1,828 matches
-
problemă. În această privință avem o măsură validă. Totuși, daca ne referim la înțelesul răspunsului său, avem un concept cu totul diferit unul ce nu poate fi măsurat cu o precizie ridicată. De exemplu, într-o țară cu un guvern represiv, exprimarea ignoranței poate reprezenta pentru unii o declarație politică, în timp ce pentru alții poate fi pur și simplu un mod de a spune nu știu". (G. King, R. O. Keohane, S. Verba)10. Considerațiile autorilor citați ne arată că problema validității
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
calificativul de corupte -, ceea ce determină un risc mai mare decât al schimburilor legale. Aceste schimburi nu sunt întărite de contracte protejate prin lege, pe de o parte, iar descoperirea lor poate duce la sancțiuni aspre pentru părțile implicate din partea instituțiilor represive, pe de altă parte. Doar relațiile bazate pe încredere puternică, reciprocitate verificată și norme ce prevăd sancționarea celor care încalcă termenii înțelegerilor pot reduce în mod semnificativ riscurile pe care le incumbă actele corupte. Prin urmare, este nevoie de un
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
acordă școlii și organizării ei, de felul în care profesorul își înțelege misiunea, de totalitatea sarcinilor cuprinse în funcția de profesor și, nu în ultimul rând, de atitudinile părinților. Funcția de educator a elevilor exclude însă autoritarismul și dirijismul, etichetarea represivă și manipulantă a elevilor, tendința de a le induce un comportament adaptativ și conformist. Este și o alternativă la excesele de „știință...” a procesului de învățământ, îndeosebi la disciplinele fundamentale, ignorându-se toate principiile învățării. Condițiile pe care le asigură
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
intuițiile creative. Idei umaniste asemănătoare cu ale lui Rogers au fost formulate de Maslow (1943, 1959, 1968). El a subliniat faptul că creativitatea de tipul autorealizării nu este motivată de o dorință de reușită și nici rezultatul „muncii prin intermediul controlului represiv al impulsurilor și dorințelor interzise” (Maslow, 1968, p. 144), așa cum susținea tradiția psihodinamică. În schimb, pentru el, creativitatea de tipul autorealizării este exprimarea spontană a unei persoane ale cărei nevoi mai importante au fost îndeplinite. Totuși, Maslow a admis faptul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
măsură În care Încerca să identifice și să elimine elementele disgenice. În comparație cu Moldovan, Banu pare mai preocupat de menținerea posibilității ca indivizii aparent disgenici să poată fi reintegrați În straturile „normale” ale societății. În ceea ce privește reprimarea delincvenților, Banu susținea că „acțiunile represive trebuie Înlocuite aproape În totalitate cu măsuri de igienă socială care sunt exprimate În crearea de instituții corecționale”104. Accentul pus de Banu pe empirism mai degrabă decât pe considerații teoretice se reflectă și În metodologia folosită pentru a enumera
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
în acele timpuri - iar Dumnezeu îi desemnează din mulțime pe cei pe care-i mântuie. în speță, pe indivizii convinși de opțiunea gnostică, dacă tot trebuie mântuit cineva... O dată însușită această învățătură, nu mai e nicio nevoie de vreo morală represivă, de virtuți atenuante, de o morală care să pună opreliști, de preoți și de agenți ai acestei ideologii a renunțării. Contează numai afirmarea, sănătatea deplină, voluptatea împărtășită, schimbată la troc cu altă voluptate. Simon inaugurează o gândire pe care filosofia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vizibilitatea socială a persoanelor agnostice sau atee a scăzut dramatic. Această diminuare se datorează pe de o parte revigorării religiozității și pe de altă parte reducerii dezirabilității sociale a acestei orientări față de viață, asociate cu comunismul și cu măsurile sale represive. În cercetarea care stă la baza acestui studiu, realizată în mediul urban în 2005, o proporție covârșitoare de 97% dintre bărbați și 99% dintre femei își declară credința în Dumnezeu. O astfel de cvasiunanimitate declarativă generează efecte de dezirabilitate socială
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
fond nu face altceva decât să revendice restaurarea acestora din urmă. Căci tocmai societatea și rațiunea sunt periclitate de standardizarea și pustiirea sufletească de care pomeneam. Atât Rousseau, cât și astăzi Marcuse, pun în antiteză „ordinea sensibilității” cu „ordinea rațiunii represive”. Dar și unul și altul recunosc necesitatea acestei rațiuni „represive” în proporția în care ea își păstrează funcția în sensul conservării civilizației. Hipertrofia acestei „rațiuni represive”, subliniez însă, devine sufocantă pentru sensibilitatea și libertatea firească a persoanei umane, pentru articulația
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
