1,193 matches
-
fi eventual asimilată cu „claustrofobia socială”, pe care o impune În cetate. Este gustul, chemarea pentru spațiile deschise care oferă perspectiva largă, nelimitată a unei perpetue libertăți. Ea reprezintă o incompletă desprindere de natură, de condiția physis-ului primordial, originar. Este repulsia sau teama de „situațiile Închise” ale vieții, specifică unor comunități umane cu o marcată notă psihomorală de factură emoțional-pasională. Semnificația nomadismului este legată de identificarea cu sentimentul timpului care curge, iar acesta este asociat spațiului nelimitat. Din acest motiv, spiritul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
consolare, de mângâiere, de Încurajare este un ajutor, o susținere, o acțiune psihomorală extrem de importantă. Cuvintele construiesc o atmosferă de conversație care atrage și interesează, captivează sau care, dimpotrivă, pot Îndepărta persoanele una de alta, le pot traumatiza produce anxietate, repulsie. Cuvântul creează o ambianță de intimitate pe care o conferă conversația cu efect terapeutic, asupra celor cărora li se adresează. El construiește o atmosferă de cooperare, de colaborare, de consens. În plus, cuvântul este cel care oferă certitudine, Încredere, fiind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vor putea comunica liber, degajat, sincer. Atmosfera care se stabilește Între ele va avea un caracter tensionat, Încărcat din punct de vedere emoțional-afectiv negativ, de respingere reciprocă, care, de fiecare dată, va constitui un motiv de iritare, de conflict, de repulsie. Vor resimți această ambianță atmosferică ca fiindu-le străină, reprezentând o sursă de disconfort reciproc. Dezacordul dintre persoane poate să se producă imediat, o dată cu primul moment al Întâlnirii, sau poate să se dezvolte În timp, amplificându-se de la simpla tensiune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și care modifică relațiile interpersonale, comunicarea. Prin natura sa, conflictul are o latură psihologică, de confruntare combativă, și o latură morală, de schimbare a atitudinii față de celălalt, prin devalorizarea acestuia ca persoană. În cazul conflictului, instinctul combativ este dublat de repulsie, ură, antipatie, dorința de a-l domina și de a-l desființa pe celălalt. În conflict, persoanele devin adversari, Între ele sunt sentimente negative, de refuz și de respingere reciprocă. Conflictele par a fi inevitabile. Ele se pot produce oricând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau În conflict. Orice evitare este o reacție interioară a mea, o atitudine care este declanșată de imaginea persoanei cu care sunt În contact sau de incertitudinea situației cu care mă confrunt. Imaginea celuilalt Îmi poate trezi sentimente negative (dispreț, repulsie, teamă, dezgust fizic, neîncredere etc.Ă. Acestea toate mă vor Îndepărta de persoana respectivă, pe care o voi evita, voi căuta să nu o mai Întâlnesc. Același lucru se petrece În cazul situațiilor neclare, incerte, care-mi trezesc aceeași gamă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
germenele unui viitor artist. Poate poet. Numai că în adâncurile ființei sale crudane mocnea o altfel de lavă, cu un altfel de zăcământ. Cadetul Buonaparte nu manifesta interes pentru toate disciplinele de studiu. Față de litere, de exemplu, avea o adevărată repulsie. Se străduia, în schimb, să învețe corect franceza, pentru a evita ironiile copiilor, cei mai mulți feciori de adevărați nobili. în continuare, matematica îl preocupa în mod deosebit. Dintre disciplinele de specialitate militară, cele mai de interes erau fortificațiile și scrima. Orgoliului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
o parte din sufletul său! Măcar el să fie întreg și să nu vadă ce-ai văzut tu. Și tu trebuie să trăiești, așa că vei fi un canibal! La fel era peste tot. Puteam citi pe fața lor sentimentele și repulsia, dar nu aveau ce face. Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
kilograme, dar Jemima Jones a ignorat acest lucru și a hotărât să cântărească cincizeci și trei de kilograme, chiar dacă ar fi să moară pentru asta. Jemima stă în baie, își dă jos toate hainele și se privește în oglinda lungă. Încă simte repulsie față de celulita de pe coapse sau umflăturile de pe șolduri, dar chiar și ea recunoaște că schimbarea e miraculoasă. Asta pentru că în ciuda faptului că are șaptezeci și cinci de kilograme, Jemima Jones are acum un mijloc. Are genunchi. Are o mică bărbie dublă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
