1,934 matches
-
Bayes și Rita Mae Kelly" Subminând structuri și tipare economice, sociale și politice, globalizarea creează pentru femei o deschidere politică. De-a lungul istoriei, femeile au fost excluse din sfera politică și cea publică. Considerate ființe destinate aproape exclusiv ariei reproductive și educative, femeile nu au fost recunoscute drept cetățeni sau, oricum, nu ca cetățeni egali cu bărbații, cu aceleași drepturi și îndatoriri. Scopul capitolului de față este să dezvolte un cadru conceptual care să faciliteze analizarea spațiilor politice, care, în
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
înainte de 1971 era una a bărbatului ca susținător material și protector și a femeii ca mamă, soție și, deseori, și susținător material, cea nouă, promovată de Națiunile Unitexe "Națiunile Unite", încearcă să recunoască ființele umane în sine, dincolo de atributele lor reproductive, de gen, etnice, naționale sau rasiale. Conform acestui model de regim de gen, toți se bucură de aceleași drepturi fundamentale ale omului. Identitate și recunoaștere în cadrul schimbării regimului de gentc "Identitate și recunoaștere în cadrul schimbării regimului de gen" Până nu
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
politic și fără o conștiință politică explicită să devină active, tinzând către transformarea regimului de gen. O astfel de situație este aceea în care forțe exterioare amenință familia și capacitatea femeii de a-și duce la îndeplinire responsabilitățile familiale și reproductive. În aceste cazuri, unele femei vor încălca regula de gen tradițională, care e împotriva activismului politic, pentru a-și apăra și a-și exercita rolul de gen tradițional, adică cel de mame ce își hrănesc și își îngrijesc familia. Un
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Prima este cea în care femeile acționează pentru a păstra regimul de gen din cadrul familiei și al gospodăriei, atunci când acesta e amenințat de forțe economice și politice. O variație a acestui caz apare atunci când, ca răspuns la perturbarea capacităților lor reproductive și de hrănire, femeile susțin și un regim de gen nou, ceea ce ar putea deveni tot mai probabil pe măsură ce globalizarea informației face mai accesibile modelele alternative. Un al doilea tip de politică apare în momentul în care regimurile de gen
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
clădită ca o societate patriarhală, capitalistă, controlată de stat și unificată de împărat, care, ca patriarh, era mediatorul și integratorul societății nipone intervenționiste familial-capitaliste. În cadrul acesteia s-a produs o diviziune de gen a muncii, sectorul productiv revenind bărbaților, cel reproductiv, femeilor, forțate să joace rolul de soții și mame, iar cel de-al treilea, al prostituției, fiind cel în care sclavele sexuale erau oferite bărbaților ca o primă și o încurajare pentru activitățile lor productive. De-a lungul istoriei sale
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
a mai bine de o sută de țări erau mai prospere cu cincisprezece ani înainte. În Europaxe "Europa" Centrală și de Est, șomajul în rândul femeilor a crescut foarte mult1, deoarece accesul la serviciile de îngrijire a copilului și libertatea reproductivă au fost îngrădite considerabil (Bystydzienskixe "Bystydzienski, Jill", 1992, Raixe "Rai, Shirin", Pilkington, Phizackleaxe "Phizacklea, Annie", 1992). Unele femei din Europa de Estxe "Europa de Est" au recurs la prostituție ca ultim mijloc de supraviețuire, iar „traficul cu femei” prosperă, în ciuda pericolului tot
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
golite de orice conținut înnoitor. Eforturile formațiunilor politice de a reuni interese și de a concepe platforme care să atragă un mare număr de alegători, inclusiv bărbați și femei de orientare conservatoare, necesită eliminarea „chestiunilor neconsensuale”, cum ar fi libertatea reproductivă și justiția economică (Valenzuelaxe "Valenzuela, Maria Elena", 1998). Într-adevăr, insistența cu care multe mișcări feministe autonome au susținut că problemele de justiție trebuie abordate la nivel politic a oferit partidelor motive ca să opună rezistență intrării femeilor în politică, mai
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
privește, propunem noțiunea de speranță colectivă de viețuire a familiei (pe care o putem denumi, iată, și speranță genealogică), a neamului (rudeniei) și, de ce nu?, a popoarelor, care s-ar putea măsura tocmai prin procentul celor care adoptă un model reproductiv de 2,3-3 copii/femeie (și chiar peste această cotă). În lume, în genere, această cotă a fost asociată societăților țărănești. Acestea au adoptat un model reproductiv de 3-5 copii la o femeie. Populațiile urbane, din contră, au optat pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
