615 matches
-
Timișoara organizează în 23 iunie, cu începere de la ora 19, Balul Sânzienelor, având ca loc de desfășurare foaierul Operei Române. Amfitrionul manifestării va fi dl Horia Ionescu, directorul Teatrului pentru Copii și Tineri „Merlin“, iar regia balului este asigurată de regizoarea Mihaela Lichiardopol. Programul acțiunii cuprinde o prezentare de modă a ținutelor propuse de „Cânepa Românească“ în colaborare cu designerul Dana Fara, dansul sânzienelor, precum și momente artistice susținute de dansatori de la Studioul „Uliczay“. De asemenea, participanții sunt invitați la licitația de
Agenda2003-22-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/281064_a_282393]
-
Este o piesă care încearcă să răspundă la întrebarea ce-și doresc bărbații. Gabriel Răuță, sărbătorit luni, 5 mai, de colegii de la Teatrul Nottara, este actor la această instituție încă din 2002, când ajunge aici printr-o frumoasă colaborare cu regizoarea Ada Lupu, la spectacolul Minciună din mine, de Șam Shepard. Rolul de debut în acest teatru, Jake, i-a fost parcă predestinat: distribuția era aproape completă, iar acest personaj, singurul neocupat în numeroasele castinguri, parcă îl aștepta pe el. Din
Actorul care a stârnit Panică la Teatrul Nottara este sărbătorit luni, 5 mai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33170_a_34495]
-
mașinărie independentă, dereglată ca întreaga Danemarcă. Mare, mare actor acest Lars Eidinger. La sfîrșit, mormîntul nu se mai vede. Purtat și tăvălit în picioarele tuturor, se uniformizează. Istoria însăși face asta, de atîtea ori, cu atîtea și atîtea destine. Formula regizoarei Elizabeth LeCompte nu m-a convins deloc. Prima jumătate de oră din „Hamlet" cu The Wooster Group m-a prins, am urmărit mecanismul sincronizării actorilor de pe scenă cu cei din filmul proiectat, din 1964, cu Richard Burton protagonist, am rîs
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
parte din cochoneriile care i se fac sunt de-a dreptul franceze, însă, desigur, filmul este francez, așa că aventura critică se desfășoară în alt spațiu și se termină odată cu filmul cînd Marjan bate definitiv la porțile Parisului. De asemenea, ironia regizoarei făcînd un ocol prin Austria se îndreaptă spre stîngismul francez, acel gauche caviar de salon, și îl vedem pe Marx avertizîndu-l pe Dumnezeu, " Nu uita, lupta continuă!". În patria psihanalizei, Marjan face cunoștință cu revoluționarismele juvenile, cu Bakunin și Marcuse
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
greșit și stupid să afiliezi aceste insurgențe unor deziderate feministe sau unor idealuri stîngiste, în contextul unui regim totalitar - și trebuie subliniat că acolo domnesc braț la braț absurdul și prostia -, aceste gesturi au meritul exponențial de a indica normalitatea. Regizoarea privește cu egală mefiență orice anagajament în slujba unei cauze supreme, unchiul ei, Anoush, un comunist din specia rară a idealiștilor cunoaște în foarte scurt timp după succesul revoluției apetitul devorator al acesteia, este închis și executat. O altă dimensiune
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
Marina Constantinescu Cred că unul dintre cuplurile artistice care au funcționat extraordinar în teatrul românesc este acela al regizoarei Cătălina Buzoianu și al actriței Valeria Seciu. Întîlniri remarcabile din care s-au născut mari roluri în spectacole mari, memorabile. Un fluid anume circulă în retortele mecanismului teatral atunci cînd încrederea reciprocă este deplină, cînd creatorii se simt aproape și
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
spectacolului și cred că asta este benefic atît pentru ea, cît și pentru scenografia teatrală care se simte adusă cu suplețe spre zone de căutare și expresie moderne, care își împrospătează limbajul și modalitățile de exprimare. Patru femei - autoarea textului, regizoarea, protagonista și scenografa - aduc pe scena Teatrului Mic, abrupt și dincolo de superstiții, un subiect care nu poate lăsa insensibilă nici o persoană de sex feminin (și nu numai): cancerul ovarian în faza finală, cu metastaze generalizate de gradul IV. Timp de
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
Seciu descoperă continuu: și în poezie, și privindu-i pe cei din spitalul în care se tratează și în sine. Deși nu ne aflăm în Spitalul de urgență, aici cred că s-a petrecut o fractură în spectacol. Pare că regizoarea Cătălina Buzoianu a neglijat planul secund din Spirit. Acesta însă s-a dezvoltat nociv și în contra montării. Este vorba despre grupul de actori care joacă doctori, personal auxiliar în spital, studenții doamnei Bearing ș.a.m.d. În text este vorba
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
