578 matches
-
anima sunt deseori folosite în textele medievale, fie desemnând, în sens propriu, componente ale ființei umane, fie metaforic. În tradiția platoniciană, sufletul nu este creat, el preexistă în trupul în care-și găsește lăcaș provizoriu. Această concepție va duce la relativizarea formelor materiale și la pierderea interesului pentru ele, fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului, pe care s-a întemeiat arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primul război mondial a reprezentat „cea mai mare catastrofă sexuală care a lovit vreodată umanitatea civilizată”. Aprecierea Îi aparține sexologului Magnus Hirschfeld, citat de Jacques Le Rider. Prăbușirea instituțiilor tradiționale (În 1919 Paul Federn vorbea despre o „societate fără tați”), relativizarea reperelor morale, emanciparea agresivă a femininului, slăbirea valorilor „standard” ale masculinității, parte din ele anticipate Încă la finele veacului al XIX-lea, toate sunt posibile explicații sociopsihologice În context istoric ale crizei de identitate sexuală și de gen pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
agitația cumplită a românilor, e clar că nu mai vrem să intrăm în Rai, ci în UE. Capitalismul este tot un lagăr de muncă, dar de lux, cu sclavi înstăriți și stresați. Ni s-au alterat criteriile, nu valorile. Din relativizarea reperelor își trage sevele alienarea. Până și hamburgerul robotizează omul. Artiștii pun diagnosticul epocii, politicienii îi prescriu tratamentul. Lumea contemporană este amenințată de inaniție ... estetică. Înghițim câte un deceniu gol, într-un secol pustiu. Mult confort nu împuținează stresul. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste relativizării. Nu te bucuri de milioanele muncite, cât de firfiricii aduși de noroc. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori dar nu te lasă nici să trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trebuie să creeze într-o carte spectacolul imaginii mentale, a unei experiențe individuale. Procedeul literar potrivit este jurnalul, confesiunea realizată prin tehnica "fluxului conștiinței". Prin nararea la persoana I se păstrează perspectiva punctului unic al evenimentelor, care complică însă prin relativizare, în sensul că, asupra aceluiași eveniment, acționează două sau mai multe puncte de vedere. Particularitatea romanului este structura compozițională. Scrierea de tip clasic, bazată pe succesiunea de planuri narative, e înlocuită cu scrisorile, confesiunile și documentele ce alcătuiesc "dosarul de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
deplin al solidarității umane, egoismul și criza individuală sunt depășite. „Ultima noapte..." este înregistrarea ca într-o foaie de observație, a acelor mișcări interioare (îndoieli, ipoteze, reinterpretări) care angajează ființa esențială a personajului, prin analiză și autoanaliză, descoperind ambiguitatea „trăitului", relativizarea înțelesurilor lui. Tot ce precede criza sentimentului (povestea moștenirii neașteptate, schimbătoare de destin, viața cuplului în perioada fericită, de armonie și puritate) este pregătire <ref id="13"> 13 Crețu, Nicolae, Constructori ai romanului , Editura Eminescu, București , 1982, p. 143. </ref
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
impactul cu o societate bazată pe afacerism, mediocritate, rapacitate. Drama lui Ladima și a lui Fred Vasilescu repetă drama intelectualului Ștefan Gheorghidiu din romanul anterior. Opera "Patul lui Procust" este și o dramă a atingerii idealului în dragoste. Impresia de relativizare rezultă din însăși pluralitatea perspectivelor, așa cum însuși scriitorul notează: " Personajele sunt oameni obișnuiți, uneori de o banalitate care este a vieții însăși, adică adevărată, trăită. Fiecare dintre cele patru personaje principale - autorul e personaj secundar, martor, corector al memoriei celorlalți
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
persoana întâi și-și are adevărul propriu. Aceleași fapte, atitudini și reacții sunt privite din unghiuri diferite. Camil Petrescu excelează în portretistica feminină, prin voluptoasa Doamnă T. și prin Emilia, în "Patul lui Procust". Tipurile feminine sunt total contrastante. Prin relativizare se creează mai multe versiuni ale acealuiași personaj, de vreme ce acțiunea romanului se petrece în conștiința personajelor. Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu îl dă eroinei Maria T. Mănescu, numele întreg al eroinei fiind amintit, în trecere de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
