899 matches
-
adică dacă e bine (sau e prăpăstios) să fii postmodern sau, baremi, modern. Sau bine e să nu fi nici una, nici alta și să te prezinți mai degrabă ca un vrednic tradiționalist sau, dacă nu așa, atunci cu hotărîre să reneg toate acestea, altfel să privesc și spre stânga cea pururea tânără să tropăi, postmodern să mă ilustrez, adeptul fragmentarismului celui alunecos să mă revelez public. La întrebarea tradiționalistă a meșterului zidar Petrea din Maramureș (care tocmai munca la negru la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
desenate apărut în 1905 în primul număr al unei publicații pentru fetițe, La Semaine de Suzette. Povestea creată de Jacqueline Rivière și ilustrată de Joseph Pinchon redă pățaniile unei dădace de origine bretonă la Paris. Personajul a fost vreme îndelungată renegat de bretoni, care văd în Bécassine expresia disprețului elitelor pariziene față de provinciali, prezentați ca "sălbatici" și ridicoli (n.t.). 14 Maghreb desemnează în limba franceză ansamblul țărilor din Africa de Nord (Tunisia, Algeria, Maroc, incluzînd uneori Libia și Mauritania) (n.t.). 15
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
a acuzat de trădare, l-a arestat împreună cu bărbații din familia lui și i-a executat. A avut patru fii și șapte fiice. Pentru politica sa, care submina autoritatea sultanului în Țările Române, pentru bogățiile sale, pentru că nu și-a renegat neamul și religia, a fost ucis ultimul, deci a fost martor la execuția fiilor. Biserica Ortodoxă l-a sanctificat pentru eroismul său și românii sărbătoresc la 16 august în fiecare an, Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
și de Cush, solitarul fort Turban, ocupat de turci, spre a-l elibera pe prințul-copil din familia șerifului de la Mecca, Corto participă, poate împotriva voinței lui, la mișcarea tectonică ce străbate Arabia, spre a deștepta energii adormite. Revoluționar care își reneagă condiția, Corto are revelația acestei civilizații afro-islamice ce își are rădăcinile înfipte în solul miturilor păgâne. Ca și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu reușește să fie perfectă ca în povești, iar fidelitatea ei este menținută cu greutate, ea este și rămâne o adevărată mărturie de credință. Și pentru ea este valabilă promisiunea: Dacă suntem infideli, el rămâne fidel, pentru că nu se poate renega pe sine» (2Tim 2,13). Încă de a începuturile ei, căsătoria creată de Dumnezeu este exigentă. Ea este greu de trăit datorită consecințelor păcatelor, datorită slăbiciunii și egoismului oamenilor. Cum se poate contribui la reușita unei căsătorii creștine? În primul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
7). Înțelepții Israelului recomandau o viață atât fără sărăcie, cât și fără bogăție: Îndepărtează de mine falsitatea și minciuna, nu-mi da nici sărăcie nici bogăție, dar fă-mă să am hrana necesară, pentru ca odată sătul eu să nu te reneg și să spun: „Cine este Domnul?”, sau redus la sărăcie, să nu fur sau să profanez numele Dumnezeului meu» (Prov 30,8-9). Pericolele bogăției Mai ales, profeții criticau pornirea necontrolată de a câștiga, și aminteau cu insistență, că orice avuție
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
m-am împotrivit voinței tale, dar nu mai vreau s-o fac, pentru că te iubesc. Dacă mă căiesc cu sinceritate de vina mea, voi putea să-l am pe Dumnezeu, ca să spun așa, prin însăși voința sa. Dumnezeu nu se reneagă, atunci când mă iartă, dimpotrivă! El, însuși, se face din nou cale liberă. De aceea, mă pot prezenta în fața lui, iar el îmi va spune într-un fel anume: vreau să te iert, pentru că voința mea este să-i iubesc pe
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
puțin spectaculos, aceasta ar putea face să ne pierdem încrederea. De aceea, marea ispită este aceea de a ne pierde speranța în venirea împărăției lui Dumnezeu, precum și credința în apropiata lui venire și, astfel, să-l părăsim și să-l renegăm pe Isus, care spune: Fericit este cel care nu se scandalizează de mine» (Lc 7,23). De aceea, ne rugăm cu stăruință pentru ajutorul lui Dumnezeu: «Și nu ne duce pe noi în ispită». 8. A șaptea cerere: «Și ne
