1,354 matches
-
verbale. Aceasta rămâne singura, când verbul (locuțiunea verbală) se caracterizează prin tranzitivitate indirectă: "Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este / Cea ce poate să convie unei inime oneste." (Eminescu) sau poate reprezenta o a doua limită, când regentul este un verb cu tranzitivitate directă: „El m-a mântuit de păcat.” (I.L. Caragiale, IV, 129), „Nu voi sicriu bogat, / Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat / Din veștede ramuri.” (Eminescu, I, 223) sau chiar cu tranzitivitate indirectă: „Vă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aș fi ajuns, poate, să transform gara în confesional.” (O. Paler, Viața, 46) • a destinatarului („beneficiarului”) acțiunii verbale: „Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.” (L. Blaga, 88) Cele trei coordonate prezintă diferite nuanțări semantice, determinate de conținutul lexical al regentului, de conținutul lexical al termenului (termenilor) prin care se realizează complementul indirect și/sau de prepoziția cu care acesta se construiește. În funcție de acești factori, complementul indirect poate indica: • originea „obiectului” (sau subiectului) acțiunii verbale: „Din demon făcui o sfântă, dintr-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de principiul recțiunii. Este modalitatea cea mai frecventă în dezvoltarea și marcarea identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâmplare, celui ce avusese trei pâni.” (I.Creangă, 110), „Fiece oră mă schimbă și fiece pas mă apropie-n taină de cel ce voi fi totdeauna!” (A.E. Baconsky, 27) • adverbe relative; introduc în frază completive indirecte mai ales când regentul este un verb pronominal sau un verb întrebuințat la diateza reflexivă: „Ca să vadă-un chip se uită / Cum aleargă apa-n cercuri.” (M. Eminescu, I., 72), „Te duci și ani de suferință / N-or să te vază ochi-mi triști
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
DE COMPARA}IE)" G.A. distinge la circumstanțialul de mod (la sintaxa propoziției și la sintaxa frazei) o variantă pe care o numește circumstanțialul de mod comparativ, în care înscrie două categorii de structuri în baza unei trăsături comune: caracterizarea regentului se face printr-o comparație: „Când determinarea circumstanțială de mod se face în comparație cu alte obiecte sau acțiuni, complementul se numește comparativ.” (vol.II, p. 184). Noua ediție a Gramaticii Academiei înscrie în clasa Complemente și Complementul comparativ.(vol.II, pp.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
roadele decât a le descrie esența, a le reduce la germenul primitiv.” (M. Eminescu, P.L., 51), • verbe: „Radu mai mult se plimbă decât studiază.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul comparativ descrie termenul în raport cu care caracteristica exprimată prin regent există ca atare sau prezintă un anumit grad de intensitate. Comparația privește: • subiectul: „Obloanele erau mult mai largi decât ferestrele cele înguste...” (M.Eminescu, P.L., 40) • complementul (direct, indirect): „Mi-a părea cum că natura / Toată mintea ei și-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are nevoie de poeți și metafore.” (G. Bogza, 194) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență de la baza complementului comparativ se exprimă numai prin elemente de relație. Acestea diferă în raport cu tipul comparației (implicită sau explicită), cu poziția regentului în interiorul categoriei gramaticale a comparației, cu tipul structural al complementului. a. Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul comparativ este însoțit de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) și adverbe întrebuințate prepozițional: alături cu/de, față cu/de, pe lângă, dintre, între, ca (și), cât (și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ales, precedat de prepoziții: de, față de sau de adverbul decât: „Nu mi-ar părea nici mai mici de cum îmi par azi.” (M.Eminescu, P.L., 24) Când complementul dezvoltă o comparație explicită, elementele de relație devin mărci distinctive pe baza situării regentului la comparativ sau la superlativ relativ: „În ce pârău de rece și curgătoare rouă a pus natura un suspin mai adânc de dureroasă dragoste decât glasul Negrei Broștenilor noștri?” (C. Hogaș, 109) Când complementul dezvoltă o comparație implicită, se impun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ediție a Gramaticii Academiei se identifică, între complinirile verbului și ale adjectivului, două funcții distincte: Complemente (vol.II, pp. 371-461) și Circumstanțiale (pp.462-591). În funcționalitatea limbii, însă, în actul lingvistic concret, modul specific de desfășurare a raportului semantic-sintactic dintre regent și determinant în structurarea și împlinirea planului semantic global al enunțului sintactic impune identificarea a două funcții distincte: complementul și circumstanțialul. Este adevărat că la un prim nivel, al categoriilor gramaticale de gradul I (verb, adjectiv, substantiv etc.), și complementul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
