26,526 matches
-
ingenios puse în program de pianista Lena Vieru, un muzician al cărui bun gust reunește abordarea intelectuală și sensibilitatea comunicării. Excursul ei prin marile momente vocal-instrumentale și instrumental-pianistice ale muzicii noastre, a fost însoțit de mezzosoprana Cristina Brich, în creații reprezentative pentru arta cântului, la noi, de la Enescu, de la Mihail Jora, la Anatol Vieru. Este firesc să așteptăm ca și Filarmonica bucureșteană ce poartă drept emblemă numele maestrului, să pregătească, să prezinte propriile momente de muzică enesciană. Așa cum a făcut-o
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
XVII, remarcă autorul, este de asemenea literatura unei epoci în care oamenii se simțeau încă aproape de Dumnezeu și această apropiere a avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării subiectivității moderne. Imaginarul religios al sec. XVII este analizat prin prisma unor opere reprezentative aparținând lui Corneille, Drélincourt, Racine etc. Fețele sacrului sunt descrise și confruntate pornind de la Dumnezeul matematic al lui Descartes, de la divinitatea augustiniană a lui Pascal și ajungând la "Mirele divin", la Dumnezeul atotputernic, strălucitor și infinit accesibil al lui Malebranche
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
a Domului milanez, aceste simboluri necesită o curățare în prealabil a locului pe care vor fi înălțate. De gunoaie în primul rând, pentru redarea unei firești încrederi în pulsul orașului. La drept vorbind, curățenia poate deveni ea însăși o trăsătură reprezentativă, așa cum se întâmplă în multe alte așezări.
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
provoacă un simțămînt stînjenitor, de rușine. Dar chestiunea mizeriei nu se reduce la neputința de a cumpăra cărți. Atunci, cînd, în Cluj, s-a sistat editarea revistei Tribuna, am văzut, realmente, scriitori muritori de foame. Astăzi, cînd săptămînalul atît de reprezentativ, odinioară, pentru urbea de pe Someș mai scoate, intermitent, numere, puținii redactori rămași o fac în continuare fără a nu primi nici un ban, fiindcă majoritatea s-au reprofilat în alte slujbe. (Dintotdeauna, Echinoxul, dacă e să dau un exemplu celebru, a
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
prețuirea cuvenită. Pentru Maiorescu, tipul acesta de literatură cu adevărat poporană, adică țărănească, era nu numai demn de mare stimă, dar chiar singur potrivit pentru momentul respectiv din ciclul evolutiv românesc, pentru că oferă material ideal pentru o artă specifică și reprezentativă. Nu scria Maiorescu în 1882 "de aceea susținem acum noi, subiectul propriu al romanului este viața specific națională și persoanele principale trebuie să fie tipurile unei clase întregi, mai ales a țăranului și a claselor de jos"? Iar nuvelele lui
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Cu rare excepții, cronicile - dacă au existat - au fost asigurate de relații amicale, mai ales că majoritatea scriitorilor lucrează în presă. De altfel, cîți critici români mai fac azi cronică de întîmpinare? " Există o explicație!" - vorba unui personaj contemporan (și reprezentativ). Există enșpe explicații, dar mă tem că nici una nu ne poate consola. Din acest colț de pagină îndrăznesc să lansez un apel al cărui patetism nu este trucat: - scriitorilor menționați și tuturor celorlalți - dacă mai aveți ceva de spus, vă
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
sau cea din 1959-1965 a lui Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, oprită la volumul al patrulea. Dar și așa, fără cele două amintite secțiuni, ediția d-lor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav este cu adevărat un monument editorial reprezentativ, demnă de toată lauda, care, de acum încoace, va putea fi utilizată cu folos științific netăgăduit. Editorii merită toată stima și arpecierea nu numai a cititorilor dar și a editorilor de meserie care știu aprecia travaliul onest, prob și mult
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
doar amploarea și complexitatea problematicii, mai puțin rigoarea arhitecturii. Cel mai spectaculos text și cel mai memorabil este cu siguranță Amor cu Drosofila. E o poveste clasică pentru tipul de spectaculos pe care îl promovează Mihail Gălățanu, deși nu e reprezentativă pentru genul care l-a făcut cunoscut. Nici o scenă de amor dur în această parabolă ciudată, nici o copulație descrisă cu lux de amănunte, ci doar dragostea nefirească dintre un cercetător genialoid și o musculiță de oțet. Autorul exploatează la maximum
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