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
să ne cunoaștem reciproc, cealaltă spre mai grăbitul publicist scriitor Ion N. Oprea. Primului mă adresez cu formula „Venerabile domn profesor, Alexandru Mânăstireanu”, celuilalt „Stimabile domn, Ion N. Oprea”, bucurându-mă că mai vechiul meu amic (dacă nu mă va renega), Vasile Fetescu ca și Anișoara Dumitrescu sunt lianți în realizarea și extinderea unor binevenite relații interumane. Deci: Venerabile domnule profesor, Alexandru Mânăstireanu Lecturam volumul III din trilogia vieții dumneavoastră, când, un telefon surpriză m-a oprit din acțiune. Mi s-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
odată că voi urma calea tatălui meu. Dar ca mulți alții din generația mea, am descoperit filozofia. și știința. și îndoiala. Mulți ani am crezut că știința și credința erau pe poziții ireconciliabile. Prin definiție, a îmbrățișa credința însemna să renegi adevărurile obținute prin știință. Adevăruri greu obținute. Cum însă conștiința nu m-a lăsat să reneg adevărul, mi-a fost cu neputință să îmbrățișez credința. Eram așa de prins de vraja Logicii, încât am renunțat la credință cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
filozofia. și știința. și îndoiala. Mulți ani am crezut că știința și credința erau pe poziții ireconciliabile. Prin definiție, a îmbrățișa credința însemna să renegi adevărurile obținute prin știință. Adevăruri greu obținute. Cum însă conștiința nu m-a lăsat să reneg adevărul, mi-a fost cu neputință să îmbrățișez credința. Eram așa de prins de vraja Logicii, încât am renunțat la credință cu bună știință. Acum însă, cred că am găsit o cale să le împac pe amândouă. ă și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
oameni care nu sunt sânge din sângele meu mai presus de nevoile propriilor mei progenitori, chiar așa au spus, progenitori, nu știu de unde au pescuit cuvântul, niciodată nu și-ar fi imaginat că vor auzi din gura mea că îi reneg pe cei cărora le datorez viața, care m-au crescut și m-au educat, sigur că însurătoarea te îndepărtează, dar nu sunt dispuși să-mi suporte disprețul, că, oricum, n-am de ce să-mi fac sânge rău, nu trebuie deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
revine de două ori: cine s-a căsătorit la nunta din Cana? Repetițiile sunt chei magice. Bineînțeles că am integrat, dar a integra adevărul este dreptul inițiatului. Iată interpretarea mea: Isus nu a fost crucificat, și tocmai de aceea Templierii renegau crucifixul. Legenda lui Iosif din Arimateea acoperă un adevăr mai profund: Isus, și nu Graalul, debarcă În Franța, la cabaliștii din Provence. Isus este metafora Regelui Lumii, a fondatorului real al Rozacruceenilor. Și cu cine debarcă Isus? Cu soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o sărutare doar, și-apoi să mor. A mai făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o sărutare doar, și-apoi să mor. A mai făcut un pas, târându-se pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nuți, că n-o să mă bată“. Ea l-a alintat de mic. Îl așteaptă acum cu camera pregătită. Pensia de un milion două sute o ajută pentru pachete cât de multe și un drum pe an la București. Rudele l-au renegat. Familia soției, ce-i crește copilul, o lasă, pe mama vitregă, fostă balerină, să dea un telefon și să vorbească cu băiatul de ziua lui. Au fost vremuri mai grele. Mama „vitregă“ își amintește cum au fost chemați, ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
anarhică a poeziei”): „Pe cîtă vreme acmeismul caută să-și realizeze idealul, asumîndu-și pe cît se poate mai multă cultură, adamismul o îndepărtează în folosul nudității de suflet și exprimare. Afară de aceste divergențe, acmeismul și adamismul se înțeleg pentru a renega de comun acord estetismul lui Valeri Briusov și misticismul d-lui Ivanov (...) poeți în fond fideli tradițiunei”. Spre deosebire de acestea, „futurismul propriu-zis” și-ar fi găsit interpretul în Igor Severianin, al cărui volum Cupa efervescentă dezvăluie însă - surpriză - un... „suflet profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va fi comentat și discursul de recepție al lui Mihail