global al enunțului sintactic impune identificarea a două funcții distincte: complementul și circumstanțialul. Este adevărat că la un prim nivel, al categoriilor gramaticale de gradul I (verb, adjectiv, substantiv etc.), și complementul, și circumstanțialul se grupează cu același tip de regent (verb, interjecție, adjectiv), dar la cel de-al doilea nivel (al sensurilor lexico-gramaticale de gradul II: tranzitivitate etc.) și la nivelul al treilea (al sensurilor gramaticale: diateză, intensitate etc.) aceste funcții reacționează (și sunt generate) în mod diferit. Funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel de-al doilea nivel (al sensurilor lexico-gramaticale de gradul II: tranzitivitate etc.) și la nivelul al treilea (al sensurilor gramaticale: diateză, intensitate etc.) aceste funcții reacționează (și sunt generate) în mod diferit. Funcția de complement este cerută (impusă) de regent, ca o complinire absolut necesară. Verbele tranzitive cer complement direct: Am căutat...® Am căutat-o pe Maria. / Am căutat pe cine mi-ai spus (ce mi-ai spus.) sau complement indirect: Cărțile aparțin...” ® „Cărțile îmi aparțin. Verbele la diateza pasivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a îngrijit... ® El s-a îngrijit de trandafiri. etc. Funcția de circumstanțial este cel mai adesea o complinire facultativă a verbului (mai rar, a interjecției, adjectivului sau adverbului), atât pentru întregirea planului semantic al câmpului sintactic pe care îl deschide regentul, cât și pentru asigurarea autonomiei structurale a enunțului. Un enunț precum El mi-a dăruit un album Picasso. se caracterizează prin integritate și autonomie structural-sintactică și semantică. Dezvoltarea unui circumstanțial, ieri, de exemplu: El mi-a dăruit ieri un album
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un an. (însemnând El a început să meargă la un an.) sau de spațialitate: El a mers prin pădure. În absența circumstanțialelor, asemenea verbe (care cer un circumstanțial) își absolutizează conținutul semantic, care devine expresie a unei caracteristici dinamice a regentului: Mihaela merge deja dar Dan încă nu. Prin dezvoltarea circumstanțialelor, are loc o expansiune a câmpului semantico-sintactic al regentului; circumstanțialele introduc informații semantice secundare care adâncesc, îmbogățesc și nuanțează cunoașterea realității extralingvistice dintr-o multitudine de unghiuri, în legătură cu variate raporturi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În absența circumstanțialelor, asemenea verbe (care cer un circumstanțial) își absolutizează conținutul semantic, care devine expresie a unei caracteristici dinamice a regentului: Mihaela merge deja dar Dan încă nu. Prin dezvoltarea circumstanțialelor, are loc o expansiune a câmpului semantico-sintactic al regentului; circumstanțialele introduc informații semantice secundare care adâncesc, îmbogățesc și nuanțează cunoașterea realității extralingvistice dintr-o multitudine de unghiuri, în legătură cu variate raporturi, interne și externe, prin care se definește această realitate. Cele mai multe dintre raporturile în care se înscriu „obiectele” realității extralingvistice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care predomină în interpretarea realității extralingvistice: • de spațialitate • de temporalitate • de modalitate • consecutiv • de progresie • instrumental • de cauzalitate • de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea unor variante ale funcției de circumstanțial, relația de dependență nu implică un regent identificabil într-o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal etc.), întreaga propoziție. În enunțul „Moș Leu îi hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră.” (E. Barbu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependențtc "Manifestarea rela]iei de dependen]\" de la baza circumstanțialelor în planul expresieitc "de la baza circumstan]ialelor în planul expresiei" În dezvoltarea funcțiilor de complement-obiect și de agent, manifestarea relației de dependență în planul expresiei este orientată în mare măsură de regent. Aceasta face ca marca identității specifice a unei funcții sintactice (complement direct, indirect, de agent) să fie implicită în chiar modul specific de manifestare a relației de dependență în care își are originea. În consecință, flexiunea sau topica sau elementele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt concomitent mărci ale relației de dependență și ale identității funcțional-sintactice a unui termen (grup de termeni) lexical(i). Întrucât circumstanțialele sunt, pentru autonomia și integritatea structurală a enunțului, cel mai adesea, aleatorii (fapt care