care s-ar putea măsura tocmai prin procentul celor care adoptă un model reproductiv de 2,3-3 copii/femeie (și chiar peste această cotă). În lume, în genere, această cotă a fost asociată societăților țărănești. Acestea au adoptat un model reproductiv de 3-5 copii la o femeie. Populațiile urbane, din contră, au optat pentru strategia creșterii „speranței de viață al naștere” (deci a ridicării pragului vârstei decesului la scara unei generații). Populațiile rurale, din contră, au optat pentru strategia ridicării sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
din contră, au optat pentru strategia ridicării sau a menținerii pragului speranței de viețuire colectivă (genealogică și etnică), deci a păstrării unei cote înalte a familiilor cu peste 2,3 copii la o femeie. Încât, putem vorbi despre două modele reproductive și care reflectă, în general vorbind, starea sufletească a populației, intensitatea sentimentului bucuriei copiilor și deci gradientul speranței genealogice și naționale. Popoarele cu un puternic sentiment al speranței vor opta pentru strategia „speranței de viețuire genealogică”. Cele cu un diminuat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
termenii demografiei, ambele scenarii aduc o creștere a populației, dar în termenii strategiei spirituale a unui popor, numai cea de-a doua proiecție este „sănătoasă”, adică atestă o „însănătoșire” morală a sentimentului colectiv și, deci, a fenomenologiei speranței. Încât, modelul reproductiv de tipul „copii mai puțini și de o calitate mai bună” nu dă în vileag lucrul cel mai grav, care este: familii cu o speranță de viețuire genealogică mai mică, cu o indiferență mare față de viitorul familiei (și al comunității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
într-un declin demografic. Pentru ca acesta să fie stopat ar trebui să se treacă de la 1,3 copii la o femeie în ultimii ani, la 2,1 copii la o femeie; aceasta ar fi cota simplei înlocuiri a generațiilor. Modelul reproductiv specific țărilor occidentale este caracterizat de orientarea cuplului spre „un număr mic de copii, de o calitate mai bună, aduși pe lume la o vârstă mai ridicată (pentru că și căsătoria are loc la o vârstă mai ridicată) și provenind, în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
mai ridicată (pentru că și căsătoria are loc la o vârstă mai ridicată) și provenind, în proporție crescândă, de la femei necăsătorite legal”. Proporția acestor copii în România „a crescut de la 17% în 1993, la 24% în 1999”. Deci, ponderea acestui model reproductiv (numărul de copii fiind mic, acest model nu conduce la simpla înlocuire a generațiilor, ci la o alarmantă recesivitate a generațiilor) a crescut în România, în șase ani, cu 7%, deci cu 1% pe an, ceea ce arată o creștere constantă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
nu conduce la simpla înlocuire a generațiilor, ci la o alarmantă recesivitate a generațiilor) a crescut în România, în șase ani, cu 7%, deci cu 1% pe an, ceea ce arată o creștere constantă a frontului de val al acestui model reproductiv care se nutrește din scăderea energiei vieții, din amânarea bucuriei de a avea copii și, până la urmă, din stingerea acestei bucurii după primul copil. Este ca și cum apariția primului copil ar fi fost o traumă, de care cuplul se ferește în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ar fi fost o traumă, de care cuplul se ferește în viitor ca de o nenorocire. Prin urmare, „bucuria copiilor” s-a diminuat în România ca stare sufletească, într-o proporție alarmantă, care atinge 24% din populația fertilă (la vârsta reproductivă) în 1999. Un sfert din populația României nu se bucură de copii și se raportează la al doilea copil ca la o traumă care trebuie evitată (clasând evenimentul nașterii în categoria nenorocirilor). Dacă ținem seama de faptul că o familie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
grupurile care trăiesc în medii izolate și în „instituții totale” (Goffman). Ne aflăm, iată, în cea mai teribilă criză funcțională a Europei, în care a intrat și România de circa 15 ani, dar, având în vedere că până în 1989 modelul reproductiv de 2,3 copii la o femeie a fost menținut forțat, putem spune că sindromul tipic pentru popoare care și-au pierdut speranța s-a manifestat și la români cu mult înainte, cam de prin anii ’60-’70, când s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Tipologia acestor itemi poate fi pusă în relație cu clasele comportamentale ale taxonomiilor educaționale și cu tipurile de învățare corespunzătoare. Astfel, solicitări de tipul: - când, unde, cât, ce, ce mărime etc. presupun reproducere; - în ce fel, cum, de ce au caracter reproductiv, dar realizează un progres în plan formativ, presupunând argumentări, transfer și înțelegere; - exemplifică, rezolvă, efectuează presupun aplicare; - demonstrează, clasifică, compară, în ce scop, cum îți explici sunt operațional logice; - soluții posibile, interpretează, având în vedere faptul că... sunt puternic formative
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
