1,192 matches
-
profesori sunt tentați să „măsoare” cât mai exact conduitele elevilor, fiind atenți mai ales la cum să fie imparțiali decât la conținuturile care se evaluează, de ce fac evaluarea, ce efecte psihologice produc. Capcana obiectivității exagerate este la fel de dăunătoare ca și relativismul subiectivist. Cunoștințele, aptitudinile, atitudinile elevilor sunt tratate asemenea unor „obiecte” care pot fi determinate exact (măsurate cu metrul, cântărite cu balanța etc.). Or, este lucru știut că evaluăm nu pentru a ne afla În treabă, ci pentru a-i face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ea nu place sau nu face bine unui elev sau altul. Mulți se vor simți „discriminați” din cauza limbii române literare, din cauza lui Eminescu, Enescu sau Brâncuși, pentru că aceștia nu sunt pe placul tuturor. Se poate aluneca astfel În voluntarism și relativism, or Învățământul e o activitate finalistă, predeterminată, având o structură unitară, nu realizată În consens cu ceea ce ar dori educatul luat izolat (poate că el nu ar dori nimic)! 9.6. Necesitatea educației religioase timpurii Transferul valorilor religioase se realizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
forțelor armate americane, veți descoperi că percep binele și răul în mod diferit, dar cu o logică la fel de bună, având în vedere contrastele în care trăiesc și ce au experimentat. A conștientiza acest lucru nu înseamnă a cădea într-un relativism moral așa cum ar putea sugera ideologii; înseamnă a face primul pas spre o abordare diplomatică coerentă a Orientului Mijlociu. Ca președinte, veți descoperi că luptele din această regiune, oricât de sacru ar fi pământul său, nu sunt purtate între îngeri
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ele sînt elementele de referință care ne ghidează în lume. Dacă nu am admite corespondența între gîndurile noastre și lucruri, lumea ar fi pentru noi indescifrabilă, iar a nega lumea și a suprima orice relație cu ea conduce la delir. Relativismul nostru intelectual în materie de logică nu este nimic altceva decît recunoașterea relativității lumii. Economia nu este ramura economică a metafizicii. Simplu, ea este o disciplină care, ca multe altele, se fondează pe concepția globală pe care ne-o formăm
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
derizoriu modelul umanist, cultivat în mod tradițional în cadrul învățământului superior. Vocația despre care vorbim, ilustrată exemplar de către distinsa profesoară și cercetătoare de la Universitatea ,,Al. I. Cuza" Iași este aceea a studiului intelectual care construiește caractere. De prea multe ori, presiunea relativismului cultural și a mecanismului financiar-mediatic-politic anihilează verticalitatea presupusă a intelectualilor, transformându-i în jalnice marionete. Or, rostul veritabil al formării tinerelor generații și al activității de cercetare nu este bifarea contabilă a unor proceduri, ci edificarea și verificarea, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu este de confundat cu realismul naiv, care își face cel mai puternic aliat al său din vizualitate: conform acestuia, este adevărat, adică real în ordinea existenței, numai ceea ce se vede și întrucât se vede. Un asemenea realism termină în relativism subiectivist ce duce la un mobilism empiric: tot ceea ce este, este așa cum îl vede fiecare. Pozițiile acestui realism naiv vor constitui, de altfel, ținta unora dintre criticile adresate lui Platon.” Giovanni Reale, op.cit., p. 281: „Credo che sia utile richiamare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
constrângerii la cea a cooperării, discuțiile privind regulile, legile sau etica pot fi extrem de furtunoase, cu diferențe de opinii crâncen susținute. Radicalismul moral este în floare, judecată în alb și negru nu lasă nici o speranță nuanțelor de gri, proprii relativismului moral, mai realist. Caracteristici afective Unii adolescenți pot trăi ceea ce St. Hall, părintele hebeologiei (cercetarea științifică a vârstei tinereții), a denumit, în urma studiilor sale de la începutul secolului, ca fiind ”furtună și stress”. Fie că sunt stări depresive sau confuzie
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
