771 matches
-
împlini un câmp semantico-sintactic, atributul realizează o lărgire a câmpului sintactic al regentului prin intermediul și în spațiul căruia se introduc sau numai se relevă noi componente semantice, cu rol particulariza tor. În afara dezvoltării relației și realizării funcției de atribut, termenul regent nu-și pierde identitatea semantică. Substantivul florile, de exemplu, din enunțul: „El nu vede florile.” nu prezintă deosebiri fundamentale de natură semantică în raport cu el însuși din enunțul: „El nu vede florile de pe masă/din vază/aduse de mine etc.” Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de mine etc.” Verbul vede, în schimb din enunțul „El nu vede.”, întrebuințat fără complement direct, prezintă o însemnată mutație semantică; exprimă o trăsătură, dinamică, a subiectului: „El este nevăzător.” Când perspectiva e implicită în unicitatea „obiectului” exprimat de termenul regent (unicitate de natură lexicală: soare, mamă etc. sau de natură sintactică, prin asumarea funcției de subiect mai ales sau a altor funcții sintactice), substantivul primește articol hotărât fără a mai cere și individualizarea simultană prin atribut: „Soarele, ce azi e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actualizeze niște posibilități combinatorii în interiorul raportului general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film interesant/de Visconti/albanez etc.” Funcția semantică a atributului se apropie de cea a complementului când substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frunză din alei.” (T. Arghezi, 90) * Prin conținutul semantic al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, atributul de calificare trece în prim-planul interpretării lingvistice o caracteristică dominantă, obiectivă sau subiectivă, a realității extralingvistice către care trimite termenul regent. Sub aspect semantic, atributul calificativ particularizează regentul din patru perspective principale: - a unei însușiri calitative intrinseci (formă, culoare, dimensiune, structură, conținut etc.): „Pe drumuri ce îngână trăinicia Amurg și ghindă, frunze roșii cad.” (L. Blaga, 243), „Un coșmar fără limite
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din ce în ce mai triști și mai umezi.” (O. Paler, Galilei, 89), „Simțeam nevoia să mă regăsesc o clipă: pe mine, Sam de odinioară - să mă bucur de surâsul lui de atunci.” (G.M. Zamfirescu, 257) Identificarea se întemeiază pe sfera semantică a termenului regent, pe conținutul semantic (lexical sau gramatical) al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează funcția de atribut, pe convergența semantică a ambilor termeni înscriși în relația de dependență atributivă. Procesul implică interferența cea mai directă a nivelului lexical în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introducere în enunț a unor componente semantic-lexicale. Această interferență a nivelului lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea procesului de identificare și care depind în măsură însemnată de modul în care participă conținutul lexical al celor doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul regent, procesul de identificare se realizează din perspectiva posesiei (apartenenței), cu mai multe diferențieri, de natură lexicală: „Deasupra casei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identificare și care depind în măsură însemnată de modul în care participă conținutul lexical al celor doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul regent, procesul de identificare se realizează din perspectiva posesiei (apartenenței), cu mai multe diferențieri, de natură lexicală: „Deasupra casei tale ies / Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu, I, 186) • posesia (atributul indică posesorul): „ -Și de ce Otilia, mă rog, e averea Otiliei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al termenului (grupului de termeni) care realizează această funcție, atributul de complinire împlinește câmpul semantico-sintactic deschis de regent, ca expresie a unei limite exterioare a acțiunii (stării) exprimată, substantival, prin planul semantic al regentului. În legătură cu planul semantic lexico-gramatical al termenului regent, atributul de complinire descrie mai multe perspective, corespunzând la diferite funcții sintactice: - a subiectului: „De mine au nevoie până la apariția altuia cu un dosar mai bun.” (P.Sălcudeanu, 217) - a complementului, • direct: „Vederea acelei clădiri care tipărea cărți parcă m-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu mult înainte de venirea mea și a Eleonorei...” (O. Paler, Viața..., 9), Plecarea celui ce m-a căutat pe mine și a celor ce au întrebat de tine s-a produs în aceeași zi. ATRIBUTUL DESCRIPTIVTC "ATRIBUTUL DESCRIPTIV" Are ca regent: • substantive: „Femeile, palide, cu părul răvășit sub pălăriile strâmbe, așa cum fuseseră date jos, priveau ochii înfricoșători ai lucrătoarelor de la Regie.” (E.Barbu, 163) • pronume: „Ea, albă ca hârtia, se așeză pe scaunul de operație.” (I.L.Caragiale, IV,184), „Cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
