578 matches
-
să ne orienteze spre alte cauze posibile (vasculare în special). Să adăugăm la aceasta că simptomatologia variază după vârsta de debut a SM. Astfel tulburările vizuale, oculomotorii, cerebeloase și vestibulare sunt relevatorii la un subiect tânăr și evoluția lor este regresivă în 80% din cazuri. După 45 de ani, SM debutează adesea în mod insidios, prin tulburări motorii ale membrelor inferioare, evoluând în mod progresiv (50% din cazuri). Pe de altă parte, într-o tranșă de vârstă dată, anumite simptome au
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a scăzut vertiginos sub 40 de ani. La ora actuală, noi considerăm că diagnosticul diferențial al SM cu atacurile ischemice cerebrale este unul dintre cele mai greu de făcut, mai ales, că acestea din urmă, mulți ani sunt repetitive, complet regresive și cu perioade lungi asimptomatice între atacuri. Examinările ultrasonografice, imunologice și arteriografice ne pot ajuta să facem cât mai devreme diagnosticul diferențial al SM față de atacurile ischemice vertebrobazilare, la adultul tânăr. Degerenescența hepato-lenticulară, în care predomină semnele cerebeloase se diferențiază
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
agravări funcționale de intensitate ușoară sau medie, este uneori preferabil să amânăm cu câteva zile decizia terapeutică, lăsând, pacientul să se odihnească și evitând în felul acesta să tratăm „prea devreme“ niște simptome ale căror evoluție ar fi fost oricum regresivă în mod spontan și rapid. Doar agravările de o anumită importanță și de o anumită durată justifică un tratament și este uneori preferabil să nu instituim o corticoterapie pentru simple parestezii, fără ecou funcțional chiar dacă, pe de altă parte, cererea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
atrasă în mod irezistibil.<ref id=”2”>A se vedea Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie și utopie în conștiința românească, Editura Polirom, Iași, 1999, ediția a doua, pp. 117-143.</ref> Reflecția sa se naște din acest dialog tensionat dintre vocația regresivă și instinctul junimist al gradualismului și organicității. Discontinuă și vizionară, gândirea sa rămâne parte, până la un punct cel puțin, a trunchiului originar junimist. Îndatorat, ca și Rosetti, unei sensibilități burkeane, Eminescu elogiază alternativa conservatoare întrucât reconciliază contrariile și aduce împreună
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cunoscută, În acest sens, remarca făcută unui copil de către un bătrân: „Copile, tu cu fiecare zi care trece Înveți câte ceva, pe când eu, cu fiecare zi care trece, uit câte ceva”. Μ Nu toate actele de autoblamare pot fi privite ca atitudini regresive. Cele care sunt moderate și efectuate cu realism pot reprezenta condiții pentru obținerea unei mai bune imagini despre sine. Μ Înainte de a judeca pe cineva din jurul nostru, ar trebui să ne Întrebăm: oare cum ne-ar judeca acesta, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Nu o dată, creația artistică românească a anilor '60 înfăptuiește un gest autosalvator de reluare a istoriei sale întrerupte abuziv de imixtiunea ideologiei staliniste și de proletcultism. De aici decurge o recuperare a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007, p. 25. "În legătură cu necesitatea rescrierii și regândirii canonului modernității românești, Ion Bogdan Lefter formulează o provocatoare teză polemică privind arta deceniilor de după proletcultism, dominată de neomodernism. După el, evoluția regresivă de tip neos-ar fi datorat unui metabolism cultural deviat și dorinței de a compensa hiatus-ul cultural al anilor '50". Vezi Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii" culturale, Pitești, Editura Paralela 45, 2000, p. 100-101. (Note) 21Cornel Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat În patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează „sfîrșitul transcendenței”: „Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței.“ Literatura pură - anti-literară și anti-« poetică », deci
