707 matches
-
în cazul în care elitele politice sînt gata să ofere o alternativă nedemocratică iar majoritatea populației respinge democrația în favoarea unei guvernări nedemocratice, rezultatul va fi repudierea noii democrații și aruncarea ei în lada de gunoi a istoriei. Democrația poate fi repudiată printr-o lovitură de stat militară "de sus în jos"sau printr-o intrigă poli-tică ai cărei artizani preiau puterea și conduc fără consimțămînt popular dar cu destul control asupra instituțiilor coercitive încît să determine populația să se supună. O
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Ghica, Nicolae Ghica. Alte date despre el nu cunosc. In familia mea (respectiv in prezenta mamei si a bunicii mele) nu s-a insistat niciodata, din motive lesne de inteles, asupra acestei situatii. Mai exact, nelegitimindu-si fiica, tatal ei o repudia implicit si ii crea in societate o situatie dintre cele mai ingrate. Nu am dat explicatii in legatura cu situatia de mai sus, pentru urmatoarele motive: am considerat ca nelegitimitatea nu presupune rudenie, ca este vorba despre o situatie delicata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946, p. 647) [1843]. În locul acestei atitudini contemplativo-istorice a cărei finalitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
organizării naturii și societății, corelată cu o solidaritate fondată pe disciplină și ierarhie, restrânsă la cadrul naționalității. Deslușind conexiunea intimă dintre antidemocratism și antiraționalism, Z. Ornea (1996) arată că "democrația presupune spirit critic și refuzul extazei mistice. E tocmai ceea ce repudiau orientările de idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
moderne, când dispare însăși ideea unei teleologii naturale. Așa cum susține filosoful contemporan John Gray, "cu greu își mai pot găsi loc ideile lui Locke și Aristotel privind cauzele finale sau scopurile naturale în tabloul științific al lumii moderne, care a repudiat teleologia și care a dat o explicație mecanicistă fenomenelor care sugerează existența unui scop în natură". Într-un alt sens, încercarea de a întemeia o anumită moralitate, fie ea și politică, pe cerințele naturii umane, se dovedește incompatibilă cu diversitatea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
clasic, proces de socializare a valorilor lansate lumii moderne de ideile revoluției de la 1789". Născut, deci, ca o reacție la liberalismul clasic, socialismul a încercat să răspundă insistenței liberale asupra competiției și libertății individuale. Aceasta nu înseamnă, însă, că socialiștii repudiază libertatea umană; ei sunt mai ucrând împotriva sensului său negativ, așa cum l-au conceput liberalii, asupra individualismului relevat de acest sens. Potrivit ideologiei politice socialiste, este necesară o viziune alternativă la această înțelegere a libertății umane, o viziune care respinge
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar în plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist, dar care e repudiat în primul rând cu argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neant, un nimeni care generează o pluralitate de euri"49. Dar nimicul întrupat ca Nimeni nu poate crea prin sine. Omul nu poate crea decât în ipostază de persoană. Cu o ascuțime excepțională, Părintele Stăniloae combate simultan diversele teze centriste repudiate de filosofia postmodernă, fără, însă, a cădea în capcane de felul celei în care s-a lăsat prins Alexandru Mușina, care, de fapt, îi preia pe alții. Căci deconstrucția metafizicii centrului la postmoderni se face spre a dovedi suficiența de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ceea ce este abuziv vine dintr-o flagrantă denaturare a enunțului nietzschean, deoarece gânditorul german n-a părăsit niciodată logica trivalentă a creștinismului, deși credea contrariul. Ar mai fi și piatra de încercare a atitudinii față de național. Modernismul radical comunisto-internaționalist a repudiat națiunea. La fel fac astăzi urmașii postmoderniști "liberali". Dar în viziunea lui Constantin Virgil Negoiță, postmodernismul este recuperator nu numai al sacrului, dar și al originilor, direct legate de național. Cei mai buni intelectuali români veniți în America, amintește autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reapare pe scenă, distingându-se prin maniera sobră, de austeritate clasică, a interpretării. În urma unui concurs este numit profesor la Catedra de declamație a Conservatorului bucureștean (1873). V. a fost un adept al realismului segregat de naturalism, pe care îl repudiază, și degajat de orice emfază și retorism (Despre declamațiune), totodată un profesor cu merite deosebite, prin clasa lui perindându-se o pleiadă de viitori mari actori, printre care Grigore Manolescu, C.I. Nottara, Mihail Mateescu, Iancu Brezeanu, Vasile Toneanu, Ioan I.
