601 matches
-
sunt tratați concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentrațiile serice ale potasiului , și/ sau la pacienții care prezintă pe parcurs evenimente , o hiperkaliemie poate fi letală . Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul renină - angiotensină- aldosteron , trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc . Principalii factori de risc care trebuie luați în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt : - Diabet zaharat , insuficiență renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . La om , administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creșterea provocată tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil timp de
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
cunoscute din studiile preclinice atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât și pentru antagoniștii receptorilor angiotensinei II , au fost prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală . La ambele specii s- au observat o activitate crescută a reninei plasmatice și hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare renale . Aceste modificări , comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de conversie și antagoniștilor receptorilor angiotensinei II , nu par a avea semnificație clinică . Deși nu există date privind efectele teratogene , studiile la animale au indicat
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
hipovolemie și/ sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive , dietei hiposodate , diareei sau vărsăturilor , poate să apară hipotensiune arterială simptomatică , mai ales după administrarea primei doze de Micardis . Blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină- aldosteron : Ca o consecință a inhibării sistemului renină - angiotensină- aldosteron au fost raportate hipotensiune și modificări ale funcției renale ( incluzând insuficiența renală acută ) , la pacienții predispuși la aceste afecțiuni în special dacă au fost asociate medicamente care afectează acest sistem . De aceea , blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
sunt tratați concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentrațiile serice ale potasiului , și/ sau la pacienții care prezintă pe parcurs evenimente , o hiperkaliemie poate fi letală . Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul renină - angiotensină- aldosteron , trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc . Principalii factori de risc care trebuie luați în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt : - Diabet zaharat , insuficiență renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . La om , administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creșterea provocată tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil timp de
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
cunoscute din studiile preclinice atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei cât și pentru antagoniștii receptorilor angiotensinei II , au fost prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală . La ambele specii s- au observat o activitate crescută a reninei plasmatice și hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare renale . Aceste modificări , comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de conversie și antagoniștilor receptorilor angiotensinei II , nu par a avea semnificație clinică . Deși nu există date privind efectele teratogene , studiile la animale au indicat
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
AT1 ) , activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei- II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină- II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct excreția sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 10 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
maimuțele Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
AT1 ) , activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei- II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină- II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct excreția sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 24 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
maimuțele Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 38 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 52 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 66 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]