la ceva care s-a vândut ca o concesie făcută de fundamentalismul pieței, și anume la legea obiectuală a autoreglementării pieței. Limitele intersubiectivismului erau din nou trasate îngust pentru a lăsa spațiu de acțiune unui moloh care-și autoconține regula reproductivă și pentru asta își este suficient sieși. Extensiile mecanismelor de transfer fără echivalență a valorii adăugate din teritorii acționale noneconomice spre instituțiile axate pe scheme speculative au cunoscut formule maximale. Este limpede de înțeles că ne aflăm în situația de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ceva ține de o ordine simplificată printr-o dispunere lineară a procesualității între cauză și efect. Fizica ne spune că timpul este adevărat prin alternanța infinită zi-noapte sau prin faptul întâmplării originate într-un început asimilat nașterii și care urmează reproductiv să se întâmple până undeva, în prezentul obiectualizat și în viitorul ca regularitate a mișcării fizice. Timpul, evident, că este conceput ca măsurabil, este durata deplasării între trecut, și, eventual, viitor. În cunoașterea fizică timpul este recursiv fie în maniera
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității (în context intersubiectiv) în obiectualizare fie tangibilă, fie intangibilă. Păstrând în conceptualizare preocuparea pentru parcimonie, putem spune că sistemele economice cuprind, într-o formulă combinatorie a stărilor reproductive și convective, pe de o parte, structura tehnică (a mijloacelor) și, pe de altă parte, structurarea traseului de la intenții la consecințe. Adică, sistemele economice au un conținut tehnic (și mecanic, și termodinamic) condiționat în funcționare de un conținut nontehnic definit
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în fapte, sensuri și semnificații, amorfe și virtuale, fără distincția dintre discret și continuu, numeral și procesual, parte și întreg, dar mai ales fără dezacordul dintre natură (care este egală cu sine și suficientă sieși) și natura umană (care este reproductivă conștient și progresivă rațional, cuprinzând la un loc cele trei lumi popperiene, de niveluri și consistențe diferite, de altitudine și de orizont) ne aruncă din nou în abisul metafizicii. Aplicarea retroactivă a conceptului de sistem, pentru a interpreta trecutul de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fie nevoie de formularea unor îndreptățiri. După ce prin componenta randamentală Economia a ajuns aumană, prin acceptarea determinismului puterii hegemonice societatea devine postumană (Fukuyama, 2004). Adică se reproduc indistinct aceleași valori a căror eternizare are însă nevoie să excludă din algoritmul reproductiv chiar omul. Alteritatea refuzată Situația absurdă este coerentă cu intențiile de a refuza fatalitatea altei perspective. Nu altfel ne explicăm de ce globalizarea este ecranată de globalitate (Beck, 2003) și deturnată de globalism, după cum societatea cunoașterii este asimilată revoluțiilor tehnologice sau
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
personale, ci și ca tehnici de impoziții și de forțe externe (în accepția de bioputere din Foucault, 1997, sau Foucault, 2003Ă: procese prin care practici instituționale măsoară și categorizează corpul uman, de la proiecte medicale (vezi mai jos Visible Human Projectă, reproductive și de sănătate, la igiena socială regulată de etica Internetului sau de diverse tehnologii transumane (vezi transumanismul în capitolul al treileaă. Modalitățile prin care practici ale puterii se insinuează și docilizează trupul și identitatea (postăumană nu trebuie ignorate în contextele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
2003, fiind primul mamifer clonat din celula unui animal adultă, însă recent a început să se pună problema posibilității clonării umanului. În timp ce clonarea terapeutică oferă astăzi speranțe pentru generarea în viitorul apropiat de țesuturi și de organe în vederea transplanturilor, clonarea reproductivă a oamenilor rămâne o amânare, nu fără amenințări existențiale, etice și psihice. În condițiile în care procesele clonării animalelor cunosc o serie de eșecuri, de necunoscute și de mistere (clonele mor în mod enigmatic, ca în cazul primei oi australiane
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
continuare a propriilor lor dorințe. Ceea ce pentru transumaniști înseamnă o filosofie și o politică a acceptării diversității și a toleranței, un remediu împotriva bolilor și neajunsurilor organice, pentru bioconservatori echivalează cu discriminarea, condamnarea și stigmatizarea umanului la o corupție morfologică, reproductivă și ideologică. Ceea ce pentru transumanism constituie o libertate benefică a autocontrolului, un refuz al deficiențelor condiției umane și o asumare a alegerii individuale și a responsabilității pentru celălalt, pentru bioconservatorism coincide cu denaturarea eticii, distorsionarea demnității și a unicității umane
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]