atenuează constrângerile formale impuse de regent), între realizarea relației de dependență și marcarea identității funcționale a termenilor determinanți raportul nu mai este de suprapunere. Flexiunea și topica nu mai intervin decât cu totul incidental în realizarea relației de dependență. Elementele relaționale exprimă ca atare relația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oscilând între abstract și concret, unele prepoziții (locuțiuni prepoziționale) (mai ales cele formate de la adverbe de spațialitate, dar și altele) marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial spațial a termenilor pe care îi însoțesc (bineînțeles în interiorul relației de dependență cu regent verbal, interjecție, adjectiv, adverb): (de) (pe) lângă, deasupra, dedesubtul, dinspre, de-a lungul, de-a latul, în fața, în spatele etc: „Actorul rămăsese în mijlocul scenei, cu privirile pierdute, parcă s-ar fi întrebat ce căuta acolo.” (M. Eliade, 64), „Dincolo de acoperișul sub
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un timp posterior desfășurării actului lingvistic: mâine, mâine-seară etc.: „O convenție e totul; ce-i azi drept mâne-i minciună.” (M. Eminescu, I, 36) Din perspectiva a doua - de natură sintactică - cele trei variante sunt determinate de (și reflectă) poziția regentului în succesiunea temporală regent-subordonat: • anterioritate: regentul se situează într-un timp care-l precede pe cel descris de circumstanțial: „Înainte de a fi ucis, marele savant fusese torturat și batjocorit, avea barba smulsă și pe corp urme de lovituri, răni, tăieturi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mâine, mâine-seară etc.: „O convenție e totul; ce-i azi drept mâne-i minciună.” (M. Eminescu, I, 36) Din perspectiva a doua - de natură sintactică - cele trei variante sunt determinate de (și reflectă) poziția regentului în succesiunea temporală regent-subordonat: • anterioritate: regentul se situează într-un timp care-l precede pe cel descris de circumstanțial: „Înainte de a fi ucis, marele savant fusese torturat și batjocorit, avea barba smulsă și pe corp urme de lovituri, răni, tăieturi.” (M. Preda, Delirul, 149), „Până ce Axinia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
torturat și batjocorit, avea barba smulsă și pe corp urme de lovituri, răni, tăieturi.” (M. Preda, Delirul, 149), „Până ce Axinia să vadă de cai, noi ne așezarăm la un fel de masă, sub umbra unui mesteacăn.” (C. Hogaș, 111) • posterioritate; regentul se situează într-un timp posterior celui fixat de circumstanțial. Posterioritatea poate fi: • imediată, când se confundă cu simultaneitatea momentană: „Ajunsă sus, la bordeiele gunoierilor, se trezea din visare.” (E. Barbu, 298) „Cum el din cer o auzi / Se stinse
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la bordeiele gunoierilor, se trezea din visare.” (E. Barbu, 298) „Cum el din cer o auzi / Se stinse cu durere.” (M. Eminescu, I, 171) • îndepărtată: „Oglinda-ți mai păstrează chipul / și după ce-ai plecat.” (L. Blaga, 118) • simultaneitate; timpul regentului și timpul circumstanțialului temporal coincid. Suprapunerea lor este relativă și depinde de natura aspectuală a regentului (sau și a termenului subordonat, mai ales când acesta este verb), și de coordonate semantice ale temporalității. Suprapunerea este totală: a. când ambele verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se stinse cu durere.” (M. Eminescu, I, 171) • îndepărtată: „Oglinda-ți mai păstrează chipul / și după ce-ai plecat.” (L. Blaga, 118) • simultaneitate; timpul regentului și timpul circumstanțialului temporal coincid. Suprapunerea lor este relativă și depinde de natura aspectuală a regentului (sau și a termenului subordonat, mai ales când acesta este verb), și de coordonate semantice ale temporalității. Suprapunerea este totală: a. când ambele verbe implicate în relația de dependență sunt momentane: „Odată, intrând pe ușă, a găsit-o discutând la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de aceasta, se pot desfășura două situații temporale: • temporalitatea circumstanțialului (cel mai adesea cu dezvoltare propozițională) este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a regentei: „Când își veni în fire, preotul era întins în birou pe canapea.” (I.L. Caragiale) • temporalitatea regentului este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a circumstanțialei: „Pe când discutam astfel, se aude zbârnâind soneria...” (I.L.Caragiale, II, 323) Uneori relația de dependență de la baza circumstanțialului de temporalitate se caracterizează prin inversarea poziției sintactice a termenilor implicați; circumstanța temporală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura și planul lor semantic în corelație cu natura și planul semantic al relației de dependență: „Și apoi încordându-se și scuturându-se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]