Teorii post-estetice • Studiile culturale • Cultura vizuală • Studiile vizuale 1.1. Situația culturii Situația actuală a culturii este indeterminată. Orice verdict cu privire la "globalizarea" și, în consecință, "localizarea" culturală poate fi revocat prin apel la o serie nelimitată de strategii analitice specifice "relativismului cultural". Suspectarea unei definiri "universale" a culturii a creat condițiile unei reconsiderări contemporane a situării în raport cu presupozițiile tradiționale ale culturii. Termenul de "cultură" este unul dintre cei mai supradefiniți și aplicați termeni teoretici din discursul filosofic generalizat la toate domeniile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cultural, politic, ecologic dintr-un număr tot mai mare societăți. Efectul globalizării îl reprezintă standardizarea vieții în lume: fast-food-urile, plățile electronice, folosirea computerului personal, cumpărăturile din supermarketuri, plecatul în week-end pentru relaxare sunt câteva dintre manifestările procesului de globalizare. 10. Relativismul culturilor. La baza studiilor culturale se află principiul relativismului cultural, formulat de Franz Boas (1858-1942), părintele antropologiei americane. Conform acestui principiu, toate formele de manifestare a unei culturi trebuie interpretate în contextul culturii care le-a produs. Principiul stipulează pluralismul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
societăți. Efectul globalizării îl reprezintă standardizarea vieții în lume: fast-food-urile, plățile electronice, folosirea computerului personal, cumpărăturile din supermarketuri, plecatul în week-end pentru relaxare sunt câteva dintre manifestările procesului de globalizare. 10. Relativismul culturilor. La baza studiilor culturale se află principiul relativismului cultural, formulat de Franz Boas (1858-1942), părintele antropologiei americane. Conform acestui principiu, toate formele de manifestare a unei culturi trebuie interpretate în contextul culturii care le-a produs. Principiul stipulează pluralismul cultural (există culturi diverse, caracterizate prin fenomene cu semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lor). Bronislaw Malinowski (1984-1942), antropolog polonez, a accentuat importanța muncii „de teren”, a contactului direct dintre nativi și cercetător, care trebuie să observe comportamentele și să „prindă” semnificațiile pe care acestea le au pentru nativii înșiși (vezi și capitolul III, „Relativismul”). Termenul opus relativismului este etnocentrismul. Etnocentrismul este tendința individului de a privi lumea (diversele culturi) din perspectiva propriei culturi, pe care o consideră centrul universului, „buricul pământului”, superioară altor culturi. Etnocentrismul este o formă de distorsionare a semnificației obiectelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
1984-1942), antropolog polonez, a accentuat importanța muncii „de teren”, a contactului direct dintre nativi și cercetător, care trebuie să observe comportamentele și să „prindă” semnificațiile pe care acestea le au pentru nativii înșiși (vezi și capitolul III, „Relativismul”). Termenul opus relativismului este etnocentrismul. Etnocentrismul este tendința individului de a privi lumea (diversele culturi) din perspectiva propriei culturi, pe care o consideră centrul universului, „buricul pământului”, superioară altor culturi. Etnocentrismul este o formă de distorsionare a semnificației obiectelor și fenomenelor prin interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
reguli ce pot fi ușor schimbate dacă se dovedesc nefuncționale, inițiativa personală și ideile deviante de la normă, flexibilitate și adaptabilitate, toleranță, atitudine relaxată față de timp, munca văzută ca o necesitate, dar, în același timp, leneveala acceptată ca plăcută, regionalism, internaționalism, relativism, empirism. Oamenii gândesc așa: „Ce e diferit stârnește curiozitate” (Hofstede, 1984, p. 119). Conform studiului efectuat de Hofstede în 1984, următoarele țări evită incertitudinea: Grecia, Portugalia, Belgia, Japonia, fosta Iugoslavie; Singapore, Danemarca, Suedia, Hong Kong, Irlanda acceptă incertitudinea. Măsurătorile din 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
