făcut aluzie la cartea Annei Freud, el revine asupra subiectului legat de mecanismele de apărare precizând că refularea este „mai net separată de celelalte mecanisme decât sunt acestea între ele”, și-și dezvoltă afirmația printr-o imagine: un text interzis de cenzură poate fi pur și simplu distrus (aceasta este refularea). Dar suprimarea sa poate fi făcută și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
legat de mecanismele de apărare precizând că refularea este „mai net separată de celelalte mecanisme decât sunt acestea între ele”, și-și dezvoltă afirmația printr-o imagine: un text interzis de cenzură poate fi pur și simplu distrus (aceasta este refularea). Dar suprimarea sa poate fi făcută și într-o manieră mai puțin absolută: astfel, textul va fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de cenzură poate fi pur și simplu distrus (aceasta este refularea). Dar suprimarea sa poate fi făcută și într-o manieră mai puțin absolută: astfel, textul va fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Să reamintim că nu refularea însăși are efecte morbide, ci numai întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
într-o manieră mai puțin absolută: astfel, textul va fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Să reamintim că nu refularea însăși are efecte morbide, ci numai întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Să reamintim că nu refularea însăși are efecte morbide, ci numai întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și un eșec, de vreme ce simptomul isteric îl invalidează pe pacient. Widlöcher (1971-1972) observă că, la pacienții săi, „conversia este suficientă pentru a drena conflictul” și că, de altfel, personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și că, de altfel, personalitatea subiecților pare a fi normală, la fel și răspunsurile lor la probele proiective. Ei nu sunt isterici, în sensul caracterial al termenului. În schimb, caracterele isterice fără semne de conversie somatică manifestă alte consecințe ale refulării: scotomizarea realului, lipsă de atenție, blocaj în verbalizare, lacune de memorie etc. O refulare care eșuează poate deci să provoace la fel de bine simptome somatice (descrierile primelor paciente ale lui Freud ne oferă în această privință un vast „catalog”) sau simptome
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lor la probele proiective. Ei nu sunt isterici, în sensul caracterial al termenului. În schimb, caracterele isterice fără semne de conversie somatică manifestă alte consecințe ale refulării: scotomizarea realului, lipsă de atenție, blocaj în verbalizare, lacune de memorie etc. O refulare care eșuează poate deci să provoace la fel de bine simptome somatice (descrierile primelor paciente ale lui Freud ne oferă în această privință un vast „catalog”) sau simptome psihice. Un alt simptom somatic frecvent este o oboseală continuă, întrucât „eul se epuizează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a făcut aceeași remarcă: „Ea șrefulareaț presupune un consum constant de energie pentru a se menține, în timp ce elementul refulat încearcă în mod constant să găsească o ieșire”. De unde și „sărăcirea generalizată a personalității nevrotice care-și consumă energia în realizarea refulării... Acest lucru explică anumite forme de oboseală nevrotică”. Freud (1932/1987) remarcă faptul că visul, care permite o suspendare temporară și parțială a refulării, îi oferă eului ocazia de a se odihni. El (1933/1984) numește „copil al nopții” un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
găsească o ieșire”. De unde și „sărăcirea generalizată a personalității nevrotice care-și consumă energia în realizarea refulării... Acest lucru explică anumite forme de oboseală nevrotică”. Freud (1932/1987) remarcă faptul că visul, care permite o suspendare temporară și parțială a refulării, îi oferă eului ocazia de a se odihni. El (1933/1984) numește „copil al nopții” un gând refuzat care „a trebuit să aștepte slăbirea nocturnă a refulării” pentru a reapărea, și precizează că „memoria din vis reproduce foarte adesea impresii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1987) remarcă faptul că visul, care permite o suspendare temporară și parțială a refulării, îi oferă eului ocazia de a se odihni. El (1933/1984) numește „copil al nopții” un gând refuzat care „a trebuit să aștepte slăbirea nocturnă a refulării” pentru a reapărea, și precizează că „memoria din vis reproduce foarte adesea impresii din prima copilărie a celui care visează... devenite inconștiente prin refulare” (1940/1967). Cazurile citate anterior au furnizat câteva exemple de simptome psihice la care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]