3,228 matches
-
a grăbit să-i răspundă. Numai că a făcut-o stângaci, cu prea mult aplomb, și a fost observat de-un supraveghetor. I-au anulat lucrarea și l-au dat afară din amfiteatru. A așteptat-o la ieșire, nu cu reproșuri sau povești lacrimogene, nici cu scandal, nici cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi prin cărți, pe care până atunci nici nu le văzuse bine. Chestia cu valoarea lor - evident În fața celei sentimentale - i se părea exagerată. Singura demnă de atenție din Întreaga colecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să scriu ceva profund când mediul nu e...ideal? spune Lady Zdreanță. Desigur, Agentul Ciripel o filmează. Contele Calomniei își ține reportofonul pentru a-i prinde fiecare cuvânt. Câte-o tuse ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic. Țârul de Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa aceea bună și potolită era capabilă de grele și reale reproșuri. Copil fiind, Luana nu putea realiza gravitatea momentelor când își supăra bunica, durerea pe care i-o aducea în suflet când n-o asculta, sau efortul fizic istovitor la care o obliga atunci când îi stătea dinainte să-i asigure confortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a o îmbrăca mai elegant ca nimeni alta. Ar fi fost în stare să-i așeze coroniță pe cap și s-o scoată astfel la plimbare. Pierdută în amintiri, fetița nu simți aproprierea bunicii. Îi auzi doar glasul, plin de reproș: Ce cauți aici? Fugi afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan. El își rezemă fruntea de ușa garajului și începu să numere, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bat drumurile în lung și-n lat și sunt mândru să te văd îmbrăcată la modă, aranjată și lipsită de grija zilei de mâine. Orice bărbat cu capul pe umeri dorește binele nevestei lui. Nu vreau să-ți fac vreun reproș, dar multe altele și-ar dori să aibă ce ai tu. Ți-am fost întotdeauna credincios, deși tu te îndoiești și mă doare, așa cum te doare pe tine faptul că te las prea mult singură, numai că tu ai foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oferise mai mult decât putea spera o femeie. Ce-o mai aștepta, oare? S-au îndreptat amândouă spre gară, lăsându-l pe Ștefan în fața tribunalului incapabil să se miște. Familia a primit-o cu răceală, într-o tăcere plină de reproșuri și dezaprobare. Mătușa Vanda nu putea pricepe cum, în timp ce altele ar fi dat orice să se mărite, răsfățata blondă renunța la un soț dotat cu toate calitățile. Altădată conciliantă sau nepăsătoare la acțiunile celorlalți, mătușa Anda o sfida cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipele de jalnică smerenie și singurătate, îl ura pentru înțelegerea și îngăduința de care dăduse dovadă atunci când acceptase să-i facă jocul. Singura care a lăsat-o să-și macine în liniște nefericirea a fost Bica. Fără nici un cuvânt de reproș la adresa nepoatei, bătrâna își petrecu ore în șir în biserică, rugându-se, cu încrederea de-o viață, pentru fericirea bietei copile. În ciuda credinței de nezdruncinat și a respectării necondiționate a poruncilor Domnului, Bica nu-i comentă gestul și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult să-l întâlnească în acele locuri. Rebeca se trezi, astfel, urmărită și abordată necontenit de un bărbat necunoscut. Luana bănuia zbuciumul femeii și discuțiile interminabile cu Radu care, așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care are ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viața te-a răsplătit cu aceeași monedă? Iulianei îi era ușor să vorbească astfel, să se răzvrătească din afara terenului de joc pe neîmplinirile din viața ei. Să fie erou fără să fi participat la luptă. Nu cunoștea gustul amar de după, reproșul de-o viață. Își dorea să fugă dar n-o făcea. Se ascundea la pieptul lui Victor liniștită, fericită că nu avea curajul să-și complice viața. La adăpostul acestei siguranțe, nici nu va greși vreodată. Va continua să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
