3,846 matches
-
și mai mult pe băieți, care nu putură evita să nu arunce o privire plină de teama către zona înaltă a râpei, acoperită de vegetație deasa. Și dacă sunt mai mulți? întreabă cu oarecare reținere Vetéa Pitó. Noi suntem trei, replică Chimé sigur pe el. Încă nu l-am întâlnit pe cel care să mă doboare și nici nu cred că animalul ăla ar fi în stare s-o facă. Învârți în aer, ca pe un păi, ghioaga uriașă și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea să te facă să suferi mai tarziu,îl certă Maiana, așezându-se pe nisip și privindu-l în ochi. Palmierii cei mai înalți dau de obicei fructe amare. — Da, dar laptele nucilor amare ține cel mai bine de sete, replică el. Eu nu tânjesc după nuci dulci și nici după munci ușoare.Eu visez să devin Mare Navigator și să descopăr ce se gaseste dincolo de Al Patrulea Cerc. —O sa ma mărit cu tine, îi șopti dulce față, în timp ce se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde de el nici în gaura de șarpe. — Nu mă-nfricoșează, replică băiatul, mințind cu nerușinare. Nu m-a-nfricoșat nici în noaptea aia, nu va reuși să mă-nfricoșeze nici acuma. Dar acolo sus, pe creasta, mai-mai c-am făcut pe noi de frică, recunoscu celălalt cu dezinvoltura. Eu încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dar dacă am nimerit pe alta insula? întreba Navigatorul-Căpitan. Căci s-ar putea să existe mai multe insule cu oameni de aceeasi rasă. Roonuí-Roonuí nega cu un semn ferm din cap. Asta e insula! Cum poți fi sigur? O presimt, replică el cu naturalețe. Și, în plus, n-am zărit nici o singură navă de război într-o insula de războinici... Făcu o scurtă pauză și apoi adaugă, ca și cum prin asta ar fi înlăturat orice dubiu: Și pentru că nici războinici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta mâinile într-un gest cu care părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
noi aveam întotdeauna rolul cel mai neplăcut. Față ofta scurt și continuă cu greu: Mă doare numai când îmi amintesc!... Vahíne Tiaré o mângâie dulce pe creștet, încercând s-o consoleze: — Dacă nu vrei, nu mai continua. —Vreau să continui, replică ea cu seninătate. Vreau să știți cu toții cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă vreodată în cale,să n-aveți nici o reținere și să-i zdrobiți țeasta. Vocea i se franșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă o insulă și, de-acolo, le-au răpit pe astea trei și pe încă una, care a murit între timp, și s-au distrat și cu ele, în același fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o mie de ori să ne vină în ajutor, și nici măcar o dată n-a venit. Pentru mine e mort. Toți zeii sunt morți pentru noi. Era cât se poate de dureros să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste autoritatea, argumenta cu seninătate Tapú Tetuanúi, adăugând apoi cu subînțeles: Iar Arioii cu atat mai puțin. Nu-i amestecă pe Arioi în povestea asta, replică Roonuí-Roonuí, cu un ton ușor amenințător. Cred că nici lor nu le convine situația asta. Știi tu ce știi! răspunse el repede. Dar eu n-am de gand să trăiesc sub conducerea uneia care a comis asemenea fapte. Ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în ochi și zise: Nu ești cu nimic mai presus de animalul care i-a făcut puii acestei cățele. Ernest se îngălbeni, îi zvâcniră creierii și simți că se clatină. Capul îi căzu în piept și fata abia îl auzi replicând: Ești sarcastică. Îl lăsă acolo, în fața căminului, știind că orice ar fi urmat de-acum înainte nu-l va ierta niciodată. Intră la cursurile de după-amiază un alt om. Un coleg făcu o glumă seacă și de prost gust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Începută, revolta s-a potolit rapid. Tare plicticoasă mai e și prostia asta cu Malaysia, a exclamat Margaret când treceau de poartă cu mașina. Nu-i cu putință să o mai țină mult așa. Îl subestimezi pe Sukarno, i-a replicat Mick. Margaret băgase de seamă că de la o vreme el vorbea mai tot timpul cu buzele apropiate, de parcă ar fi ținut Între ele țigara să nu-i cadă. Se lăsase de fumat cu un an În urmă, zicea el, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
numesc Adam de Willigen, a spus el. Sunt și eu prieten cu Margaret. S-a Înroșit tot și a simțit că spune o minciună. — Ce fel de nume mai e și ăsta? Ți l ai luat singur! — Nu, nicidecum, a replicat Adam. Expresia lui Din Începuse să-l calce pe nervi. Avea Înfățișarea cuiva prea sigur de sine, fruntea ușor Încruntată, nasul subțire, specific celor originari din Sumatra; toate astea Împreună i s-au părut dintr-odată neplăcut de accentuate. — La