urmă. Căci tocmai societatea și rațiunea sunt periclitate de standardizarea și pustiirea sufletească de care pomeneam. Atât Rousseau, cât și astăzi Marcuse, pun în antiteză „ordinea sensibilității” cu „ordinea rațiunii represive”. Dar și unul și altul recunosc necesitatea acestei rațiuni „represive” în proporția în care ea își păstrează funcția în sensul conservării civilizației. Hipertrofia acestei „rațiuni represive”, subliniez însă, devine sufocantă pentru sensibilitatea și libertatea firească a persoanei umane, pentru articulația societății civile. — Mi se pare că Lévi-Strauss spune undeva cam
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Atât Rousseau, cât și astăzi Marcuse, pun în antiteză „ordinea sensibilității” cu „ordinea rațiunii represive”. Dar și unul și altul recunosc necesitatea acestei rațiuni „represive” în proporția în care ea își păstrează funcția în sensul conservării civilizației. Hipertrofia acestei „rațiuni represive”, subliniez însă, devine sufocantă pentru sensibilitatea și libertatea firească a persoanei umane, pentru articulația societății civile. — Mi se pare că Lévi-Strauss spune undeva cam așa: omul nu are sens decât dacă se situează pe punctul de vedere al sensului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de la consumatori un spirit în întregime pragmatic și hedonist: universul tehnic și materialist este cel în care ciclul de producție și consum se poate desfășura conform naturii proprii. Nu mai este loc pentru religie și mai ales pentru Biserică. Lupta represivă pe care noul capitalism o poartă încă prin intermediul Bisericii este o luptă întârziată, menită, în logica burgheză, să fie foarte curând câștigată, fapt ce ar duce la dizolvarea „naturală” a Bisericii. Pare nebunesc, repet, dar cazul jeanșilor „Jesus” este o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
centru care elaborează mesaje. Este locul unde se concretizează o mentalitate care, altfel, n-ar ști unde să se localizeze. Prin spiritul televiziunii se manifestă concret spiritul noii puteri. Fără îndoială (ne-o arată rezultatele) că televiziunea este autoritară și represivă ca nici un alt mijloc de informare din lume. Ziarul fascist și inscripțiile de sloganuri mussoliniene de pe zidurile caselor ne fac să râdem (cu durere): este ca și când am compara plugul cu tractorul. Țin să repet că fascismul nu a fost, practic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
formală și practică. La rândul său, o astfel de absență a culturii devine o ofensă la adresa demnității omenești, atunci când ea se manifestă în mod explicit ca dispreț al culturii moderne și nu exprimă altceva decât violența și ignoranța unei lumi represive în totalitatea sa. 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia 1tc "10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia1" 2 iunie 2: pe prima pagină a ziarului Unità tronează titlul marilor ocazii: „Trăiască republica antifascistă”. Sigur, trăiască
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de a duce până la capăt „Dezvoltarea”: a produce și a consuma. Portretul-robot al acestui chip încă alb al noii Puteri îi atribuie vag acesteia trăsături „moderne”, datorate toleranței și unei ideologii hedoniste perfect autosuficiente, dar și trăsături feroce și substanțial represive: într-adevăr, toleranța este falsă, pentru că, în realitate, nimeni nu a trebuit să fie vreodată atât de normal și de conformist cum este consumatorul; cât despre hedonism, acesta ascunde în mod evident o determinare de a prestabili totul cu o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
încă nereprezentată de cineva și care se datorează unei „transformări” a clasei dominante este, de fapt - dacă dorim să păstrăm vechea terminologie -, o formă „totală” de fascism. Dar această Putere a și „omologat” cultural Italia: este vorba despre o omologare represivă, chiar dacă ea a fost obținută prin impunerea hedonismului și a acelei joie de vivre. Iar strategia tensiunii este o dovadă, chiar dacă în esență anacronică, a acestui lucru. În articolul citat, Maurizio Ferrara (ca de altfel și Ferrarotti, în Paese sera
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
oamenilor de pe Glob) este unic. Conformarea la acest model se face în primul rând în privința cotidianului, apoi în corp și la comportament. Aici se trăiesc valorile, încă neexprimate, ale noii culturi a civilizației consumurilor, adică ale noului și celui mai represiv totalitarism care s-a văzut vreodată. Din punctul de vedere al limbajului verbal, se produce reducerea întregii limbi la un nivel comunicativ, cu o enormă sărăcire expresivă. Dialectele (idiomurile materne!) sunt îndepărtate în timp și în spațiu: fiii sunt constrânși
