568 matches
-
mirosul de cocină”. Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. „Plec chiar acum”, i-am zis și mi-am luat pardesiul, punându-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: „S-a dus leguma?” „S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că era bancher și că-l chema James Frankland. Și doamna Frankland n-a vrut să te însoțească azi? a întrebat ea. Știa că nu era abordarea cea mai subtilă, dar asta era versiunea inventată de Julia pentru „întâlniri la repezeală“. — Nu. Ea e învățătoare, așa că are deja o activitate foarte importantă, îi răspunsese el. La naiba, s-a gândit Julia. Avea nevoie de o tactică nouă. Și în ce fel ești implicat în cadrul fundației? Deocamdată nu sunt implicat în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
porții. Șoferul opri să cerceteze strada, apoi acceleră și mașina trecu pe lîngă mine gîlgîind Înfundat. Am observat că Își schimbase echipamentul de tenis cu o scurtă de piele neagră stil gangster, peste o cămașă albă. Părul blond, uscat la repezeală cu föhnul, Încă-i mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși la culoare, aducea cu un tînăr actor aflat În „perioada James Dean“ a carierei, mestecînd În colțul gurii În vreme ce cugeta asupra următorului său rol. În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se duce mireasa! Țiganii se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și dușmănie. Socoteala nu era rea, se gândea Chirică. Când ai bani, tot pe rachiu îi dai, să mai uiți. Pentru ei nu era altă scăpare. Se sculau dimineața la cinci, se spălau la pompă, în stradă, îmbucau ceva la repezeală, și gata, la lucru. Treceau Cutarida, în drum se întîlneau cu alți ceferiști din mahalaua vecină, își dădeau ziua bună, mai aveau de mers, că mai mult cu Matei umbla împreună. Se tăiase un drum nou spre Grivita. Se scurtase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului, pe limba lată 78 și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală, din chirpici, spate la spate, umpluseră locul. Maidanul fusese împărțit în pătrate, metrii vânduți ban cu ban, de nu mai cunoșteai. Primăria săpase cișmele și pompe de apă la răspântii, că se înmulțiseră oamenii. Stere se întreba dirfce se ridică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de o masă plină cu hârtii. "Cu rușinea nu faci treabă în viața asta", își zise. - Nu vă supărați, se adresă unuia cu ochelari, aș vrea să scot o autorizație... 88 Omul din față ridicase privirile, mai scrisese ceva la repezeală într-un registru și mormăise: - Ce fel de autorizație? - Sânt negustor și vând numai băuturi, aș vrea să deschid și băcănie dacă se poate. Funcționarul îl cântări repede câte parale face și se ridică: - Cum nu? Se face, se face
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o parte, inimile mici și roșii de alta. Șiruri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi câte doi, săltând vesel din umeri și ocolindu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără ferestre. Caiafa păli. - Ne-am ars, Paraschive, ne ia iar la întrebări. Doi agenți îi înghiontiră spre scara joasă a dubei. - Ne duce la Mititică... oftă printre dinți ucenicul. Se înghesuiră înăuntru cu oamenii poliției, care le legară la repezeală manile. Drumul scurt se sfârși. Duba opri brusc. Se ciocniră cu capul de tavanul ei de scânduri. Când se dădură jos, aveau picioarele amorțite. Paraschiv privi clădirea cenușie a prefecturii. - De aici nu mai scăpăm zdraveni! spuse. - O, că nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-au luat după el. Se dichisiseră, că așa trebuia la ocazii d-astea. Paraschiv a pregătit la repezeală alt portofel, -la umplut cu jurnale îndoite și i -la dat lui Gheorghe. Negustorul, ce să știe, mergea liniștit înaintea lor. A luat-o Paraschiv la picior și -la întrecut. Mergea, mergea. În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mele, cât și intervențiile Wardei și ale maică-mii l-au determinat să ne ia la plimbare, „fără a ieși din Albaicin“, a precizat el. A așteptat așadar să asfințească soarele, întrucât ne aflam în luna postului, a înghițit la repezeală o supă de linte bine meritată - cât de greu e de ținut ramadanul când zilele sunt atât de lungi! -, apoi ne-a luat cu el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă recunoscuse. Ne văzuse adesea împreună și nu se putea înșela. Eram ca paralizat, așteptându-mă să aud un urlet, să fiu ocărât, snopit în bătaie. Dar sora ta n-a țipat. Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe maică-sa, sub un pretext oarecare, într-o altă sală. M-am grăbit să ies, neizbutind să mă dumiresc că eram teafăr. În ziua aceea am regretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Sousa! Am murmurat o înjurătură binevoitoare. Îl vezi curând? — Din mai până în septembrie e deseori plecat în călătorie, dar iarna și-o petrece în vila sa dinspre Santa Lucia. Punând mâna pe o foaie de hârtie, am compus la repezeală un mesaj destinat celui ce-mi fusese companion. Și iată că, două luni mai târziu, Abbad sosea în caleașcă la mine acasă, urmat de trei servitori. Propriul meu frate de-ar fi fost și nu m-aș fi simțit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
om, apoi doi începură să lovească vârtos cărămizile cu ciocanul; li se alăturară alții folosindu-se de răngi sau chiar de umeri. Se întoarseră spre Salam. —Vino-ncoace! Îi întinseră piciorul de metal al unei mese. Curând, zidul încropit la repezeală cedă, un castel de nisip năruit de valuri. Liderul grupului se strecură prin gaură și izbucni imediat în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plecat Într-o călătorie În străinătate, mi-a scris că totul mergea minunat; dar În realitate, un șoarece ronțăise prețioasele pupe și, la Întoarcerea mea, bătrânul mincinos Îmi arătă niște banali fluturi Turtoiseshell, pe care presupun că Îi prinsese la repezeală În grădina lui și-i vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav ca el era un entuziast băiat de bucătărie, care lua de la mine cu Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
blestemat. Mă întorc repede. Își luă paltonul din cuier și ieși cu el pe braț. Adăugă înainte de a închide ușa: ― Dă-i drumul, dragul meu! Poți să râzi acum un sfert de oră. Când auzi soneria, Șerbănică Miga strânse la repezeală prăjiturile de pe masă și le duse în bucătărie. Se precipită apoi spre ușă strigînd: ― Vin! Vin! Îl primi încîntat pe maior. De două zile trăia într-o stare de surescitare continuă, încerca delicii nebănuite simțindu-se un personaj extrem de important
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și părăsi bucătăria. * Valerica Scurtu își perie îndelung părul decolorat. Avea o față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foarte drăguț. Cine este? am Întrebat. —Este În oraș doar pentru câteva ore, așa că ar trebui să fug. Ne vedem mai târziu, iubito și Îmi pare rău pentru seara asta, spuse Hunter, plecând În grabă. Totul se petrecuse foarte la repezeală, mă gândeam mai târziu, În timp ce Îmi mâncam singură În fața televizorului mâncarea japoneză. De obicei, eu o consider pe Barbara Walters teribil de convingătoare când o privești. Alegerile ei sunt atât de bizare (mai țineți minte anul În care Karl Rove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din cauza acestei inimi. În ce-l privește, era neîncrezător din fire și nu se lăsa amăgit de detalii. Articolele fuseseră scrise de doi redactori, dintre cei care nu mai erau la ziar, nu știa de unde să-i ia acum, la repezeală, pesemne erau plecați pe durata sărbătorilor, iar timpul îl presa tare. Revăzu faptele. 17 mai: membrii Sfântului Sinod s-au adunat în urma unei „invitații primite de la Ministerul Cultelor“. Arhiereul Atanasie Craioveanul a citit actul de acuzare pentru păcatele de: arghirofilie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zî! încercă bătrânul un răspuns. - Și, cum era mămăica me‟?! ..îl ținu fata din Anuca, fata pădurarului scurt. - Frumoasî... frumoasî șî tari bunî.!.. - Și, a să vie, mămăica... a să vie?.. - Daa, daa... cum să nu vie! zise bătrânul la repezeală. Atât i-a trebuit fetiței și, cu o încăpățânare fără seamăn a început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]