să creeze într-o carte spectacolul imaginii mentale a unei experiențe individuale. Procedeul literar potrivit este jurnalul, confesiunea realizată prin tehnica "fluxului conștiinței". Prin nararea la persoana I se păstrează perspectiva punctului unic asupra evenimentelor, care se complică însă prin relativizare, în sensul că asupra aceluiași eveniment acționează două sau mai multe puncte de vedere. Fiecare spune ceea ce știe, din unghiul său de înțelegere. Adevărul apare firesc, mai puțin încorsetat, iar cunoașterea lui se înfăptuiește cu ajutorul unor detalii semnificative. Literatura permite
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
înfruntării, al întâlnirii, produce mutilări. Din perspectiva acestei interpretări, "Patul lui Procust" este un romanal dilemelor existențiale, al vieții care-și păstrează fiorul unic, iar George Călinescu <ref id="43">43 Călinescu, George, op. cit., p .374. </ref> sublinia: " Impresia de relativizare rezultă din pluralitatea perspectivelor. În acest sens, Camil Petrescu afirma: Fiecare dintre cele patru personaje principale (autorul e personaj secundar, martor, corector al memoriei celorlalți, în notele din subsolul paginilor), vorbește la persoana întâi și-și are adevărul propriu. Aceleași
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
personaj secundar, martor, corector al memoriei celorlalți, în notele din subsolul paginilor), vorbește la persoana întâi și-și are adevărul propriu. Aceleași fapte, atitudini, reacții, sunt privite din unghiuri diferite. Tipurile feminine din " Patul lui Procust" sunt contrastante, remarcabilă fiind relativizarea care creează mai multe versiuni ale aceluiași personaj. Doamna T. stârnește interesul cititorului prin apariția voluptoasă, aeriană, întruchipând feminitatea ideală, așa cum o descoperim în notele scriitorului: Cei mai mulți o văd inteligentă, superioară, fină, sensibilă. Pentru Fred este femeia unică, ideală: Într-
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
caz, cele mai importante) opiniilor despre roman ale autorului Însuși. Acest aspect este esențial, căci Intermezzo mi se pare mai interesant ca metaroman, decât ca roman nefictiv, documentar. Marin Mincu Își valorifică din plin experiența critică. Principala trăsătură o constituie relativizarea voită a tehnicii romanești și chiar a noțiunii ca atare de roman. Atât Începutul, cât și finalul sunt, În vederile autorului, „posibile“. El mizează pe un text epic deschis la ambele capete, comportând mai multe soluții, după cum e citit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
două terenuri poate fi combătută, dar numai prin înscrisuri, semne de necomunitate sau prescripție achizitivă 511; sau, numai soțul mamei poate combate prezumția de paternitate, prin tăgăduirea paternității. În literatura juridică 512 recentă se pledează tot mai mult pentru o relativizare a prezumțiilor absolute, astfel ca ele să nu devină,din mijloace care facilitează cunoașterea, piedici în calea acesteia. Aceeași idee se regăsește și în practica judiciară 513. VII.7. Expertiza VII.7.1. Noțiune și caractere juridice Expertiza este un
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
spune decât "pronunțați vocativul și veți fi edificat: Filimoane!" Dincolo de aleatoriu și carnavalesc, putem intui existența unei dinamici de creație ce urmează alte traiectorii ordonatoare decât evidenta cursivitate alfabetică. Arbitrarul asocierilor dintre nume și caractere implică, în același timp, o relativizare a trăsăturilor specifice genurilor literare clasice, iar Mircea Horia Simionescu traversează aceste registre într-o deplină cunoaștere a rolului său în raport cu lumile textului. Orice pare, astfel, posibil - schițe-fulger de câteva rânduri, eseuri meditative ce par nesfârșite, dar încap în două
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Personal, am panică de prea mulți oameni la un loc”. Din cuprinsul operei se pot desprinde câteva „teme” cu caracter mai general, dar care sunt exploatate de scriitor în latura lor particulară. Astfel, tema imposibilității de a afla adevărul prin relativizarea lui infinită este o consecință directă a „disecțiilor” teoretice pentru descifrarea eternului feminin care rămâne însă impenetrabil, spre disperarea analistului. Ioana este, în mare parte, un alter ego al lui Sandu, la fel cum acesta din urmă se vrea a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
un sistem care Îți este deja dat? Ce e mai simplu decît să vorbești postmodernismul În « discursul » anglo-saxon, augural, optimist etc. sau, dimpotrivă, În « discursul » francez, apocaliptic ? Cartea aceasta există din mai multe motive : În primul rînd, ca exercițiu de relativizare a discursurilor despre care vorbesc. E drept, eu l-am « Învățat » pe cel francez, dar, la Paris, am fost uimit de colocvialitatea celui anglo-saxon. Căutînd titluri pentru bibliografia tezei mele de doctorat, am fost surprins de prospețimea și ingenuitatea articolelor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre lume. Ca În cazul fiecăruia dintre noi. Probabil că i-ar trebui o terapie cognitivă pentru a scăpa de nevroză și de semnele prevestitioare ale unei depresii. Pentru că nu putem Îndrăzni la așa ceva, primul Îndemn ar fi cel la relativizare. Este ceea ce Încerc În paginile următoare, vorbind despre o manieră franceză de a Înțelege postmodernismul și postmodernitatea. I. 2. Contradicțiile literaturii franceze. Reprezentare și expresie Apar tot mai multe cărți de literatură, din ce În ce mai multă lume Învață și vrea apoi să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
