52,643 matches
-
întreb: de ce nu renunțăm la ea? De ce nu optam, ca-n Statele Unite, pentru o soluție care să facă din omul cel mai important din stat responsabilul efectiv pentru mersul treburilor societății? Sau, daca ne e atat de dragă ideea de reprezentare simbolică, de ce nu mergem până la capăt? Adică să-l rechemam pe Rege? Oricâte dezamăgiri mi-ar fi produs în ultimii ani Regele Mihai (penibilă mezalianța a prințesei Margareta cu un actoraș de mâna a treia sau a patra mi-a
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteză spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocita de a transforma observația în intuiție și intuiția în fapt istoric, evident într-un alt spațiu expresiv și într-o convenție a reprezentării total diferită, Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare temperamentala cît și una de acoperire geografică: în timp ce Tipoia privește artă europeană și sintetizează totul într-un spirit cartezian
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
angajament moral din artă contemporană. Asemenea majorității țărilor participante, România nu mai face acum figură de enclava etno-istorică, imuna la provocările timpului dar mereu disponibilă pentru autoflatari, ci este perfect sincronizata cu limbajele și cu formele de meditație și de reprezentare ale lumii de astăzi. Atît subREALul cît și Dan Perjovschi și grupul de artiști care au realizat instalația video vorbesc într-un limbaj inteligibil, se angajează estetic și moral în problemele unei umanități ingrate, folosesc toate codurile acestui moment și
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
Radu Bogdan Dacă îl întrebi pe Bogdan Lascăr ce reprezinta pictură lui, el îți răspunde: "Exprimă niște stări". Are dreptate. Între reprezentare și exprimare, raportul e în favoarea expresiei și mult mai puțin în aceea a reprezentării. Totuși, aceasta nu poate fi exclusă integral. Recunoști în ceea ce face artistul sugestiile primite din zona realității, că e vorba de clădiri, spații verzi sau automobile
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
Radu Bogdan Dacă îl întrebi pe Bogdan Lascăr ce reprezinta pictură lui, el îți răspunde: "Exprimă niște stări". Are dreptate. Între reprezentare și exprimare, raportul e în favoarea expresiei și mult mai puțin în aceea a reprezentării. Totuși, aceasta nu poate fi exclusă integral. Recunoști în ceea ce face artistul sugestiile primite din zona realității, că e vorba de clădiri, spații verzi sau automobile. Sunt ca niște punctări ale ambiantei și peisajului, traduse în semn; uneori simple umbre
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
sau antipatii și, într-adevăr, nu vom putea desluși din relatările lui imaginea cea mai fidelă a epocii literare postbelice, în evenimente și oameni. Dar nici infidela nu putem spune că este. Ce e incorect în detalii se corectează în reprezentarea de ansamblu. Mai importantă decât reconstituirea epocii este însă în aceste Convorbiri îmbogățirea cu numeroase noi elemente a imaginii despre cazul Dan Desliu. Un caz cu valoare de unicat în istoria noastră, nu doar literară, de după al doilea război mondial
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
în care se ia și pulsul pieței de artă, se stabilesc noi coordonate ale pieței, se lansează marile interogații asupra omului contemporan în multidimensionalitatea lui și, mai ales, se testează, ca într-un adevărat poligon, forme noi de expresie, de reprezentare și de stocare simbolică. Prima observație care se poate face în legătură cu această ediție privește chiar obiectul ei declarat, anume artă contemporană. Și ceea ce, într-un anumit fel, surprinde aici este relativă monotonie în înțelegerea conceptului. Pavilioanele naționale, cu foarte puține
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
concept transcendent, care umblă pe deasupra vremurilor schimbîndu-și din cînd în cînd doar vesmintele, va avea șocuri greu de amortizat la Veneția. Artă este aici un concept dinamic, ce-și dobîndește nu doar vesmîntul, ci chiar conținutul prin contactul direct cu reprezentarea și este perfect sinonim cu alte concepte, cum ar fi: denunț, atitudine, angajare morală sau activism social. Sfîrșitul de secol, ca, de altfel, și începutul lui, trăiește alert și ultimativ și operează schimbări fundamentale atît în planul realului, cît și
