5,064 matches
-
care să se manifeste prin animozitate. Nu este vorba decât despre faptul că în momentul de față mă simt profund nedreptățit și, cum dumneavoastră ați apărut într-o clipă când eram mai tensionat și mai irațional ca oricând, m-am repezit asupra dumneavoastră. Și totuși, n-a fost chiar un accident. Vă sunt îndatorat pentru faptul că încerc să mă înțeleg. Vă sunt recunoscător pentru că într-un fel, și nu numai prin faptul că ați generat dezlănțuirea de ieri seară, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
auzisem mă umplea de groază. Ferestrele locuinței lui Georgie erau inaccesibile. Nu se putea intra decât pe ușă. M-am opintit în ea zadarnic de vreo două ori. Apoi mi-am amintit că la parter rămăseseră uneltele zugravilor. M-am repezit în jos pe scări și am început să scotocesc prin ele. Ușa de la intrarea în clădire era deschisă, ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea cu vârful lat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fie. Și mai trebuie să vezi și dificultatea poziției în care mă aflu, căci nici tu, nici împrejurările nu mi-ați dat prea multe ocazii de a mă exprima. Nu mi-ar fi de mare folos dacă m-aș repezi acum și aș sfâșia hainele de pe tine. Dar dacă m-ai chema la tine, aș trece prin foc și apă. Am rostit aceste cuvinte pe un ton scăzut, rezonabil și, în timp ce vorbeam mă gândeam că Palmer s-ar putea întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
renunțat. Erau și alte modalități de a face bani - bani mai „rapizi“. Dar cred că ar fi timpul să schimbăm subiectul. Dora Îmi cercetă buzele. De fapt, nici nu te cheamă Anton, nu-i așa? — Ba da, i-am răspuns, repezindu-mă poate un pic prea tare. Chiar așa mă cheamă. E drept, nu e numele meu complet, dar... Am schițat un gest stângaci, Înjurându-mă În gând. De ce continuam să folosesc numele prietenului meu? Era doar pentru că auzisem În copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate că mi-ar folosi și agrafele de hârtie și creioanele; chiar și calul de lemn al Dorei, stând stoic pe noptieră, avea o anumită valoare sentimentală pentru mine. Și Încă ceva, mi-am dat seama dintr-o dată. M-am repezit la bibliotecă și imediat am vârât În buzunar tabachera de la Dora. Chiar dacă era Încuiat, fiind astfel inutilizabil, amintirile pe care le conținea erau prea intime ca să vreau să le Împărtășesc cu ei. În ceea ce privește restul lucrurilor mele, poliția n-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după sunetul bâtei ce a lovit mingea, ci și după freamătul coechipierilor din chiar prima clipă când mingea pornește în zbor spre ei; și, după ce i-a depășit, nu-ți rămâne decât să strigi „E a mea“ și te și repezi după ea. Căci, pe centru, dacă izbutești să ajungi la minge, a ta e. Ah, când sunt pe centru, mă simt cu totul altfel decât acasă, aici nimeni nu îndrăznește să pună mâna pe ceea ce am zis că-i al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dracu’! urlă ea. Tuciuriule! Nici măcar nu ești în stare să termini dacă nu-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă. — Ce?! Ai auzit bine. Când ajungem acolo, nu te apuca să trăncănești despre fofoloanca ta udă toată oricui intră pe ușă. Nu te repezi să-l tragi de șlong pe Big John până n-a trecut măcar o jumătate de oră, bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de frâne - iar Maimuța se repede furioasă la portiera din spate. — O să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bani! Domnul Are-Mereu-Dreptate-Și-Nu-Greșește-Niciodată! Ne vizitează Morocănosul, Unul din Cei Șapte Pitici, Tati! Ei, Hannah, Frate-tău, Posomorâlă, Ne-a Onorat Cu Prezența Lui În Seara Asta, Ce Plăcere Să Te Avem Printre Noi, Posomorâlă. „Ai-ho“, oftează mama când mă vede repezindu-mă în dormitor, să-mi înfing colții în cuvertură. „Iar are draci conașu’.“ Către sfârșitul anului întâi, lui Kay nu i-a mai venit la un moment dat ciclul, așa că ne-am apucat, cu o încântare plină de însuflețire - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pahare. Însă probabil că avea o minte de două ori mai bună, chiar așa banală și vicleană cum pare să fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-a căzut cumva cu tronc micuța aia? Trenul se balansă și se repezi mugind Într-un tunel, apoi iarăși afară, ștergând răspunsul lui Mabel Warren, luându-l ca o mână flămândă care smulge o scrisoare, rupând-o și Împrăștiind bucățile, cu o singură frază căzând cu fața-n sus și la vedere, „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a spus c-o să vadă ce poate face. Ea se duse până la ofițer și-l atinse pe braț. — Trebuie să plec cu trenul acesta, spuse ea. Trebuie neapărat! Înțelegeți-mă, vă rog! El se scutură, eliberându-și brațul, și o repezi pe un ton aspru și precis, iar pince-nezul lui se mișcă În sus și-n jos, dar ea nu pricepu ce Însemnau acele cuvinte. Apoi ofițerul părăsi sala de așteptare. Coral Își lipi fața de fereastră. Printre două frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