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Da, În acest roman avem de-a face cu „L’Homme né de femme”, cu un travaliu de apropriere a Bărbatului de către Femeie. Camille Laurens ne-a furat imaginea! Iremediabil, pentru cititorul masculin, personajele masculine ale cărții, manevrate de discursurile regresive ale naratoarei, sînt Alții. Avem de-a face cu un roman care nu poate naște o tiplogie a lecturii pe criteriul vîrstei („generaționistă”, cea mai răspîndită acum În România), ci pe acela al sexului. Pot spune că autoarea a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este cel dintâi care a spus că sufletul omului, după ce își parcurge destinul în cer, se reîncarnează într-un animal și o plantă. Ideea o vor lua de-a lungul existenței, învățați ca Orfeus și Pitagora. Drumul lui Manimozos este regresiv, ca și a lui Hyperion, elementele cosmogonice nu sunt încă delimitate, para-pământul, para-focul, para-aerul sunt în stare de nebuloasă, însuși spiritul universal este manifestat în umbre ale sufletelor viitoare. Treptat, Manimazos se risipește în univers, sacralizându-l. Descrierile ne amintesc de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
formarea unor tipuri psihomorale defectuase, personalități cu o structură nevrotică, instabile sau impulsive, deviante sau de tip violent. În egală măsură, acceptarea necondiționată, fără rezerve, a oricărui model oferit la Întâmplare va duce la tipuri psihomorale deformate, dependente, de dependență, regresive etc. Asupra acestora vom mai reveni. În ceea ce privește modelul ales, trebuie să adăugăm faptul că este necesar să se facă diferența Între modelul personal și modelul de lucru (I. Gobryă. Modelul personal corespunde normelor de dezvoltare și formare valorică ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat către fabulații, instabil și agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență Între patologia psihiatrică și patologia psihomorală? Răspunsul la această Întrebare este foarte important
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
necesar unei stări de privațiune și nici oric eprivațiune nu provoacă reacția de agresiune. Ceea ce poate fi valabil pentru lumea animalș nu este aplicabil lumii umane”. Modurile agresive de apărare ale „eului” (ca mecanisme de origine biologică), ca și cele regresive, de altfel, nu contribuie, în general, la adaptarea eficientă a persoanei la mediul de existență și la armonizarea raporturilor interindividuale; dimpotrivă, ele generează, adesea, conflicte interpersonale care implică angajări ale partenerilor în „cercuri vicioase” din care ieșirea este destul de dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de „spirală ascendentă”. La nivelul psihologic de interpretare, „fenomenul frustrației” se înscrie, așadar, în noi forme de interdependență a fenomenelor: fie aceea a „spiralei ascendente”, cu tendință de perfecționare, de ridicare a nivelului calitativ al psihicului, fie aceea a „spiralei regresive” în care, - așa cum precizează V. Pavelescu, - „sistemul dinamic se angajează într-o vrilă descendentă, fiecare moment al acestui proces de relații ,utuale dintre cauză și efect caracterizându-se printr-o pierdere calitativă, printr-o degradare a sistemului”. („Invitație la cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Caracterul inerent subiectiv al dezvoltării politice Un exemplu viu al caracterului subiectiv al dezvoltării politice a constat în mult dezbătuta problemă privind dreptul membrilor grupurilor minoritare (în special grupurile religioase) de a adopta practici considerate de majoritatea populației ca fiind regresive. Problema a fost ridicată în special în țările vestice cu un număr mare de imigranți. De aici de exemplu dezbaterea din Marea Britanie pe tema acordării dreptului locuitorilor din Punjab (sikh) de a purta turban în loc de șapca inclusă în uniforma lor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la începutul anilor '90. În ce constă dezvoltarea politică, în astfel de situații? În permisiunea oricărui grup de a adopta obiceiurile pe care le dorește? Sau în a face aceste grupuri să înțeleagă că practicile pe care le urmează sunt "regresive", din moment ce reduc libertatea persoanelor vizate? În unele cazuri, aceste practici au fost impuse forțat, incluzând aici metode precum intimidarea sau chiar asasinarea. Caracterul subiectiv al dezvoltării politice apare și mai clar atunci când conflictul nu privește atât valorile în sine, ci
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