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
unitare și fără diferențe valorice care să iasă din uzul acestui gen de manifestări. Mai important, însă, decît judecată valorica a celor șase lucrări este lectură lor formală în raport cu enunțul tematic și cu autoritatea lui mitologica. Cei mai apropiați de reprezentarea materială a temei, de componentă ei pămînteana sau, cu alte cuvinte, de erosul profan, sînt Aurelian Bolea și Mircea Bochis; primul într-o variantă frusta, tridimensională, anatomica și carnala, cel de-al doilea într-una mai sever codificata formal și
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
momentele demonstrației s-a interpus un interval de patru ani. Modern fără a părăsi convenția tabloului, diversificat fără a trădă continuitatea unor motive, riguros în construcția imaginii fără a neglijă forță de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, George Tzipoia este un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporala a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
să perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernista, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a proprie-i sale gîndiri și printr-un proces continuu de negare a anecdoticului. Perfect unitare că discurs, proaspete prin permanentă schimbare a unghiului de
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
ei este tocmai de a îmbată simțurile și de a le face oarbe la contexte politice, de a le detașă de o istorie și o finalitate în care sînt ele înglobate, inseamna ca regăsim și în discursul arhitectural tehnici de reprezentare vizuală care contribuie la exacerbarea estetizării. Într-adevăr, pentru arhitecții contemporani există tentația de a reduce spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
există prin suma imaginilor sale, substituite treptat, înfrumusețate, detestate, o multitudine de imagini puse în regie de existență cotidiană, nu numai de artă. A vorbi despre trup ca obiect de artă reprezintă, susține autorul, necesară noastră "iluzie" că generăm propriile reprezentări despre corp, cînd de fapt nu facem decît să alegem. De la elaborarea corporalității în diverse epoci din istoria artei, pînă la liftingul facial, trupul este spațiul reprezentării prin excelență. Ceea ce caracterizează, însă, obiectul de artă, este imposibilitatea de a-l
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
ca obiect de artă reprezintă, susține autorul, necesară noastră "iluzie" că generăm propriile reprezentări despre corp, cînd de fapt nu facem decît să alegem. De la elaborarea corporalității în diverse epoci din istoria artei, pînă la liftingul facial, trupul este spațiul reprezentării prin excelență. Ceea ce caracterizează, însă, obiectul de artă, este imposibilitatea de a-l atinge: odată ce a fost terminată opera de artă nu mai tolerează intervenții decît sub forma restaurării. A concepe corpul ca obiect artistic înseamnă, așadar, a-l aborda
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
și scrutarea în profunzimile formei artistice, specifice generației șaptezeci (Horia Bernea, Teodor Moraru, Marin Gherasim, Sorin Dumitrescu etc.), după ce limbajul plastic fusese recuperat și reinstaurat de către generația lui Pacea și Alin Gheorghiu, și, pe de altă parte, luciditatea, scepticismul, asumarea reprezentării la nivel de convenție și de cod, specifice generației optzeci. Dacă în privința generației șaptezeci, Dumitriu are certe confluențe cu plasticienii reprezentativi ai acesteia, în privința generației optzeci el are legături mult mai strînse cu principiile ei generale, emanate mai curînd din
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
curînd din zonele literaturii. Imaginea sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