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să-l trăiască. Și să nu-mi spună nimeni că este vorba despre un tip de viață în care religia mai are vreo valoare. Pe de altă parte, transmisiunile televizate cu caracter specific religios sunt atât de plictisitoare, atât de represive, încât Vaticanul ar fi făcut bine să le fi cenzurat pe toate. Bombardamentul ideologic televizat nu este explicit, el constă în anumite aspecte, e indirect. Dar nicicând un „model de viață” nu a putut fi făcut public cu o mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
reală” a hedonismului consumist cu efectele sale de nivelare a maselor la nivel de comportament și limbaj fizic - rezultând de aici că alegerile politice dictate de conștiință nu mai corespund cu alegerile existențiale -, tot ceea ce am spus despre aculturarea violentă, represivă, înspăimântătoare operată de centrii puterii și despre dispariția implicită a vechilor culturi specifice și reale (și a valorilor lor) fusese deja afirmat și mai ales (lucru pe deplin liniștitor) chiar și „denumit”? Au organizat, oare, sociologii colocvii internaționale pe aceste
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
putea să fie conducătoarea măreață, dar nu autoritară a tuturor celor ce refuză (iar cel care vorbește este un marxist, tocmai în această calitate a sa) noua putere consumistă care este complet ireligioasă, totalitară, violentă, fals tolerantă, ba chiar mai represivă ca niciodată, corupătoare, degradantă (niciodată nu au avut mai mult sens ca astăzi cuvintele lui Marx conform cărora capitalul transformă demnitatea umană în marfă de schimb). Acesta este refuzul simbolic pe care l-ar putea pronunța Biserica: reîntorcându-se la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în același timp bună și rea. În contextele lor culturale concrete, aceste „valori” erau pozitive sau, cel puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel „național”, ele s-au prezentat ca fiind negative; altfel spus, retorice și represive. Pe aceasta s-au întemeiat statul polițienesc fascist și apoi, fără soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Fără îndoială că, în contextul democratic, se luptă pentru majoritate - altfel spus pentru întregul consorțiu civil -, dar se descoperă că majoritatea, în sfințenia sa, se înșală întotdeauna, și aceasta deoarece conformismul său este mereu, prin însăși natura sa, brutal de represiv. De ce consider eu „nereale” principiile pe care își bazează (în mod conformist) radicalii și, în genere, progresiștii lupta pentru legalizarea avortului? Pentru o serie haotică, tumultuoasă și emoționantă de motive. Oricum, eu știu deja, după cum am spus, că majoritatea este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
copulare, acceptându-i astfel - conform Realpolitik, repet, într-o tăcere diplomatică și, prin urmare, vinovată - totala instituționalitate, inamovibilă și „naturală”. În schimb, opinia mea extrem de rațională este aceasta: în loc să luptăm în planul avortului împotriva societății care îl condamnă în mod represiv, trebuie să luptăm în ceea ce privește cauza avortului, adică în planul copulării. Este vorba, evident, despre două lupte întârziate, dar cel puțin aceea „în planul copulării” are meritul ca, pe lângă o logică și o rigoare mai mari, să aibă și o potențialitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru o mică minoritate de heterosexuali învederați, problema concepției ar continua să existe. L.: Dar de ce să nu avem o oarecare îndurare pentru cei „normali”, care vor fi aproape sigur minoritatea de mâine? Eco: Pasolini... lasă să se întrevadă voința represivă de a viola drepturile unei viitoare minorități, odată ce va fi triumfat noua majoritate... L.: Ați înțeles? Când ajungi să te culci cu o femeie, dincolo de toate celelalte, mai trebuie să te păzești acum și de blestemele lui Pasolini... Eco: Ceea ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de prejudecăți și avangardiști. Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de vrăjitoare” este tipică culturilor intolerante, adică clerico-fasciste. Într-un context represiv, obiectul „vânătorii de vrăjitoare” (ceea ce este „diferit”) e mai întâi privat de caracterul său uman, lucru care permite ulterior excluderea sa efectivă de la orice posibil sentiment de fraternitate sau milă și, în general, în practică, anticipează suprimarea sa fizică (Himmler
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spațiul obligatoriu al permisivității care face ca normalitatea să devină paroxistică - au o experiență a sexului care îi eliberează de orice tensiune tocmai în domeniul sexualității, iar în celelalte domenii, de orice posibilitate de sublimare. S-ar spune că societățile represive (după cum spunea un ridicol slogan fascist) aveau nevoie de soldați și, de asemenea, de sfinți și de artiști, în timp ce societatea consumistă nu are nevoie decât de consumatori. Oricum, în afară de acel „ceva” pe care societatea permisivă îl permite, totul s-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]