Sadoveanu despre Poezia poporală, rostit cu ocazia primirii prozatorului în Academia Română („Sadoveanu la Academie“, nr. 43): „După aproape un sfert de veac de muncă literară, Sadoveanu dovedește, fără să se renege, că e capabil de înnoiri. Fără să se renege, căci desfundă mai departe drumul virgin, ales. Viața lui de explorator al sufletului popular, cadru care închide în straturi trecutul și încolțește cu frăgezimi naive viitorul, e plină de surprinderi rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mihail Sadoveanu despre Poezia poporală, rostit cu ocazia primirii prozatorului în Academia Română („Sadoveanu la Academie“, nr. 43): „După aproape un sfert de veac de muncă literară, Sadoveanu dovedește, fără să se renege, că e capabil de înnoiri. Fără să se renege, căci desfundă mai departe drumul virgin, ales. Viața lui de explorator al sufletului popular, cadru care închide în straturi trecutul și încolțește cu frăgezimi naive viitorul, e plină de surprinderi rare și de preț”. Avem, așadar, o imagine a tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rugul. Alții pretind că ții mai mult la trupul tău decât la ideile tale. ― Nimeni nu știe ce preț mi-au cerut acele momente. ― Nu se putea oare altfel? Să nu abjuri... ― Ți-am mai spus, inima mea n-a renegat nimic ― Ba da, ceea ce ai crezut. ― Pământul se învîrte mai departe chiar dacă nu vrea Inchiziția... ― E adevărat, dar acesta nu e meritul tău. ― S-a întîmplat așa. Ei stăteau în jilțuri înalte, îmbrăcați în purpură și, în sală, după ce au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
O singură iubire dezinteresată m-ar scuti, poate, de atâtea crime. Ea mi-ar da tot ce obțin săturând fiarele din Colosseum... Dar, unde mă întorc, nu văd decât inși care, cum le vorbești despre moarte, devin palizi și își reneagă convingerile în chipul cel mai dezgustător." În clipa aceea, slujitorii au târât în încăpere un om în lanțuri, cu încheieturile mâinilor și cu gleznele umflate și pline de sânge . Împăratul s-a întors plictisit și aștepta. Apoi, a început să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să-i învețe pe copiii de la moșie credințele, poveștile și obiceiurile străvechi. Mai mult, m-am apucat să le transcriu într-o carte pe care încă o am, spre a nu se pierde odată cu moartea sa. Un popor care-și reneagă propriile rădăcini este ca un om căruia i se usucă picioarele: pentru a se mișca, trebuie să fie ajutat de altcineva sau să se târască pe jos, expunându-se batjocurii generale, șantajului pentru orice nevoie ar avea, riscând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
curte, primită fiind cu mare fast și cu binecuvântarea papei. Ariberto, asmuțit de catolici, după un an de domnie, a început să-i persecute pe evrei, obligându-i să aleagă între botez și moarte. Cei care, cutezând să nu-și renege credința, s-au refugiat din Pavia, au găsit adăpost la Cividale și, în primul rând, în ducatul de Benevento. În al doilea an de domnie, regele i-a alungat din Pavia pe toți arienii care nu au vrut să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
leproșii sunt urâți și plini de boli, dar maica Tereza Îi iubește. Cine Îți bagă În cap toate prostiile astea, Camilla? Cu siguranță surorile, fusese o greșeală să o trimită la școala aceea, surorile Îngrozesc fetițele, le Învață să-și renege plăcerile vieții, sperând să le convingă să comită aceeași eroare pe care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își suge degetul liniștită și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asigurăm Înainte. Chipul său Își pierduse expresia colerică și indignată, Îndulcindu-se. Întrebă: — Sunteți rude? Zero ezită. Se Înroși. Strânse pumnii și se scărpină În cap. Prin fața ochilor păru să-i treacă San Francesco, gol În pridvorul bisericii, În timp ce-l renega pe acel neguțător obscen, responsabil pentru viața lui. Privi cartela - neînsemnată și derizorie bucată de plastic, care În mâinile profesorului era mărturia incontestabilă a nulității sale. — Da, răspunse. Sunt fiul lui. Profesorul Ferrante Începu să bată cu degetele În masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]