celor trei domenii într-o perspectivă unitară și coerentă conduce la o mai bună cunoaștere și înțelegere a asemănărilor și deosebirilor privind relațiile complexe dintre limbă și cultură, în diverse situații de comunicare, conducând la predicții teoretice și practice importante. Relativismul Studiile de comunicare (mono)culturală, transculturală, interculturală stau sub semnul relativismului: al relativismului lingvistic și al relativismului funcțional. 1.1. Relativismul lingvistic Relativismul lingvistic, cunoscut și sub numele de „determinism lingvistic” sau ipoteza „Whorf-Sapir”, explică diferențele dintre limbi prin diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o mai bună cunoaștere și înțelegere a asemănărilor și deosebirilor privind relațiile complexe dintre limbă și cultură, în diverse situații de comunicare, conducând la predicții teoretice și practice importante. Relativismul Studiile de comunicare (mono)culturală, transculturală, interculturală stau sub semnul relativismului: al relativismului lingvistic și al relativismului funcțional. 1.1. Relativismul lingvistic Relativismul lingvistic, cunoscut și sub numele de „determinism lingvistic” sau ipoteza „Whorf-Sapir”, explică diferențele dintre limbi prin diferențe între formele de cunoaștere ale membrilor unei comunități date, iar diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bună cunoaștere și înțelegere a asemănărilor și deosebirilor privind relațiile complexe dintre limbă și cultură, în diverse situații de comunicare, conducând la predicții teoretice și practice importante. Relativismul Studiile de comunicare (mono)culturală, transculturală, interculturală stau sub semnul relativismului: al relativismului lingvistic și al relativismului funcțional. 1.1. Relativismul lingvistic Relativismul lingvistic, cunoscut și sub numele de „determinism lingvistic” sau ipoteza „Whorf-Sapir”, explică diferențele dintre limbi prin diferențe între formele de cunoaștere ale membrilor unei comunități date, iar diferențele dintre realitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a asemănărilor și deosebirilor privind relațiile complexe dintre limbă și cultură, în diverse situații de comunicare, conducând la predicții teoretice și practice importante. Relativismul Studiile de comunicare (mono)culturală, transculturală, interculturală stau sub semnul relativismului: al relativismului lingvistic și al relativismului funcțional. 1.1. Relativismul lingvistic Relativismul lingvistic, cunoscut și sub numele de „determinism lingvistic” sau ipoteza „Whorf-Sapir”, explică diferențele dintre limbi prin diferențe între formele de cunoaștere ale membrilor unei comunități date, iar diferențele dintre realitățile subiective ale unei comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
privind relațiile complexe dintre limbă și cultură, în diverse situații de comunicare, conducând la predicții teoretice și practice importante. Relativismul Studiile de comunicare (mono)culturală, transculturală, interculturală stau sub semnul relativismului: al relativismului lingvistic și al relativismului funcțional. 1.1. Relativismul lingvistic Relativismul lingvistic, cunoscut și sub numele de „determinism lingvistic” sau ipoteza „Whorf-Sapir”, explică diferențele dintre limbi prin diferențe între formele de cunoaștere ale membrilor unei comunități date, iar diferențele dintre realitățile subiective ale unei comunități prin diferențele de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
complexe dintre limbă și cultură, în diverse situații de comunicare, conducând la predicții teoretice și practice importante. Relativismul Studiile de comunicare (mono)culturală, transculturală, interculturală stau sub semnul relativismului: al relativismului lingvistic și al relativismului funcțional. 1.1. Relativismul lingvistic Relativismul lingvistic, cunoscut și sub numele de „determinism lingvistic” sau ipoteza „Whorf-Sapir”, explică diferențele dintre limbi prin diferențe între formele de cunoaștere ale membrilor unei comunități date, iar diferențele dintre realitățile subiective ale unei comunități prin diferențele de limbă: Oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cineva a pus etichete diferite... Vedem și auzim și trăim experiențele într-un anumit mod pentru că obișnuințele lingvistice ale comunității din care facem parte ne creează predispoziția de a face anumite alegeri și interpretări (Sapir, 1949, p. 69). 1.2. Relativismul funcțional (Halliday, 1973) Relativismul funcțional pleacă de la premisa că formele specifice pe care le vehiculează o limbă dată sunt determinate de uz, adică de nevoile sociale și personale ale utilizatorilor, exprimând în același timp modul în care oamenii concep și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
