1,011 matches
-
poate vorbi despre consecința unei dispersări. Dimpotrivă, mitul nu încetează să adune sens prin utilizarea succesivă, asigurându-și, dincolo de variațiunile detaliilor, fixarea caracteristicilor lui perene. Din acest motiv, consideră autoarea lucrării, reluarea mitului se asociază unei memorii vagi și delocalizate. Rescrierea mitului nu presupune repetarea narațiunii pe care o cuprinde; el povestește și istoria propriei istorii, ceea ce reprezintă, de asemenea, o funcție a intertextualității. Transformarea îi asigură mitului supraviețuirea și trecerea continuă. Nici studiu al influențelor, nici simplă identificare a hipotextului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de această lume rapidă și ofertantă, opera literară trebuie să-și schimbe natura, "să se distrugă și să se alieneze pentru a deveni vandabilă" la rândul ei (Jean-Paul Engélibert și Yen-Maï Tran-Gervat). Ea trebuie să devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
repetării. Contrar ideii că esența operei trebuie căutată în originalitatea ei, teoriile literare ale secolului XX nu au încetat să repete că textele noi se fac din vechi (du neuf avec du vieux), că scrierea nu este niciodată altceva decât rescriere (ibidem, 25). În volumul colectiv Intertextualité, interdiscursivité et intermédialité (2009), care abordează intertextualitatea din perspectivă intersemiotică, André Gervais (Université du Québec à Rimouski) consideră că orice text ar fi un citat mai mult sau mai puțin exact, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
instaurat sacrul nu se anulează. Christophe Cusset este de părere că viziunea lui G. Genette asupra hipertextului și hipotextului nu reușește să evite confuzia ideii generale de intertextualitate. "Autorul care, scriind, se raportează la un text anterior, face muncă de rescriere; cititorul, fie el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate (s.n.)" (Cusset: 1999, 9). Această disjuncție operată de Cusset pune în lumină un fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate (s.n.)" (Cusset: 1999, 9). Această disjuncție operată de Cusset pune în lumină un fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Rescrierea este un nume pentru repetarea care acționează mecanismul intertextual (privit din perspectiva autorului). Repetarea invocă hipotextul; în același timp, diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Rescrierea este un nume pentru repetarea care acționează mecanismul intertextual (privit din perspectiva autorului). Repetarea invocă hipotextul; în același timp, diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii, intertextualitatea. Deși în accepțiunea curentă rescrierea este inclusă în sfera noțională a intertextualității, cercetătorul optează cu riscul asumat de a surprinde pentru decelarea textului de intertext. Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text ca entitate structurată, cu un început și un sfârșit clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Rescrierea ar desemna "tehnica prin care se pune accentul pe un anumit pretext sau hipotext, confirmând astfel noțiunea de text ca entitate structurată, cu un început și un sfârșit clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund (cu toate sub-tipurile) își atinge și își afirmă diferența ei în același timp infimă și infinită
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea particulară (hipertextualitatea) se întâlnește și conviețuiește destul de bine cu rescrierea. (Poate că da.) E mai puțin important consideră cercetătoarea dacă numim intertextualitate sau rescriere tehnica deviantă și metamorfică prin care literatura de grad secund (cu toate sub-tipurile) își atinge și își afirmă diferența ei în același timp infimă și infinită".49 Ne despărțim de enunțul acestui punct de vedere (împreună cu Christophe Cusset, avem motive
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de enunțul acestui punct de vedere (împreună cu Christophe Cusset, avem motive să credem) a cărui consecință ar putea provoca o amalgamare noțională nefavorabilă unui demers comprehensiv interesat de intertextualitate 50. Dacă privim din unghiul lectorului, hipertextuali tatea pare să înglobeze rescrierea. Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a cărui consecință ar putea provoca o amalgamare noțională nefavorabilă unui demers comprehensiv interesat de intertextualitate 50. Dacă privim din unghiul lectorului, hipertextuali tatea pare să înglobeze rescrierea. Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pusă sub semnul întrebării" (1997, 101). Anne Claire Gignoux definește raportul intertextual ca o continuă luptă pentru supremație între repetiție și variație. Fiecare cititor trebuie să clasifice diferite experiențe lectoriale din care să extragă la nevoie asemănări și diferețe. Pentru rescriere, se știe că nu există repetare fără varianție (2005: 110). "Rescrierea este astăzi un fenomen literar la modă", observă Christophe Cusset (1999, 7), deși practica intertextuală nu este nouă. "Trebuie să ajungem să trecem, puțin câte puțin, peste această opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextual ca o continuă luptă pentru supremație între repetiție și variație. Fiecare cititor trebuie să clasifice diferite experiențe lectoriale din care să extragă la nevoie asemănări și diferețe. Pentru rescriere, se știe că nu există repetare fără varianție (2005: 110). "Rescrierea este astăzi un fenomen literar la modă", observă Christophe Cusset (1999, 7), deși practica intertextuală nu este nouă. "Trebuie să ajungem să trecem, puțin câte puțin, peste această opoziție încă foarte valabilă astăzi între conservare și transformare (s.n.), să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de texte. Ca decodor, lectorul nu va fi niciodată inocent (Poétique: 1976, 257). Christophe Cusset este de părere că viziunea lui Gérard Genette asupra hipertextului și hipotextului nu reușește să evite confuzia ideii generale de intertextualitate. Autorul face muncă de rescriere; cititorul, fie el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate. Distincția operată de Cusset pune în lumină acest fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Competența în efectuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
gândește pe sine. În semantica lor ontică, mitul și intertextul au sensuri care converg. "Istoria este lectura progresivă a lumii și a ei înseși; scriitura este un mod privilegiat al acestei lecturi" (Helbo:1978, 11). Intertextualitatea nu se limitează la rescriere, după cum mitul nu presupune doar reluarea unui traseu, ci trăirea nouă a unei stări de început de lume. Repetarea din mit și din intertext este forma văzută a identificării celui care parcurge cartea lumii cu momente și personaje definitorii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe tema intertextualității, văzute ca "indice al măsurii în care textul citește istoria și se inserează în ea" (Antologia Tel Quel: 1980, 266)14. Datorită relației hipotext/hipertext, care poate merge până la interdependență, fragmentarismul literaturii este pus sub semnul relativității. "Rescrierea are loc în cursul producerii literare. Ea asigură continuitate în istoria literară și presupune opere noi" (Cusset:1999, 271). Legăturile intertextuale, precum și conștientizarea, de către text, a propriei condiții în literatură îndepărtează orice operă de pericolul însingurării. Totuși, memoria Textului Infinit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de constituire a semnificației semnificat, semn, semnificant. În intertext, lucrurile nu sunt mult diferite de situația mitului, doar că vizibilitatea intertextualității îl induce în eroare pe cititorul care consideră doar structura de suprafață a textului. Distanța dintre textul inițial și rescriere (determinată de cumpăna dintre repetare și diferire) este mai mare sau mai mică, așa cum, printr-o analogie, omul religios manifestă față de mit obediență sau relativă independență. Interdicția impune criteriul în virtutea căruia se conturează două tipuri de sacru : sacrul de respect
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]