1,252 matches
-
exemplar de acvilă regală“, zise Salon. „Dar trebuie să mai lucrez la ea vreo câteva zile. Tocmai Îi alegeam ochii“. Și-mi arăta o cutie plină cu cornee și pupile de sticlă, ca și cum călăul sfintei Lucia ar fi strâns toate relicvele carierei lui. „Nu-i tot așa de ușor ca pentru insecte, unde-s de-ajuns cutia și un ac. Nevertebratele, de exemplu, trebuie tratate cu formalină“. Simțeam În nări un miros de morgă. „Trebuie să fie o muncă pasionantă“, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unei „ultime dorințe care trebuie Îndeplinită“ etcetera, ad nauseam. Și astfel am ajuns să mă „odihnesc“ În acel sicriu bătut de soartă, dar, din fericire, fără părțile stafidite ale eunucului. Cutia cu muchii de fildeș În care se aflau macabrele relicve a dispărut Împreună cu recipientul ce conținea oasele mult iubitului spaniel tibetan al eunucului - deși motivul pentru care cineva ar vrea să fure acele triste rămășițe și să le păstreze ca suvenire mă depășește complet. Personalul muzeului care se ocupa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să pleci, la sfârșitul unor bătrâneți liniștite sau al unui sejur turistic, atunci uită-te În jos din cer și vei vedea că Lijiangul seamănă cu o piatră veche pentru cerneală folosită secole la rând pentru a scrie poezii despre relicvele sale și despre calitățile sale regenerabile“. Acest tribut adus orașului său natal era discret, iar felul În care era exprimat era perfect. Desigur, majoritatea prietenilor mei nici nu s-au deranjat să-l citească. Conform planului meu, grupul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
data asta, o luă Încet, admirând arhitectura sau câmpia de dedesubt și orizontul din ce În ce mai larg. La un templu aflat la jumătatea drumului făcu o pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
orizontul din ce În ce mai larg. La un templu aflat la jumătatea drumului făcu o pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de pelerinii care caută iertarea. Era foarte mândru că-i trecuse prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
până în anul 1812, nu a încercat să-i fure și ființa națională, cu tot cu datini și obiceiurile cele din străbuni, căci aruncată fiind la margine de lume civilizată și hărțuită de furtunile dezlănțuite din cele patru zări, a avut veșnic străjuirea relicvelor și criptelor străbune. Hoardele care au năvălit pe acest pământ românesc, descendenți ai nomazilor din secolul al VI-lea, au găsit pe aceste locuri casă și masă, fiind întâmpinați cu bunăvoință și ospitalitate românească. Drept răsplată, oaspeții nepoftiți s-au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ultimul iudeu răzvrătit împotriva asupritorului roman, Shimon Bar Kochba, datând cu probabilitate din anul 133-134 e.n., a fost găsită în apropierea castrului de la Pojejena. De asemenea, a fost descoperită și o piatră de inel cu inscripție iudaică la Sarmisegetuza. Aceste relicve sunt doar două dintr-o serie de piese găsite pe care se bazează ipoteza privind prezența pe aceste meleaguri a unui număr necunoscut de evrei printre legionarii romani staționați în Dacia, probabil recrutați din Iudeea ocupată 68. Menționăm, de asemenea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mândrie) pe care, după atâția ani, nici eu nu mi-o puteam explica și pe care o păstram bine ascunsă în sertarele minții. De cele mai multe ori, calvarul se sfârșea înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cele mai multe ori, calvarul se sfârșea înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e, după caz, o bucată de cravată sau de cămașă apretată. Pe interior, cravata avea lipite două bucăți de hârtie albă. Pe stânga, se bălăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vechi, de Ev Mediu, care își poartă cu demnitate firescul existenței de sute de ani. Vizită la muzeul de artă și istorie, îngropat și el în niște pivnițe impresionante din orașul vechi. În fostul abator al orașului se găsesc acum relicvele adunate din mai multe biserici ale orașului. Sfinți importanți și sfinți minori, aruncați într-un subsol slab luminat de aripa mortală a secularizării catolicismului. Cea mai puternică impresie este cea produsă de relicvele lui Saint-Felix, aduse din catacombele Romei și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fostul abator al orașului se găsesc acum relicvele adunate din mai multe biserici ale orașului. Sfinți importanți și sfinți minori, aruncați într-un subsol slab luminat de aripa mortală a secularizării catolicismului. Cea mai puternică impresie este cea produsă de relicvele lui Saint-Felix, aduse din catacombele Romei și împodobite cu grijă de-a lungul vremii de mâinile călugărițelor catolice cu mii de mărgele, perle false și adevărate, fir de aur. Sfântul este așezat într-o poziție ciudată, oarecum pe o parte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
important să aibă loc un schimb fructuos de idei pe plan cultural, social etc. O demarcare exigentă între Cernăuți și Suceava probabil ar însemna o separare definitivă a Bucovinei, cea ce ar însemna faptul că Bucovina ar deveni doar o relicvă istorică. Regiunea Schwaben a pus prin parteneriatul Suceava-Cernăuți-Augsburg o bază pozitivă care sper că și în viitor va contribui la unirea spirituală și la un schimb liber peste granițe. BUCOVINA ȘI MITUL HABSBURGIC 2 1. Parte componentă a spațiului geografic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva! auzi exclamând mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de trup mumificată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite În naos. Apoi, totul se scufundă Într-un vuiet, toate gurile unindu-se Într-o aceeași exclamație de minunare. Poetul murmurase și el ceva, surprins, fascinat de relicva care continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și privise În jur, Își slăbi strânsoarea brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii abia schițați, părea să se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dânsul, cu capul adâncit În glugă, ca și când s-ar fi temut să Îi Întâlnească privirea. Poate pentru că pe chipul lui se putea citi, probabil, limpede perplexitatea, se gândi el. Între timp, ritul expunerii Fecioarei părea să se apropie de final. Relicva Își Închise Încet ochii, reașezându-și brațele peste piept. Părea să se fi Întors la somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol. Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva decât o statuie animată de un mecanism ascuns nu-l părăsise niciodată. - Dar și o minte... perversă, mai spunea Alberto. - Perversă? De ce? Întrebă Dante, frapat de acele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drum cu coatele, Încercând să revină În locul de observație de data trecută, sub pilastru. Baldachinul menit să adăpostească relicvariul lui Bigarelli fusese deja transportat În fața altarului, iar cineva trăsese perdelele pentru a-l oferi vederii credincioșilor. Dar călugărul și miraculoasa relicvă Încă nu Își făcuseră apariția. Dante profită de acest lucru ca să observe mai bine masa de oameni care Îl Înconjura. Ceva era altfel decât prima oară: probabil că zvonul miracolului se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plecase capul În semn de confirmare. - Dăruiți-vă inimile, spadele și averile pentru această faptă! Alergați sub steagurile lui Cristos! Înainte să fie prea târziu și sufletele voastre să se prăvălească În iad, drept pedeapsă pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
printre Îngeri, acea revenire la convulsiile vieții o umplea de durere. Călugărul se pare că observase și el acele semne de umană istovire. Se apropie și, cu un gest afectuos, Îi atinse umărul dezvelit, parcă voind să Îi aline oboseala. Relicva păru să primească atingerea mâinii ca pe un semnal precis. Imediat se cufundă În tăcere, Închizând ochii și gura și readucându-și Încetișor brațele peste piept, ca pentru a-și ocroti sânul delicat În somnul care Îl aștepta. Dante avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]