diferite... Vedem și auzim și trăim experiențele într-un anumit mod pentru că obișnuințele lingvistice ale comunității din care facem parte ne creează predispoziția de a face anumite alegeri și interpretări (Sapir, 1949, p. 69). 1.2. Relativismul funcțional (Halliday, 1973) Relativismul funcțional pleacă de la premisa că formele specifice pe care le vehiculează o limbă dată sunt determinate de uz, adică de nevoile sociale și personale ale utilizatorilor, exprimând în același timp modul în care oamenii concep și percep societatea în care
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poate vorbi de reprezentări semantice în termenii unor primitive semantice, în timp ce la nivel molecular (la nivelul combinării „atomilor”) rezultă combinații specifice unei limbi date, având efecte conceptuale specifice asupra utilizatorilor (Gudykunst, 2003, p. 56). Concluzii. Înglobând la nivel atomic universalismul, relativismul (cel lingvistic și cel funcțional) stipulează: (i) existența unor diferențe între limbi, rezultate din corelații sistematice între limbă, gândire, uz social și (ii) egalitarismul, adică egalitatea tuturor limbilor, în condițiile în care toate limbile servesc scopurile unei culturi determinate și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2 CULTURA Atribuirea și construirea atributelor; teoria atribuirii, Biserica și cultura Budismul Caracteristicile culturii: caracterul sistemic; sistem semiotic; se învață și se transmite; fenomen social și individual; structură polifonică; caracter nonmonolitic; fenomen dinamic, adaptat schimbărilor; modelarea percepțiilor; contactul dintre culturi; relativismul cultural; Categorizare socială; Tajfel și Turner; Zimmerman; Colectivism Confucianism Creștinism Cultura: definiții ale culturii; metaforele culturii; caracteristicile culturii; rolul bisericii; rolul familiei; rolul statului; Cunoaștere socială; Fiske și Taylor; Dependența contextuală; grade de dependență contextuală Distanța față de putere Emoția: emoții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
om și natură; raportul oamenilor cu timpul; forme de activitae; forme de orgaizare socială; CAP 3 STILURI COMUNICATIVE Corelații între variabilele culturale și stilurile comunicative; Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Diferențe comunicative; diferențe comunicative în plan lingvistic; diferențe comunicative în plan discursiv Relativismul; relativismul lingvistic; relativismul funcțional; Relația comunicare-cultură; nivelul lingvistic al relației limbă-cultură; nivelul discursiv al relației limbă-cultură; relația cultură-lexic; relația cultură-gramatică; practici discursive; scripturi culturale; gestionarea temei; tipare discursive; progresia tematică; gradul de focalizare; narativizarea; structura retorică; relația text-context; performarea actelor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și natură; raportul oamenilor cu timpul; forme de activitae; forme de orgaizare socială; CAP 3 STILURI COMUNICATIVE Corelații între variabilele culturale și stilurile comunicative; Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Diferențe comunicative; diferențe comunicative în plan lingvistic; diferențe comunicative în plan discursiv Relativismul; relativismul lingvistic; relativismul funcțional; Relația comunicare-cultură; nivelul lingvistic al relației limbă-cultură; nivelul discursiv al relației limbă-cultură; relația cultură-lexic; relația cultură-gramatică; practici discursive; scripturi culturale; gestionarea temei; tipare discursive; progresia tematică; gradul de focalizare; narativizarea; structura retorică; relația text-context; performarea actelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]