Facultatea de Arte a Universității de Vest, în cadrul programului SincretArt, decorurile sunt realizate de Claudiu Toma și Dan Toma, iar costumele de Alina Latan și Ariana Gâdea. „Veți vedea un cadru venind nu dinspre scenografie, ci dinspre pictură“, a destăinuit regizoarea. Paulo Coelho va primi de la T.N.T. un DVD cu acest spectacol și invitația de a veni să-l vadă, poate cu prilejul lansării de către Editura Humanitas a integralei Coelho în România. S. P. Documente inedite despre Unire l Simpozion la
Agenda2003-47-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281733_a_283062]
-
scriitori se caracterizează printr-un pingpong de citate. Asta ca să priceapă "bizonul" (american sau român) că, vezi dom'le, scriitorii ăștia au tot atâta cultură câtă capacitate de creație. Dacă nu, nu se califică, nu sunt autentici... Înțeleg unde bătea regizoarea, vrând să arate că în acea vreme poezia și poeții contau mult mai mult decât azi, când, în paranteză fie spus, doar 8% dintre englezi citesc versuri într-un an, zice un studiu de la Oxford. Nu mă îndoiesc de intențiile
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
Jeffs, dar modul desuet în care le materializează o face să cadă în aridul teren al stereotipiei. Ce m-a deranjat cel mai mult este că pelicula cade în vechiul clișeu "de a da vina pe el". Nu înțeleg de ce regizoarea nu folosește absolut nimic din romanul autobiografic Clopotul de sticlă și de ce filmul se axează doar pe idila dintre Sylvia și Ted (acesta era și titlul inițial, mai ilustrativ altminteri). Ecuația poziționată de peliculă sună așa: cât e cu "pe
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
Marina Constantinescu Am văzut recent spectacolul pus de regizoarea Ana Mărgineanu la Teatrul Foarte Mic. Se numește Vitamine, textul este scris de o tînără de douăzeci și patru de ani, Vera Ion, este trecut prin dramAcum 2, un fenomen interesant și productiv în prima fază, pe care am urmărit-o atent
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
le poți ori nu descifra ca spectator, nu toți avem același background, nu sîntem în egală măsură toți la curent cu toate reclamele sau emisiunile tv, cu muzica și noile vedete, spectacolul este posibil în cele două ore datorită inventivității regizoarei Ana Mărgineanu. Care face ceva din aproape nimic. Care dă sens unor situații, unor replici, unor relații, care încarcă emoțional pe ici, pe colo. Și datorită actorilor Maria Ploae și Gheorghe Visu care joacă fără să apese pe pedale, cu
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
Adamo. O pastilă amară pe care într-o liniște religioasă au înghitit-o numeroșii cinefili veniți de fapt pentru incitantul Post coitum, animal triste. O peliculă ceva ceva mai inegala, în care Brigitte Rouan și-a asumat nu numai rolul de regizoare, ci și de interpreta a unei palpitante idile între o echilibrată editoare de 40 de ani și un teribilist emigrant de 20. De la plutirea în nori la plonjarea în abis, tot atîtea secvențe elocvențe pentru ce înseamna a te hazarda
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
e o comedie franțuzească, dar nu una "de rîs", ci mai degrabă una de plîns - din mai multe puncte de vedere, începînd cu subiectul și terminînd cu tonul, paradoxal-pisălogic-aerian, în trena lui Woody Allen. Doar că, în ciuda unei grații indiscutabile, regizoarea Pascale Bailly e atît de departe de strălucirea maestrului... Zice autoarea: "Ce mă interesează cel mai mult la un film, este să merg pe acea linie subțire dintre rîs și plîns, să găsesc într-o dramă situații comice și într-
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
ceea ce se petrece cu acești tineri este complet dada, doar că nu este doar un spectacol, ci propria lor viață în așteptarea plină de anxietate a lui "Big Shit". Ceea ce în mod sigur îi reușește Florinei Titz, o foarte tânără regizoare, absolventă de filologie, este să unească toate aceste lumi paralele fiecare cu sunetele ei într-o simfonie fantastică, o vivisecție a lumii drogului cu sonorul dat la maximum. Nu este nici pe departe vorba aici de paradisurile artificiale simboliste, nici
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
lucrurile nu stau prea clar atunci când afișează o creastă de punkist, ajunge să îngroașe prea mult aspectul de colonie de freaks și junkies și să lase impresia că biografiile lor sexuale "deviante" revendică opțiunea lor pentru drog. În felul acesta regizoarea pune accente suplimentare acolo unde ele există deja. Altfel, promiscuitatea devine ceva aproape firesc în suprapunerea de planuri, de secvențe și sunete, ca un film care se montează haotic în fața ta. Sexul reprezintă un liant temporar, ca o conversație într-