arată, de fapt, nimic. De aceea, marea provocare a literaturii este astăzi transformarea ei dintr-un scris Într-un vorbit. Există În literatura franceză contemporană o tendință care vizează așa ceva: autoficțiunea, care deplasează sensul interpretărilor de pe enunț pe enunțare. O relativizare a acestui model de producție și instituție culturală vine din partea școlii. Aici este singurul loc unde afli, din ce În ce mai fugitiv de altfel, de existența trecută a unor scriitori care nu apar În topuri. A citi un text scris de cineva care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Freddy Mercury, liderul lui Queen, În 1993: este epoca numită de Frédéric Martel a „hecatombei”, cu urmări importante asupra eticii și praxisului comunității homosexuale). și În cazul lui Guibert, preferința pentru zone fetide ale imaginarului - exploatate Însă cu mai multă relativizare, cu umor și, la final, cu cinism - ne face să ajungem la concluzia lui Simone de Beauvoir: homosexualul provoacă dintr-o reacție defensivă, știindu-se mereu În centrul atenției. El nu se poate pretinde normal atîta vreme cît nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai fie polarizate de dihotomia bine-rău. * Între crimă și apărare deseori nu este decât o linie subțire, al cărei contur va fi trasat de învingător și de urmașii părților. Inversarea valorilor prin care am trecut tinde să aibă drept efect relativizarea axiologică. Ce se întâmplă în planul sensului propriei existențe în acest context? * Nu experiențele mele sunt subiectul acestor rânduri, ci modalitatea în care le transpun în plan ideatic, felul în care aleg să le rețin și să le ordonez în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mecanica clasică. E vorba, desigur, de un program, și nu de o teorie ajunsă la desăvîrșire. Am regăsit la el ideea de niveluri, de o manieră implicită și foarte subtilă, anume prin fractali. Ideea că spațiul-timp trebuie el însuși supus relativizării de scară este cu totul în acord cu punctul meu de vedere. Dar marea surpriză s-a produs în 1998, cînd am descoperit lucrarea lui Werner Heisenberg, Filosofie Manuscrisul din 19428. Această carte m-a uluit, pentru că am regăsit acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la lume, în ideea superiorității individului alb occidental, un alt spirit a alimentat umanismul său și rațiunea sa critică prin cunoașterea varietății indivizilor și a culturilor. Încă din vremea lui Montaigne, povestirile despre călătorii și călătoriile înseși au determinat o relativizare a veridicității credințelor și ideilor noastre. Începînd din secolul al XVI-lea, tema aparent naivă a "bunului sălbatic" ne ajută să înțelegem viciile și pervertirile cărora le dă naștere civilizația noastră. Odată cu Montesquieu, ne punem în locul unui persan imaginar pentru
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mutații de limbaj: programul leibnizian al unei științe unificate și al unei limbi universale logico-semiotice, limbajul semiotico-filosofic peircian, revoluția metodologică și lingvistică reprezentată de Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure etc.). Într-o epocă de pluralizare, de relativizare și deconstrucție, limbajul natural trebuie menținut ca sistem de referință universal pentru semantizarea experienței umane, pentru proiectele sociale cele mai îndrăznețe. Pozitivismul și intuiționismul au ignorat rolul proceselor lingvistice și semiotice; dar limbajul în bogata sa polivalență nu este un
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sociologie, și nici de impulsul și consecința intențiilor, ca și a altor procese subtile, ajutată de psihologie. Dar, și acest aspect este definitoriu, nu absolutizează relevanța structurii și structurării ca desubiectivare a proceselor intersubiectivității și nici nu rămâne la stadiul relativizării și relativismului operatorilor gândirii emoționale. Conceptualizarea Economiei are sensul de raționalizare a consecințelor neintenționate care exced Rațiunii și de antropizare a obiectivizării ca proces cognitiv centrat pe certitudini în contexte sociale și societale (instituționalizate ca proceduri). Cunoașterea în Economie este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]