funcționarii publici sau de la angajații instituțiilor financiare. Nu au fost intervievate decât câteva femei. Motivul principal - s-a dovedit a fi foarte greu să le identificăm numai după nume. Apoi, cred că femeile tinere și nemăritate au un sentiment de repulsie față de interviuri. Nu este decât o presupunere personală. Unele au răspuns cererii noastre, în ciuda opoziției venite din parte familiei. Cu toate că au fost cam 3.800 de victime (conform declarațiilor oficiale), noi am convins aproximativ 60 să coopereze cu noi. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de mai multe nenorociri în lanț. N-ar fi mai bine să-ți schimbi destinul? Ce-ai zice să devii credincios?» Nu mi-a plăcut deloc cum mi-a vorbit. Cred că asta este una dintre cauzele pentru care simt repulsie față de religie.“ „Tot ce vreau e să-și asume responsabilitatea. Apoi, dacă vor să fie reabilitați, n-au decât“ Yoshiaki Mitsuru (54 de ani) L-am vizitat pe domul Yoshiaki pe data de 15 iunie 1996, chiar în ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu-mi dă pace. Ar fi bine să primească pedeapsa capitală, dar dacă sunt condamnați la moarte, totul se termină aici. Mai degrabă aș vrea să-și asume responsabilitatea. Acest lucru e valabil și pentru țară... Am un sentiment de repulsie față de criminali, însă asta nu rezolvă nimic. Bineînțeles că secta Aum este malefică. Dar, și conducerea țării are o mare responsabilitate pentru că a stat cu mâinile în sân și a lăsat să se întâmple un lucru de o asemenea anvergură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lumea asta pe care doream să-l văd. Ceilalți din jurul meu au avut aceeași reacție: treceau pe lângă sectanți și se prefăceau că nu-i observă. E greu să descriu în cuvinte ce am simțit pe moment; era un sentiment de repulsie, un dezgust greu de imaginat. Nu am analizat în profunzime sursa acelei repulsii sau de ce „era ultimul lucru din lumea asta pe care doream să-l văd“. Pe atunci, nu credeam că este necesar. Pur și simplu mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceeași reacție: treceau pe lângă sectanți și se prefăceau că nu-i observă. E greu să descriu în cuvinte ce am simțit pe moment; era un sentiment de repulsie, un dezgust greu de imaginat. Nu am analizat în profunzime sursa acelei repulsii sau de ce „era ultimul lucru din lumea asta pe care doream să-l văd“. Pe atunci, nu credeam că este necesar. Pur și simplu mi-am scos imaginea din cap - „Nu are de-a face cu mine.“ Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sistemul nostru de gândire printr-un efort maxim. Apariția lor ne-a zdruncinat. Din punct de vedere psihologic (nu o să fac decât o singură expunere în acest sens, vă rog să fiți răbdători), se pare că lucrurile față de care simțim repulsie fizică și dezgust, nu de puține ori, sunt o proiecție a propriilor defecte și greșeli. Oare nu asta este cauza acelei repulsii covârșitoare pe care am manifestat-o față de sectanții Aum din fața gării? Mă opresc și mă gândesc din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o singură expunere în acest sens, vă rog să fiți răbdători), se pare că lucrurile față de care simțim repulsie fizică și dezgust, nu de puține ori, sunt o proiecție a propriilor defecte și greșeli. Oare nu asta este cauza acelei repulsii covârșitoare pe care am manifestat-o față de sectanții Aum din fața gării? Mă opresc și mă gândesc din nou la această posibilitate. Nu, nu vreau să spun: „Dacă lucrurile ar fi stat altfel, aș fi pus sarin la metrou împreună cu secta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se poate, să-l accepte. La întoarcere mi-a povestit toată prostia candidatului și eu m-am amuzat cel dintâi. ( Am trimis-o ca să încerc să găsesc o modalitate de a scăpa de ea, în același timp, să-i văd repulsia față de alții și întoarcerea ei și mai nebună spre mine.) În imposibilitatea de a găsi vreo scăpare, Irina se gândea deseori la moarte, în momentele despărțirii mărturisea scâncit, făcîndu-mă sa lăcrămez eu însumi: Știi cum aș vrea să mor, Sandule