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
Elisabeth Jane Howard, viitoarea soție a lui Kingsley Amis, Sonia Brownell, care avea să se mărite cu George Orwell. Scammell scrie că Arthur Koestler era „un magnet pentru femei și trăia într-o „promiscuitate cronică". După moartea lui, scriitoarea și regizoarea Jill Craigie, soția fostului lider laburist britanic Michael Foot, l-a acuzat de viol. Și soția lui Bertrand Russell a afirmat că Arthur Koestler încercase s-o violeze. Sonia Brownell l-a descris ca fiind „sadic". „Fără un element de
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
regizoarea Malvina Urșianu a realizat trei filme consacrate evenimentelor din august 1944: "Serata" (1971), " Liniștea din adîncuri" (1982) și "Pe malul stâng al Dunării albastre" (1983). Acțiunea din "Liniștea în adîncuri" este anterioară acțiunii din celelalte două filme. În fapt, regizoarea mărturisea în mai 1971, cu prilejul unei mese rotunde organizate de revista clujeană "Tribuna", că a fost puternic marcată de evenimentele din august 1944 și considera că acel moment istoric "„nu a fost un eveniment pe lângă care cei care l-
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
în filmele sale de relația omului cu istoria. În studiul introductiv al volumului "„Serata - de la scenariu la film”", Roxana Pană afirma că cele opt filme ale Malvinei Urșianu realizate până în 1989 constituie o operă coerentă și nu o simplă filmografie, regizoarea fiind "„preocupată până la obsesie de temele majore, de meditația gravă, responsabilă, asupra dialecticii societății, filmele sale putând fi cu îndreptățire numite politice, în sensul implicării profunde și în cel al comunicării unui mesaj de nobila vibrație patriotică”". Scenariul "Seratei" a
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
Vocea lui György Kovács a fost dublată de Gheorghe Cozorici. Au cântat Martha Kessler și Valeria Rădulescu. Filmul a fost realizat pe pelicule prelucrate în Studioul de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost definitivată în decembrie 1970. Potrivit mărturiilor regizoarei, conducerea Comitetului de Stat pentru Cultura și Artă nu a fost mulțumită de finalul filmului. În varianta inițială filmată și montată, personajul Cristea era omorât după plecarea din casa profesorului, dar responsabilii cu cinematografia au dorit transformarea personajului într-un
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
singular între peliculele care s-au referit la „actul de la 23 august 1944”, deși nici el nu avea cum să nu fie marcat de de ideologia epocii. Deosebirea dintre "Serata" și celelalte filme cu subiecte similare îl constituie faptul că regizoarea se concentrează asupra simbolurilor și nu asupra acțiunii propriu-zise. Astfel, personajele filmului, vila profesorului, serata însăși și evenimentele petrecute sunt de fapt simboluri. Vila profesorului este un castel al burgheziei, care trăiește izolată de lumea reală. Participanții la serată, reprezentanți
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
Serata" era caracterizat ca „un punct de vedere asupra unui moment de răscruce în istorie”. Criticul Călin Căliman a considerat că "Serata" se deosebește de celelalte pelicule care s-au referit la „actul de la 23 august 1944” prin faptul că regizoarea se concentrează asupra simbolurilor și nu asupra acțiunii propriu-zise. El aprecia că în acest film directorul de imagine Nicolae Girardi s-a depășit pe sine , realizând niște prim-planuri psihologice reușite. Alexandru Racoviceanu cataloga "Serata" drept "„un film de replică
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
care așteaptă ora „dansului” insurecțional. Care-s ei? Cum să-i deosebești?... Din acest moment, Serata capătă misterul unui film polițist, spectatorul încercând să deslușească, din fizionomii și gesturi disparate, identități surprinzătoare. Aici mai intervine și priceperea de portretistă a regizoarei care revelează viitoare vedete precum Coman și Motoi, îi dă prilej lui Ion Finteșteanu pentru savurosul personaj al unui crai zaharisit, ca și jocului cu imprevizibilul climatelor. Filmul este, însă, grav compromis de convenționalul și chiar ridicolul secvențelor „insurecției”." Jurnalistul
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
chiar ridicolul secvențelor „insurecției”." Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Serata" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Regizoarea Malvina Urșianu a primit în anul 1971 Premiul pentru regie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Serata".
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]