central-local, sau al relațiilor de muncă. Aria de cuprindere a conducerii lor ar trebui așadar să ia în calcul atât gradul în care liderii doresc să transforme sau să schimbe sistemul existent (o schimbare care poate fi fie "progresivă", fie "regresivă"), cât și aria domeniului guvernamental asupra căreia se manifestă această dorință de schimbare (Blondel, 1987: 87-97). PRIMA DIMENSIUNE Menținere Schimbare moderată Schimbare masivă A DOUA DIMENSIUNE Sfera de cuprindere largă SALVATORI Moise Churchill De Gaulle PATERNALIȘTI/ POPULIȘTI Bismarck Stalin Șahul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rândul populației, prin extragerea resurselor de la unele grupuri și alocarea lor altor grupuri. Prin urmare, se consideră adesea că politicile de acest tip conduc la egalizarea resurselor în rândul populației, deși nu se întâmplă totdeauna așa: o politică de impozitare regresivă este și ea redistributivă, dar în altă direcție. Politicile reglementative "organizează" modurile în care au loc activitățile într-un sistem politic. Autoritățile publice nu se ocupă ele însele de aceste activități, ci doar supraveghează modul în care au loc. În
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei, a locului închis și sigur, sau a căpcăunului devorator. Denunțarea complotului eliberează de spaime, de resentimente, de ură... Și, fără îndoială, fiecare dintre aceste porniri poate lua un aspect patologic, poate deveni melancolie regresivă, nevroză de transfer, delir de persecuție sau obsesie paranoică. Ele rărmn totuși niște manifestări insidioase în ceea ce observația clinică definește drept stare de normalitate. Printr-un efort introspectiv nu prea mare le putem regăsi pe toate, pe jumătate ascunse, sau
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și de abandonarea politicii externe hegemonice. Pornind de la aceeași logică a avut loc în 1989 propagarea în lanț a revoluțiilor antitotalitare în fostele pseudo-democrații populare, și cu toate că procesul de democratizare rămîne incert pînă și în URSS, cu toate că acesta comportă eventualități regresive și explozive, noul an 1990 a adus cu sine certitudinea că sistemul totalitar instituit de Stalin este de acum mort din punct de vedere genetic și că Imperiul care avea acest sistem drept armătură nu are altă posibilitate decît să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și "oligarhia" derivată din "aristocrație"28. Această idee este preluată mai târziu de Marx, dar este folosită cu sensul de "drept de proprietate" retrocedat "maselor". Spre deosebire însă de Marx, Aristotel și Platon consideră că formele de guvernare se succed regresiv mai degrabă decât progresiv, ceea ce ne conduce la modelul regresiei sau decadenței permanente, esența gândirii filosofice a secolului al XIX-lea și a perspectivei postmoderniste asupra vieții. În Republica lui Platon, Socrate sugera că tipurile de guvernare merg înspre rău
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
AFECTIVĂ VA LUA NAȘTERE MAGIA, IAR DIN SPAIMA METAFIZICĂ RELIGIOZITATEA. Deoarece aceste două forme ale spaimei (față de ambianță și față de mister) sînt inseparabile, magia și religiozitatea sint legate de ele și mai ales credința religioasă sub forma ei superstițioasă și regresivă din punct de vedere cutural este cea care va fi în continuare pătrunsă de elemente magice de-a lungul evoluției. Motivul acestei stări de lucruri îl constituie faptul că pe linia celor afirmate mai sus omul primitiv nu întrevede legalitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea a fi în realitate extrem de periculos, devenind el însuși o sursă a spaimei. Identificarea regresivă cu animalul divinizat nu reprezintă încă decît pre-religiozitatea. Ea a putut contribui la blocarea spaimei sacre, dar nu poate oferi protecție împotriva spaimei de mediul înconjurător, care, în ciuda faptului că este mai puțin profundă, devine cu atît mai iminentă și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre două idei) și a unei lipse de conținut. Visul poate, prin urmare, simboliza
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și a faptului că bătrânețea este percepută pozitiv sau, dimpotrivă negativ. Când cel ce visează sau personajele din vis sunt mai tinere decât în realitate, este vorba despre o reactualizare a unei situații mai vechi și de evidențierea unei atitudini regresive și imature. Această situație a trezit vechi temeri sau vechi dorințe ori l-a readus la un mod de comportare anterior, adesea copilăresc. În toate cazurile, explicația trebuie căutată în trecut, mai precis în perioada evocată în vis. Agresiune, agresor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]