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot mai adânc sub bluză. Mi-a simțit imediat intențiile (cu toate că era așa de obișnuită cu îmbrățișările mele, că ar fi putut să nu observe îndată) și a încercat să se desfacă. Atunci am riscat ultimul mijloc, neținând seama de repulsia pe care o aveam pentru orice fel de brutalitate. I-am smucit hainele, i-am zvârlit ghetele și ciorapii, în timp ce ea se înverșuna zadarnic să se apere, zbătîndu-se, încercînd să bată și să muște, aruncând cuvintele cele mai dureroase pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apuce singură de ceva serios.) Am întrebat-o șovăind: - Ai fost a lui? - Nu, m-am prefăcut bolnavă. Acasă ceilalți îi făceau aluzii, și el,săracul, n-a spus nimic!... Îmi închipuiam scena, regăseam conversațiile "strada Dudești" pentru care aveam repulsie. Acel "săracul", spus nu ironic, ci o reală compătimire, mi-arătă ca Irina începuse să-și examineze noul partener. - Și cum te-ai măritat cu el așa? Ai făcut ceva? Mi-a dat un răspuns artificial și grăbit: - Nu, n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întrebare. Ioana credea că, spunîndu-mi aceasta, gelozia mea avea câteva consolări. E drept că găseam și unele satisfacții, dar o dată cu ele veneau și alte gînduri: însemna că pentru a se potoli întrebuințase toate practicele imaginabile ale amorului, trecuse peste orișice repulsie, prelungise cât mai mult îmbrățișările; și apoi nu este de închipuit că continua fără să aibă nici o plăcere, numai din complezență pentru dânsul. Suporți un soț oricum, dar nu un amant numai pentru că te învață lucruri frumoase. Dorința de răzbunare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să șteargă totul cu un gest definitiv; după asta s-ar fi întors la viața sa din totdeauna și totul ar fi fost ca la început. Atât de mult își dorea să se întâmple așa, încât își învinse frica și repulsia pe care i le provoca râul umflat și învolburat, își luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o luptă atât de dură - purtând cu ei, printre atâtea alte lucruri sărăcăcioase, ca un invizibil bagaj, balele lipicioase ale păcatelor lor! Totul risca să fie murdărit. Făcând astfel de considerații, abatele însuși se simțea invadat de un sentiment de repulsie. Când ajunse în mijlocul curții, se opri și nu putu să nu se răzvrătească, strigând: vocea lui se ridică, surprinzător de puternică, tăind aerul cu accente de teribilă mânie: — Va să zică, cereți adăpost! Cereți protecție! Fiindcă vă temeți pentru viețile voastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i aparțină. Ori poate că el era acela care, cu acel gest, lăsase cale liberă propriei supuneri? Și se întreba dacă ochii scânteietori ai tinerei și gura sa mândră, pe care o văzuse coborându-se într-o grimasă de repulsie în fața burgundului, ar fi știut, în schimb, să exprime cândva abandonul, capitularea în fața dorinței sale impetuoase. Avea să fie a lui, nu știa cum, dar avea să fie a lui, mai devreme ori mai târziu, avea să-i arate de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Recunoscându-l pe călugăr, Canzianus avusese o tresărire, iar acum îl privea cu severitate. Confratele său mai tânăr, care făcuse chiar un pas îndărăt, îl fixa cu groază pe Inisius și întreaga sa persoană părea străbătută de un fior de repulsie. Balamber nu răbdă prea mult intervenția sâcâitoare al lui Inisius; fără măcar să-l privească, printr-un gest violent al brațului, îl împinse departe de el, iar acesta se prăvăli pe cărare. Un zâmbet ironic apăru pe chipul hunului. — Cum vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era adevărat ce văzuse, însă urletele hunului îl urmară prea multă vreme ca să se poată preface că totul fusese un coșmar, o halucinație. Tânăra femeie ce călărea în fața lui îi inspira acum doar un sentiment de groază și de repulsie. 39 Ajunși în tabără la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese cel care, împreună cu tovarășul lui mai în vârstă, îi ucisese prietena, cu siguranță după ce o violaseră brutal, iar apoi amândoi porniseră în urmărirea ei, ca să o supună la același tratament. Cu toate acestea, surpriza și curiozitatea învinseră în ea repulsia pe care o simțea în fața acelui barbar asasin. Acum, că îl putea privi de aproape, observă că aspectul său nu corespundea absolut deloc cu descrierea care de obicei li se făcea hunilor: era mai înalt de șase picioare, longilin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]