privirea posomorâtă pe deasupra capetelor.” (M. Caragiale, 106) * Prin planul semantic al termenului prin care se realizează concret, atributul descriptiv relevă o însușire pe care o are sau pe care o primește la un moment dat obiectul spre care trimite termenul regent: „Nevasta patronului, mai trecută și mai grasă, ședea tot în cușca ei de sticlă, înaltă, așezată pe un postament de lemn, de unde pândea tot localul.” (E.Barbu, 90) În desfășurarea raportului general-particular, atributul descriptiv nu mai restrânge, din vreo perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atributul descriptiv introduce în enunț componente semantice care descriu în sine obiectul spre care trimite regentul, fără a-l individualiza în interiorul raportului obiect-clasă de obiecte. Din acest punct de vedere (al raportului obiect-clasă de obiecte), „obiectul” spre care trimite termenul regent este deja individualizat, prin alte atribute, mai ales prin atributul de identificare, prin articol hotărât sau prin însăși natura lexico-gramaticală a regentului (substantiv propriu sau pronume). Această particularitate a atributului descriptiv, de a exprima sintactic o trăsătură semantică a regentului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gâtul cu brațe de zăpadă/ Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă.” (M. Eminescu, I, 92), pronumele mi (și-nlănțuindu-mi) funcționează ca atribut pentru substantivul-regent gâtul, articulat cu articol hotărât iar pronumele îmi (întindeai) este complement indirect pentru verbul regent întindeai, determinat în același timp de complementul direct o gură. Funcționarea indirectă, ca marcă distinctivă, a articulării hotărâte a substantivului este asigurată de conținutul semantic al termenilor implicați direct în relația de dependență: verbul și substantivul. Articolul genitival fixează cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însoțește: Valurile de lumină ale răsăritului depărtat, lunecând pe deasupra creștetului stâncos al Petricicăi, întindeau peste adâncul văzduhului o punte aeriană...” (C. Hogaș, 145) Identitatea specifică a diferitelor variante de atribut este asigurată în parte de natura lexico-gramaticală a componenților sintagmei (regent și determinant) și marcată de articol, elemente prozodice și elemente de relație. Când substantivul regent provine dintr-un infinitiv lung, funcția de atribut se realizează ca atribut de complinire: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adâncul văzduhului o punte aeriană...” (C. Hogaș, 145) Identitatea specifică a diferitelor variante de atribut este asigurată în parte de natura lexico-gramaticală a componenților sintagmei (regent și determinant) și marcată de articol, elemente prozodice și elemente de relație. Când substantivul regent provine dintr-un infinitiv lung, funcția de atribut se realizează ca atribut de complinire: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M. Eminescu, I, 120) Când substantivul regent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regent provine dintr-un infinitiv lung, funcția de atribut se realizează ca atribut de complinire: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M. Eminescu, I, 120) Când substantivul regent se articulează cu articol hotărât, funcția atributivă se realizează ca atribut de identificare: „Atât poezia de mișcare ceremonială cât și cea onirică se întemeiază pe sentimentul unui univers metafizic care apasă asupra lumii plane, modificându-i sensul.” (G.Călinescu, U