amenințate. Pe lîngă acele calități specifice ale desenului, pe lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de punerea în pagină, de expresivitatea liniei, de monumentalitatea întregului și de acea coerență de ansamblu care dă formei armonie și credibilitate în planul reprezentării, lucrările Eugeniei Iftodi aspiră la un statut de echivalență cu lumea pe care o descriu. Ele ies din fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Metafora câinilor negri ilustrează foarte bine o anume idee despre insinuarea măruntă a violenței în cotidian. Nu e nevoie aici - ba e chiar contraindicată, prin exces - de o reprezentare spectaculoasă, de proporții, a agresiunii, cu toate că și aceasta este prezentă, ca fundal istoric, în romanul lui Ian McEwan: o vizită în '81 la lagărul nazist de la Majdanek, o evocare din '46 a metodelor Gestapoului, un bilanț al suferințelor provocate de
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Si atunci cînd arta românească are privilegiul unui fenomen de o
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
Sebastian în perioada ascensiunii legionarilor și a guvernării antonesciene. Eu unul nu văd elemente mari de discrepanță între soarta celor doi intelectuali trăitori în epoci diferite: Sebastian persecutat, umilit, privat de dreptul de a semna (Steaua fără nume, la prima reprezentare, în timpul războiului, o iscălise inexistentul Victor Mincu), din motive etnice, iar Liiceanu, în comunism, și el persecutat, marginalizat profesional, suportând dificultăți de publicare, supravegheat de Securitate, din motive să le zicem de clasă. Nici unul nici celălalt nu au cunoscut, din
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță a pierderii definitive, a eșecului absolut, asociindu-se cu simțămîntul de spectacol strident, de circ, al lucrurilor ce se ciocnesc în chip violent-distractiv. O incurabilă difidență derivă din imensa traumă inițială, astfel încît reprezentarea (reprezentația) universală nu se mai poate sustrage impresiei de joc caleidoscopic, de irațioanlă perindare de elemente capabile, concomitent, a da corp totalității și a o persifla: "și nu îndrăznesc să bat la ușa vecinului de deasupra/ l-am auzit toată
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
sesizat din afară. Expoziția lui Dinu Săvescu descinde, pe de o parte, direct din aceste spații ale istoriei artei, mai exact din istoriile particulare ale unor mari pictori români, iar, pe de altă parte, ea este expresia puternică a unei reprezentări proprii, a unui mod ireductibil de gîndire artistică și de implicare morală, dar și a unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic pe libertatea privirii, pe siguranța gestului și pe luciditatea formulării. Din experiența de
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
apropierea absolută de o făptură care să devină una cu tine. Luînd în posesie pe altcineva, ființa înregistrează o simbolică victorie asupra lumii. De aici decurg conotațiile de interzis, periculos, rău, morbid existente în iubire, chiar în tradiția occidentală a reprezentării literare a iubirii. Misugi și amanta lui sînt cei doi Macbeth, sau Anna Karenina și Vronski: ceea ce-i unește este un sentiment de împotrivire față de univers. Legătura dintre crimă (nu doar moarte) și iubire e foarte importantă în întreaga tradiție
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
acest orgolios pariu împotriva universului. Singurătatea (ca nebunie sau moarte) vine, în această logică, ca pedeapsă. Mai există un aspect important în romanul lui Inoue, care explică subtil mai largul context al literaturii de dragoste, cu ale sale convenții de reprezentare: iubirea ca ținînd de un domeniu public, nu privat. Ceea ce o face sancționabilă pentru secrete și minciuni, dar o și obligă să le comită. Trăind într-o stranie și tensionată relație cu spațiul public, pentru că se răfuiește cu el și
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
Treptat, în viața lui Daniel își fac loc tot mai multe experiențe de neuitat. Printr-un fel de dezlănțuire progresivă a imaginației, prozatorul introduce în cartea sa și elemente de SF, și referiri la viața politică românească de azi, și reprezentări onirico-satirice ale războiului din Iugoslavia. Ca și Micul prinț al lui Saint-Exupéry, Cavalerul spațial are o irizație umanistă, autorul raportând mereu totul la o lume ideală și totuși verosimilă, în care oamenii s-ar putea înțelege. Prozator experimentat și înzestrat
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]