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Situați pe asemenea poziții, era normal ca ei să nu Își Îndrepte simpatia În direcția demersului revoluționar mazzinian, ci Înspre acțiunile prudente ale contelui Camillo Cavour XE "Cavour" . George Bariț XE "Bariț" ilustrează cel mai bine această tendință. El va repudia acțiunea de tip carbonar, din cauza ideologiei radicale de la care aceasta se revendica, a metodelor violente și conspirative, dar și datorită asocierii sale cu tentativele similare ale emigrației maghiare. În sinteza sa istorică, vorbind despre cele „câteva mii de emigranți maghiari
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
păzesc de păcate și de scandaluri“. Regina Ana, supusă mereu ironiilor și toanelor unui soț labil emoțional, aflată sub amenințarea cardinalului Richelieu, care o vedea ca pe o adversară puternică, ce trebuia eliminată, și temându-se constant să nu fie repudiată deoarece nu dădea naștere la urmași, a devenit din ce în ce mai aplecată spre o formă de misticism fanatic. A mers în pelerinaje pe la mai multe mănăstiri,care, conform folclorului, erau benefice pentru femeile sterile, dar a apelat în același timp și la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe care Europa le cunoștea, impuneau o studiere mai exactă a lumii și un progres al astronomiei. Așa cum arabii au căutat înțelepciunea în manuscrisele grecești, europenii au început să studieze ulterior cărțile arabe, ce conțineau cunoștințele pe care ei le repudiaseră din fanatism. Știința arabă pătrunde pe un front larg în Europa, iar civilizația de aici își regăsește vechea înțelepciune. Apare un manual clasic de astronomie, inspirat de moștenirea greacă, cât și de scrierile arabe - Sphaera lui Ioannis de Sacrobosco, o
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
este conștiința hotarului care desparte fondul intim-străin de toate proiectele libertății mele. Ea este totodată cumpăna între cele două teritorii și singura modalitate de a feri eul de hipertrofia libertății (excesul orgoliului) și de atrofia ei (excesul umilinței); căci ea repudiază deopotrivă orgoliul și umilința. Pe de-o parte, umilitatea știe că ceea ce este superior nu poate umili. De aceea ea nu intră în conflict nici cu ceea ce premerge cauzal libertății noastre, nici cu ceea ce este înzestrat cu un grad sporit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sunt alb, în vreme ce sunt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu doar conferită) - sau o repudiez, alegând o altă limbă, un alt trib, un alt nume, ba chiar - refuzând calitatea de contemporan - refugiul în altă epocă, trecută sau viitoare. Descentrarea poate fi urmată în acest caz de o re-centrare. Eu rămân să fiu centrat pe o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
una din limitele poeticii ekphrastice - Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu. Filiația dintre cele două texte este explicită. Pentru a face din experiența literară o experiență ludică perfectă, Mircea Horia Simionescu imaginează, pentru coperta cărții, un dialog în care repudiază ideea scrierii unui dicționar de nume din cauza lipsei pregătirii sale științifice. Interlocutorul este chiar Alexandru Odobescu, autorul unui fals tratat de vânătoare, carte ce pare a inspira și falsul său dicționar onomastic: [...] Dar văd, domnule, că ești preocupat de problema
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vedere social și politic, trebuie să dispună de o libertate interioară, libertatea ce îi conferă posibilitatea la aspirație. Nu degeaba Origen formula ideea potrivit căreia libertatea este condiția însăși a actului uman, ceea ce-l face demn de merit sau de repudiat; ea este legată de chiar demnitatea ființei spirituale. Libertatea este o imanență, o realitate intrinsecă a ființei umane care se manifestă prin refuzul unor forme de impietare asupra propriei naturi sau prin acceptarea voită a unor reguli și principii ce
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
comparativ nediferențiat. Mult mai frecvent, sinestezia reprezintă însă o tehnică literară, o formă de transpunere metaforică, o expresie stilizată a unei atitudini metafizic-estetice față de viață. Istoric, această atitudine și acest stil sunt caracteristice pentru perioada barocului și pentru romantism, fiind repudiate de perioadele raționaliste oare urmăresc mai degrabă viziuni "clare și precise" decât corespondențe", analogii și unificări. *5 Încă în prima lui scriere critică, T. S. Eliot a preconizat o concepție complexă despre poet, potrivit căreia poetul ar recapitula - sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
stâncoși, iar unele subspecii preferă să se retragă În scorburile unor copaci seculari. Lupii singuratici sau solitari sunt masculii tineri și neîmperecheați, care parcurg sute de kilometri pentru a-și găsi partenera de viață sau, sunt lupii ce au fost repudiați de către membrii unei haite și urmăresc să găsească și să se reintegreze, cu acceptul membrilor acesteia, cunoscând faptul că nu sunt În nici un grad de rudenie cu perechea conducătoare din noua haită. Nu este lipsit de importanță faptul de a
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
1796-1797) Vechiul sistem-program al idealismului german, deși scrisă de Franz Rosenzweig, este atribuită, simultan, lui Schelling, lui Hegel și lui Hölderlin. În 1800 Schelling publică Sistemul idealismului transcendental, în care consideră că filosofia naturii și cea transcendentală sunt complementare. Fichte repudiază pe Spinoza (Deus sive Natura), în timp ce Schelling îl apreciază. Pentru Schelling, filosofia nu poate explica existența pe baza principiului conflictului dintre negura inconștientului și conștientul dumnezeiesc. 20 Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), filosof german idealist, inspirator al marxismului prin metoda
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre exemplu, nu mai e garantul datelor și al documentelor oficiale, martorul unei istorii continue și glorioase a eroilor reali, ci este spartă, discontinuă, uneori incoerentă, un mozaic de texte și de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aceia, spune Hamlet, ale căror sânge și judecată sunt atât de ciudat amestecate încât nu sunt fluier pe care degetul soartei să cânte cântecul pe care-l vrea." Cum să nu fi osândit Biserica, în actor, un atare exercițiu? Ea repudia în arta lui multiplicarea eretică a sufletelor, dezmățul de emoții, pretenția scandaloasă a unui spirit care refuză să trăiască doar un singur destin și care se lasă pradă tuturor exceselor. Ea proscria în actor gustul pentru prezent și triumful lui
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
blestemate îndărătniciri”, va susține Densusianu și mai târziu (Ne vom dezmetici, când?), în 1933. În virtutea unor atare abordări, V.n. s-a lansat în atacuri dure împotriva lui N. Iorga, G. Ibrăileanu și a „Vieții românești”. Titu Maiorescu și junimiștii erau repudiați pentru că s-ar fi erijat cu ostentație în salvatori ai limbii și literaturii, ca „singurii înțelegători ai nevoilor noastre” (Ovid Densusianu, O legendă literară, Hoardele pretoriene în literatură, Un rol contestat al criticii, O minciună, două minciuni, Iluzii patriotice, Literatura
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]