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îndoială, merite dar are și tot atâtea păcate. Nu-i adevărat, contrazise ea pentru prima oară și glasul îi tremura aproape de lacrimi. Eu cred că ar fi bine dacă ar exista mai mulți oameni ca el. Da, ar fi bine, replică Alexe dar n-ar fi suficient. Ceea ce face el nu-i cere nici un sacrificiu. A avut grijă să-și asigure mai întâi spatele, mie îmi spui tu? Nu-i adevărat, nu pot să vă cred. Ce să nu crezi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vânzătoare. Nu, îi răspunsese aia mirată și oțărâtă, de ce să fie cu defect? Că-s ieftine, d-aia? Sunt pentru copii, de aia sunt mai ieftine, se justificase vânzătoarea, uite-te și mata, unde vezi vreun defect? Ei, na, îi replicase ea, că acum cumpăr eu pentru prima oară flanele pentru copii, ia pune-le matale în raft și păstrează-le sănătoasă, că eu nu cumpăr, ca pe urmă să se deșire pe ici pe colo la prima spălătură. Cum vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea n-a zis ba. Vrei să spui că ai vrea să-ți vină fata înapoi acasă acum după ce... Ea nu mai are casă, îi rup picioarele dacă o prind pe aici! Ei, uite că totuși are o altă casă, replică bărbatul și râse puternic, amuzat de propriile sale cuvinte. Oaspeții au fost puși la masă, erau veseli, încercau să-i ia cu vorba, să facă pace. Tatăl băiatului cunoștea atâtea proverbe care se potriveau cu situația tinerilor era ceva fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să accentueze superba calitate o unei prietenii sincere, neîntinată de povara sexualității. Sidonia aproba cu multă însuflețire această părere, vedea ea dintr-o ochire că omul nu va putea fi clintit spre o altă direcție, dorită de ea și-i replica, puțin contrariată, că nu se gândise nici măcar o clipită la posibilitatea unei relații intime, Doamne ferește, i s-ar părea o profanare, la vârsta ei, nu-i așa, să se mai preteze la elucubrațiile voluptății. Accepta, ca aproximativ reală, afirmația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răbdare lucrătura, așa miop cum era, se apropia cu ochii la câțiva centimetri de obiectul studiat și rostea: E bună, măi femeie, e foarte bună și continua. Până la urmă ai să orbești tot buchisind cu acul. Dar ea mulțumită, zâmbind, replica: Ei, parcă de aia orbește omul! Ce simplu era să ți se spună: Uite că s-a făcut seară. Și ea să întoarcă privirea către fereastră și să confirme: Da, s-a făcut seară. Oare când a trecut timpul? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă ajutați cu ceva. Da? va întreba el și în glas i se va citi regretul, demonstrativ. Spuneți-mi, voi face tot ce-mi stă în putință. Absolut orice! Imposibilul chiar! Ea va amuți pentru câteva momente. Apoi îi va replica: În primul rând, domnul meu, dacă acel ceva se putea spune la telefon, o făceam de ieri. În al doilea rând acum este prea târziu, am apelat la altă persoană. El își va arăta dezamăgirea: Regret, doamnă, regret enorm, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine și a clătinat capul a dojană când el a încercat să-i explice că diferența de vârstă nu-i chiar așa de frapantă, că eu mă înțeleg bine cu Ela și asta contează pentru el enorm, ea i-a replicat: Așa-i mamă, când e ciurul nou, apoi și-a strâns baticul sub bărbie cu un gest hotărât, pe urmă cine știe cum o să fie, a mai zis și a mângâiat părul de pe ceafă al Elei, cu durere, parcă o căina deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate în viață? Scoase o țigară, consumă câteva bețe de chibrit până reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
expune un critic de artă decapitat într-un bazin cu formol, zise ea, după care se corectă rapid, adăugând: Aș, am glumit. — În ziua de azi nici nu-ți mai dai seama când e vorba de-o glumă sau nu, replică Adrian. — Și se coace un scandal în legătură cu Royal Opera House. — Ei, da, asta parcă mai aduce cu un scenariu cunoscut, deci liniștitor, spuse Adrian. Deasupra casei trecu un avion. Vila era la douăzeci de kilometri distanță de aeroportul Gatwick și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ochii ei. — Doamne sfinte, e chiar Șam! zise ea. Se repezi spre ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l undeva, apucă ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou și Eleanor ieși valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să-ți ia interviul? Probabil i-ai citit și tu articolele. — Cred că da... Nu țin minte, răspunse Șam. Sunt atâtea, cu toate rubricile și interviurile alea ale lor, de... — Dar ea-i celebra, stărui Eleanor. — Nu, eu sunt celebru, replică Șam, împungându-se cu degetul arătător în piept. Ea n-are suficientă vechime ca să fie celebra. — Atunci cunoscută. Pentru cât de mojica e cu toată lumea. — Ei bine, m-a sunat într-o zi și-a tot melițat cum că vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și citi cu glas tare din ziar: „Samuel Sharp mi-a declarat «N-am înțeles niciodată cuvântul ăstaă. I-am spus că prin asta eu înțeleg că am asimilat feminismul fără să fiu obsedată de el. La care mi-a replicat cu un zâmbet ștrengăresc: «Păi, în cazul ăsta și eu sunt post-feministă. I-am spus că, judecând după modul cum tratează femeile în scenariile sale, așa ceva e greu de crezut. Aici s-a ofuscat un pic: «Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase apariția lui nedorită. Se ridică gata să plece. Cuierul e În hol, zise Iolanda. Cu el am venit, cu el plec, replică Flavius-Tiberius. Tot așa gândesc și eu. Un palton ca ăsta nu se demodează niciodată... oare cum ar fi să ieși de aici peste vreo zece ani? Cred că aș arăta ca un decembrist În drum spre Siberia. Sau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat de felul În care fiecare dintre ei făcea trimitere la Grațian, zis Gabriel Ceroni. Asemănarea celor doi nu era doar fizică, frapantă, ci și, până la un punct, existențială, mai puțin faza militantă a soixante-huitard-ului francez pasionat de Proust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]