psihologie sau celui de anatomie, să-i spună că va pierde examenul dacă nu intră într-un program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se putea din nou concentra asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Minciuni, minciuni, minciuni. Era plictisită de toate scuzele lui. Va răsuci butonul yalei și va lăsa zgomotos siguranța. Dacă n-ai bloca ușa asta nu te-aș mai deranja din somn cu soneria îi va spune el cu ton de reproș, Știi că-mi este frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lăsa zgomotos siguranța. Dacă n-ai bloca ușa asta nu te-aș mai deranja din somn cu soneria îi va spune el cu ton de reproș, Știi că-mi este frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunet. Pe urmă el slăbi strânsoarea, se prăbuși în fotoliu, își strânse rădăcina nasului. Părea obosit. Ce-ai mai făcut? O întrebare aparent inofensivă, da, poate altădată, ar fi fost de-a dreptul inofensivă. Ea îl privi deprimată, încărcată de reproșuri. Un gol, un vid interior creștea, îi presa toracele. Mă duc să fac o cafea, spuse Carmina și dispăru din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
piele. Așa, așa arată Carmina mea. Avea o fustă cu șase pliuri în față. Perdeaua din cameră era adunată spre mijlocul ferestrei. Nu te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton de reproș, prevestitor de furtună. Bătrânica de la etajul întâi se afla la postul de veghe. Părea o statuetă așa cum stătea în cadrul ferestrei, fără să miște sau să clipească. Desigur, îi era greu să înțeleagă ce se petrecea în apartamentul de deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scoase la vedere. — Văd că da, ofta el. — M-am uitat în fugă la el, bâigui Eleanor. — Dar tu? îl întreba Șam pe Adrian. Mi-a citit Ellie câteva crâmpeie, răspunse el, iar Șam îi aruncă o privire plină de reproș lui Eleanor. Ea îi oferi lui Șam o ceașcă de cafea. — Doar începutul. — Ei bine, nici restul nu-i mai grozav, zise Șam. Ce părere ai despre toată chestia asta? — Mă simt de parcă s-ar fi căcat pe mine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
serial de televiziune realizat de BBC. — L-au respins acum cativa ani. — Da, însă de data asta m-aș oferi să scriu eu scenariul! — Ai fi putut să te oferi și până acum. Șam păru nițel stingherit la auzul acestui reproș. — Păi, da, cred c-aș fi putut, da’ știi și tu cum stau lucrurile. Am fost atât de ocupat... — Șam, nu e cazul să-ncerci să mă mituiești! Dar nu-ncerc! Nu-ncerc! insistă Șam. Uite, de-ndată ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
încerc să-ti regăsesc chipul printre nesiguranța plină de neprevăzut a serpentinelor. Cu dragoste, Julieta 16.3 BILETUL Biletul este o compoziție redusă la câteva rânduri prin care se transmit comunicări foarte scurte (vești, invitații, rugăminți, regrete, felicitare, mulțumire, întrebare, reproș). Biletul se adresează persoanelor apropiate, de obicei, prietenilor, rudelor, sau cunoștințelor apropiate și se transmite prin cineva. Ilustrăm acest tip de compoziție prin câteva modele concrete din bilete, exprimând: a) o veste: Dragă Marine, Îți transmit cele mai calde urări
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu urechea lipită de perete apariția primelor semne Într-o stare confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe un podium vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate, deloc. Precis dă o groază de bani pe cărți. La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă a Genezei, la a cărei contemplare se dedase din plictiseală, spre a găsi un răspuns care să nu profaneze memoria celui dispărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Proba de foc: lungimea coapselor, rotunjimea feselor, forța gambelor, transparența gleznelor. Totul făcut pentru Încălțări numărul 39. Un IQ onorabil, nu? N-am spus nimic despre sâni, gât, ochi , gură, piele. Până acum Însă, nimeni nu mi-a adus nici un reproș. În adolescență mi-ar fi plăcut să fiu deșteaptă ca Ecaterina Oproiu. Acum, modelele mele sunt Alina Mungiu și Sharon Stone. De neatins. Oricum, e bine să ai modele În viață. 6. „În timpul acela m-a preocupat Întunericul, intimitatea obscurității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și chiar În ziarul local. O dată În România literară. El asculta calm critica constructivă a Violetei pentru că avea un motiv bine Întemeiat: vremea lui nu sosise Încă. Venise prea devreme Într-o lume nepregătită să Îl primească, să Îl recunoască. Reproșurile ei Însă continuau să cadă cum cade apa la Cascada Cailor. Hainele se lipeau de el, deveneau transparente și Îi transformau trupul În negativul unei fotografii cu detalii și forme incredibil de clare În jetul de lumină al apei. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]