decît monumente prestigioase, copleșite de troienii de zăpadă ai vîrstei lor foarte înaintate. Dezbaterile autentice le-ar rezerva și acestora un loc, desigur; dar esențial ar fi să se rostească nu evocatori și figuranți anacronici, ci intelectuali tineri, cu adevărat reprezentativi pentru ce este cu adevărat această tagmă. Ideea tipic nomenklaturistă după care dacă vrei să pui în discuție problema guturaiului trebuie neapărat să convoci un conclav de academici prezidați de ministrul sănătății este înrădăcinată la toate nivelurile și compartimentele din
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
citate de Ioan Stanomir în chiar primul capitol (între oglinzi paralele) al cărții sale dedicate scrierilor politice ale lui Eminescu, îi aparțin lui P. P. Carp și au ceva mai mult de un secol. Cel care le reproduce le consideră reprezentative pentru atitudinea lui Carp, supus și el fascinației Engliterei cea "copleșită de secoli de libertăți". Benjamin Disraeli face însă figură aparte printre prototipurile conservatorismului românesc, posterior revoluției de la 1848 și dispărut după primul război mondial, la fel cum Carp, lipsit
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
poezia "frumoasă" românească). Locul doi este ocupat de Tudor Arghezi cu 5 poezii. Mai sînt Alecsandri, Blaga, Barbu, Bacovia, cu cîte 3 poezii. Din perioda postbelică, doar Nichita Stănescu are două poezii - ceilalți poeți contemporani au doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce spunea G. Călinescu în istoria sa, monument al estetismului postbelic, despre Vasile Militaru, antologat de Petru Romoșan: "Trivialele fabule ale lui Vasile Militaru au avut un succes extraordinar". Un estet pune accentul pe calificativul
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
ancora în orizontul bine determinat al istoriei naționale, eroii baladelor sale, de pildă, nu mai sunt nici figurile mitologice ale Antichității, nici siluetele misterioase ale unor burguri din Evul de Mijloc, nici personajele de extracție socială modestă, ci chiar profilurile reprezentative ale unei societăți românești identificabilă istoricește. Prin lirica sa, Dominic Stanca face ca poezia "Cercului literar" să evadeze din ceea ce aș numi "rezervația lingvistică" a unui vocabular "nobil", "clasicizat", cult și pretențios (poate chiar prețios aș zice), pe care-l
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
cu Femei în oglindă, adică filme realizate în ultimii ani de regizoare finlandeze despre femei finlandeze - iar Istoria Filmului Elvețian, derulată la Cinemateca Română, ne-a propus să urmărim, timp de șapte luni (octombrie 2000 - aprilie 2001), 28 de opere reprezentative pentru cinematografia helvetă. Desigur, de la acest regal cinematografic nu puteau lipsi două cinematografii de mare tradiție și foarte apreciate de către cinefilii noștri: Zilele Filmului Italian (26-31 octombrie), - care au reunit, sub genericul Mari autori ai cinematografiei italiene : trecut și prezent
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
depășind chiar prognozele noastre cele mai sumbre - regimul posttotalitar le reia prea adesea, sub forma unor variațiuni pe aceeași temă. Ce premiu ar mai putea contrabalansa, consola, drege cît de cît viața mea de exilat intern, aș îndrăzni să spun reprezentativ, așa cum a fost, așa cum este? Oare ceea ce vine prea tîrziu, vine cu adevărat? Un premiu reprezintă un soi de idealizare a celui căruia i se acordă, o scoatere a sa din context pentru a fi țintuit ca o imagine exemplară
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
sînt, explică poeta, organizate cronologic, însă pe două culoare - un soi de răsuciri de ițe deșirate pentru a li se vedea culorile pure. Astfel, prima secțiune, Phanatasticonul, alege poezii de esență preponderent ludică, în vreme ce Arta înfocării /sic!/ inventariază cele mai reprezentative poeme grave" (Irina Petraș, "Un tremur sensibil al umbrei", prefața antologiei de față). Jocul e un carnaval al firii, dar un carnaval în desen grav, cu figuri ale tragicului amestecate în voioșia aparentă: "Jur-împrejur e vid și nici un vraci/ Să
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
Europene la București și Uniunea Cineaștilor din România, Festivalul a prezentat anul acesta 23 de filme selectate din producția recentă (ultimii trei ani) a 18 țări europene: multe sunt debuturi semnate de regizori tineri și, mai ales, multe sunt producții reprezentative pentru cinematografia europeană, fiind distinse cu premiile unor importante competiții internaționale. În deschiderea ediției din acest an - a 5-a - o somptuoasă coproducție franco-britanică: "Vatel". Este al treilea film de epocă (după "Mission" - Palme d'Or la Cannes 1986 - și