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două relații de dependență specifică, prin care același termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se așeză într-un luminiș proaspăt defrișat de trunchiuri falnice de brazi.” (P. Sălcudeanu, 131) Nume (Pronume) ¬ Atribut circumstanțial ® Verb (predicat) Curta ¬ obosit ® se așeză Fiind o determinare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin care același termen se subordonează la doi regenți, se dezvoltă o relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se așeză într-un luminiș proaspăt defrișat de trunchiuri falnice de brazi.” (P. Sălcudeanu, 131) Nume (Pronume) ¬ Atribut circumstanțial ® Verb (predicat) Curta ¬ obosit ® se așeză Fiind o determinare facultativă, atât a numelui (pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitățiitc "Marcarea identit\]ii" specifice a atributului circumstanțialtc "specifice a atributului circumstan]ial" Relația de dependență de la baza atributului circumstanțial prezintă două caracteristici definitorii prin coexistența lor: • este o relație de dependență slăbită 44; • își are originea în doi termeni regenți: un nume (pronume) și un verb. Caracterul slăbit al relației se concretizează în planul expresiei, în izolarea atributului circumstanțial de regentul său nominal prin pauză: „Mogorogea, nătâng și zgârcit, cum era, începe a striga la mine.” (I. Creangă, 70) Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au ales ambasador)-facultativ („...iată-ne înconjurați numai de spioni...” L.Rebreanu, Îl credeam profesor., Se închipuie Napoleon.). Chiar din aceste exemple se poate vedea că, în procesul de constituire a sensului enunțului sau și de stabilizare a sensului verbului regent, complinirile numite Predicativ suplimentar nu sunt facultative. De altfel, unele exemple cu care se ilustrează cele "două" funcții reprezintă același model: complement predicativ: M-a luat drept tine/ drept altcineva. ( p.292) - predicativ suplimentar: Ne-am regăsit alții. (p.301
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
văzut-o/ că ea cânta. Am văzut-o cântând. În interiorul unei relații de dublă dependență, complementul predicativ determină concomitent un verb (o formă verbal-nominală) sau o interjecție și un nume (pronume): „Stele nasc umezi pe bolta senină.” (M. Eminescu) Verbul regent sau interjecția funcționează ca predicat: „Iat-o cât e de luminoasă.” (I.L. Caragiale, IV, 232) Formele verbal-nominale pot realiza funcții sintactice diferite: • atribut: „Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț.” (M. Eminescu, I, 70) • circumstanțial: „El se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cunoașterea detaliată a unei anumite realități extralingvistice, complementul predicativ nu este, în general, indispensabil pentru autonomia, semantică sau structurală, a enunțului: „Porni atunci la drum, $resemnat, cu haina sub braț, cu pălăria trasă pe frunte$$.” (M. Eliade, 17). În funcție de verbul regent, însă, absența sa poate determina mutații importante în planul semantic al enunțului lingvistic: „Taina nopții face totul $ambiguu$$...” (O. Paler, Caminante, 297) Datorită conținutului lor semantic (sau numai unuia din sensuri), unele verbe cer cu obligativitate prezența unui complement predicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost implicat direct în această realitate, nici ca victimă, nici ca participant la opera de salvare, mi se pare că nu am dreptul să vorbesc despre ea.” (G. Bogza, 314) • o acțiune secundară, simultană cu acțiunea principală exprimată prin verbul regent și care este atribuită, ca o caracteristică dinamică, subiectului sau complementului: „Casele cresc în pădurea de pini / albe sau ca șofranul, / lucind pe coline.” (L. Blaga, 181), „Și ieșind iute cu dânsa afară din chilie îl auzii descuind ceva, încuind
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectului (complementului) privită în contextul desfășurării acțiunii verbale: „Mă trezesc uneori dimineața prea bătrân ca să mai iau totul de la început.” (O.Paler, Galilei, 99) • complement predicativ verbal, expresie a implicării subiectului (complementului) în dezvoltarea unei acțiuni secundare, simultană acțiunii verbului regent: „În ziua aceea când i-a văzut pe acei inși barând ușa de la intrare, doamna Iorga s-a ridicat neliniștită de la biroul ei și i-a întrebat cine sunt.” (M. Preda, Delirul, 148) Aceste variante semantice corespund, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a enunțului sintactic prin contragerea 47 unui nucleu predicațional care nu și-a subordonat identitatea și autonomia față de nucleul predicațional central, complementul predicativ nominal stă, cel mai adesea, în nominativ, caz cerut de verbul care i s-a impus ca regent: „De patru ori Mircea fusese așezat domn cu sila în țară de Poarta turcească.” (Al. Odobescu, 219) Elemente de relație Elementele de relație depind de tipul, semantic și structural, al funcției, de conținutul semantic concret al funcției (A plecat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
desfășurarea relației de dependență, topica se asociază flexiunii (orientată de acord) în fixarea identității sintactice a complementului predicativ, varianta nominală. Spre deosebire de atribut, cu care are în comun modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]