temeri, astfel Încât dacă și-ar fi putut gândurile unul altuia, hala s-ar fi umplut cu un amestec foarte ciudat. Sub becurile colorate ce formau titlul spectacolului It’s a Baby, un preot Își trecu sutana peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe ușile din spatele scenei sau plimbându-se În susul și-n josul scărilor agenților. Într-o cabină de sticlă aflată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația lui putea explica precizia cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu mâinile Între genunchi, inert. — Domnișoara Pardoe se schimbă pentru cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aprins lumina și deodată acolo era Hunter, stând pe pat, zâmbind Întruna și ținând În mână un buchețel de camelii albe. —Bună, iubito, spuse el, foarte calm. —Heiiiiiii! am țipat eu. Mi-am lăsat poșeta să cadă și m-am repezit spre el. După cum vă puteți imagina, m-am topit complet. Am făcut o tonă de sex foarte, foarte indecent, urmat de o giugiuleală care reprezenta cantitatea de alintări pentru cel puțin o lună, căci aveam de recuperat mult timp. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gând, le apărea sub forma unui zeu sau a unei zeițe care dădea un ordin. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii aud o reclamă la chipsuri cu smântână și se reped să cumpere, dar acum chestia asta se numește liber arbitru. Măcar grecii antici erau cinstiți. Adevărul e că, și dacă le citești soției și copilului, într-o seară... Le citești un cântec de leagăn. Și tu te trezești a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să pună mâna pe ea. În clipa în care Mona e liberă, eu și Helen ne dăm înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit să văd dacă nu e cineva prin preajmă. Mona e gata să se repeadă la noi, cu pumnii strânși, cu părul negru și roșu atârnându-i peste ochi. Lănțișoarele de argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu bilete și pornește motorul, în timp ce impiegatul coboară trîntind ușa în urma sa. Dorin ajunge în fugă pe peron, se uită la tăbliță să se convingă dacă asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și o deschide. Nu vezi că dau înapoi?! țipă șoferul frînînd. Merg și eu spune Dorin, cu o ultimă sforțare. Cursa-i plină. Merg în picioare, vă rog! Asta-i cursă rapidă, nu iau în picioare. Mergi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o parte, trăgînd cearșaful dintre ei, lunecîndu-și apoi degetele peste trupul bărbatului, urmîndu-le îndeaproape cu fierbințeala buzelor. Jură-mi că-l repezi prima oară cînd o să-ți mai telefoneze! fierbe gelozia în gîtul lui Radu, stingîndu-i vorbele, dînd o inflexiune penibilă cuvintelor, ce nu mai ajung la înțelegerea Paulei. *** Vlad intră în "hulubărie" o clădire mică, ridicată în fugă, pentru nevoile șantierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
centrală, aproape de pavilionul administrativ, Ștefănescu este reținut de o femeie. Strînge mereu șuba de șantier la piept și dă afirmativ din cap, dorind să termine mai repede discuția, să n-o mai țină pe femeie în bătaia celor cîțiva fulgi repeziți de vîntul furios. Bine, doamnă, bine, rîde Ștefănescu, oprind-o pe femeie să mai deschidă dosarul ce-l are în mînă. Vin peste vreo oră în birou la dumneavoastră, ori vă telefonez să-mi spuneți cifrele de plan. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plină viteză. Fericit de izbîndă, șoferul își revine din încordarea ce l-a cuprins, mîngîie volanul, apoi se preocupă de lumini, să vadă înainte. Valurile se micșorează, pînă ce dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se repetă la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu ferestrele acoperite deja de zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dorința de-a-l ruga să revină: Te rog, dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întrebat-o cum poate s-o anunțe dacă află ceva, i-a dat numărul de acasă. După-amiază însă, cînd Radu a putut evada pentru o oră, i-a părut rău de pasul greșit. Mereu și-a zis că-l va repezi pe Vlad, interzicîndu-i s-o mai sune, dar e de ajuns să-i audă glasul timid, cu inflexiuni grave, virile, că-i și revin în minte ochii vii, expresivi și frumoși, ținuta atletică, rîsul domol, niciodată vulgar, cu care tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca un bivol ce vede roșu vrei să zici că are îndoieli în privința tatălui, de-aceea nu lasă copilul?! Asta vrei să zici?! Asta gîndiți dumneavoastră! i-o taie Mihai, la fel de încet, printre dinți. Îndrăznești să-mi insulți soția?! se repede spre el Muraru, luîndu-l de piept peste masă. Stai naibii locului! surîde Mihai, făcînd un gest scurt cu brațele, eliberîndu-se, aruncîndu-l pe Muraru înapoi în fotoliu. "Ce ți-aș mai învineți eu un ochi dacă n-ar fi milițianul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]