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
sunt rare, la Dv., situațiile conduse spre un capăt precis, lucrurile fiind lăsate oarecum în suspensie, într-o lume deschisă, căutările neajungând niciodată la un final limpede, există false căutări; de exemplu în romanul Cordon-Bleu, care mi se pare foarte reprezentativ din acest punct de vedere - unde nu se știe cu exactitate cine manipulează pe cine, de ce manipulează, cu ce scop, și unde chiar limbajul unui personaj central ca Dl. Balbus este construit ca foarte artificial, prețios... Există cred, un fel
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
forme de la instituții sau persoane, este o evidență. Și editarea acestui disc a fost posibilă datorită unei colaborări româno-germane în care Internationes Bonn, Ambasada Germaniei și Deutsche Kommerzbank din București au oferit sprijinul necesar. Nu este prima oară că instituțiile reprezentative germane se implică în susținerea vieții muzicale românești. La lansarea discului, domnul Hans-Jorg Krohn, directorul băncii amintite, spunea că între un director de bancă și un muzician există o similitudine: amândoi construiesc punți între oameni - unul în plan spiritual, celălalt
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
în comentariile la poezie, nelăsând loc entuziasmelor sau îmbrățișării fără rezerve a unei cauze, chiar susținute convingător. Mai puțin subtil, ba chiar bine expuse sunt considerațiile despre edițiile de autor. Cornel Regman crede că autorii nu-și selectează bine poemele reprezentative și că unitatea țintită înseamnă de multe ori și monotonie. Ioan Flora scrie "aproape-poeme" "rîvnind la statutul de poezie și izbutind fragmentar aceasta". Același ton păstrează și în textul despre lirica lui George Vulturescu. Exersându-și cronica literară începând cu
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
o vârstă tânără cu o excelentă carte despre romantism. Bună cunoscătoare a limbii și literaturii germane din și în care a tradus, cele șase eseuri din prezentul volum abordează matur și original câteva aspecte specifice romantismului din creația unor autori reprezentativi. Volumul se deschide cu o amplă și deosebit de interesantă analiza asupra a doua teorii ale simbolului și alegoriei cu mare impact în perioada sfîrșitului de secol XVIII și început de secol XIX, cele ale lui J.W. Goethe și Friedrich
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
calitatea de poet a lui Nichita Stănescu, ci numai aprecierea ce i s-a dat de foarte mare poet, de geniu demn de-a fi pus alături de sau chiar deasupra lui Eminescu. Altminteri, sînt convins că el rămîne un autor reprezentativ al importantei "generații" '60 (chiar dacă nu primus inter pares!), în măsură de-a fi studiat și de-a intra ca atare în istoria literaturii. Aserțiunea că aș dori "demolarea" sa e stupidă, fie și din motivul că, așa cum arăta Croce
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
acceptate la Unirea religioasă din 1700: "ex patre filioque procedit". ("Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul"), existența purgatoriului, cuminecătura se poate face și cu pîine nedospită (cu azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc. Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținînd ideea că Unirea
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
filmul "Emporte-moi" - semnat de Léa Pool, regizoare născută în Elveția, dar a cărei carieră este, esențialmente, canadiană - atunci e clar că organizatorii ar trebui să modifice criteriile de selecție pentru a nu ajunge să atribuie premii unor filme din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
în lipsa unor informații complete, științifice, aduse la zi, instrumentul aflat la îndemîna oricui pentru un minimum de statistică onomastică e, desigur, Cartea de telefon. Investigațiile pe baza acesteia au însă o relevanță limitată: numele înscrise nu oferă un eșantion statistic reprezentativ din toate punctele de vedere, presupunînd mai ales o selecție socială și de vîrstă; condițiile speciale ale rețelei telefonice românești (dificultatea instalării unui post nou) au accentuat aceste limitări. Totuși, "listele de abonați" pot indica, cel puțin în linii mari
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
Camil Petrescu a publicat, în 1924, (l-a mai publicat de două ori, amenințînd că de cîte ori se va mai ridica această chestiune îl va reedita) studiul Sufletul românesc demonstrînd, pe larg și polemic, că nu arta populară e reprezentativă pentru formula sufletească a unui popor, ci personalitățile lui creatoare. Să mai amintesc de Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]