1,533 matches
-
construit după tiparul acelor vremuri și ma urc în mașină. Îl aștept. El a rămas în urm mea, să închidă ușa. Se urcă în mașină și pornim spre binecunoscuta destinație a fiecarei dimineți lucrătoare. Ajungem. Mă sărută flămând și coboară resemnat din mașină.Pornesc spre locul meu de muncă.Îmi place să cred că sunt o femeie independentă. Îmi place independența asta închipuită, de care sunt dependentă. Mă arunc pe fotoliul deja obosit de greutatea mea, am toate dosarele ce mi-
CA DE LA FEMEIE LA FEMEIE (PRIMUL CAPITOL) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355565_a_356894]
-
încă nu știu Dar mi-a rămas în inimă un dor. Există-n viață clipe grele, le învingi, Te-mpiedici de ceva o dată sau mereu Ți-e necaz, te frămânți și plângi, Acest lucru nu-l pot face eu. Mă resemnez tăcut și îmi ascund Durerile, adânc de tot mi le îngrop. Mă-nțeapă undeva, nu le răspund Și zi cu zi se adună toate la un loc. Ah! Unde e eliberarea? Pace vreau. Dar nu găsesc în inimă atâta pace
UNDE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346070_a_347399]
-
gândești că de-acolo de sus avioanele mai și cad și că aduc moarte năprasnică câtorva sute de oameni în aceeași clipă? “Dacă așa-s vremurile, ne prefacem și noi în aluat pentru tiparele lor”, îți vine să-ți șoptești resemnat în barbă . Acesta ar fi răspunsul generalizat la multele întrebări retorice care-ți încolțesc acolo sus, între cer și pământ, fără a fi sigur că ceea ce faci, în fapt sau în gând, e lucrul cel mai bun. Chiar dacă omul e
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
adâncind misterul întrebării. Acceptăm totul așa cum se întâmplă sau avem șansa de a ne preschimba destinul, într-un fel sau altul? Unii vor pune... DA, alții vor spune... NU. Însă, până vom ajunge să discernem, să acceptăm ori să ne resemnăm, nu ne rămâne decât să-i spunem poetului, plecat în călătoria sa spre stele: Somn lin, NUFĂR ALB, pe pat de NUFERI ALBI! (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***23. AL FRANCISC (Canada), MANUELA CERASELA JERLĂIANU - ECUAȚII LIRICE (versuri) Multe dintre
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
prefăcută indiferență) și iubirea sinceră, curată, aproape adolescentină, sunt prezente în mai mult de jumătate dintre poemele volumului. Uneori sentimentele femeii iubite nu se ridică la nivelul celor trăite de eul liric, iar acesta se simte trădat. El nu se resemnează, ci proiectează situația în viitor, când, după dispariția sa fizică, femeia, căutându-l, va găsi doar amintirea poetului în lucrurile care i-au aparținut și va fi încercată, probabil, de un sentiment de vinovăție: „Într-o zi trecută, dintr-un
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
sufocare, oricum e tot un pericol. Dar nu știu unde am pierdut paleta cu culori. Erau multe și frumoase, erau... Am dat de umbre insistente și-aud numai cântec de clopot. Iluziile s-au înțepenit undeva în noapte. Încă nu m-am resemnat. Încă nu. Mă veghează singurătatea ca și cum aș avea gânduri ascunse și mi-aș antama un plan diaboloc de evadare. Azi, mi-am deschis o nouă dimineață cu cheia mea, rugăciunea. Aseară încuiasem seara cu aceeași cheie. Sigur e mai bine
MOARA DE MĂCINAT TRISTEŢI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369908_a_371237]
-
șut în partea dorsală primit din prea mult zel al unora, m-a determinat să-mi regândesc viitorul, să-mi aplec mult mai atent privirea asupra energiei proprii. Simțeam că ea nu mai este inepuizabilă, așa cum îmi imaginasem. M-am resemnat la gândul plafonării, deși am refuzat tot timpul să capitulez. Am iubit arta plastică dintotdeauna, dar calea aleasă de mine nu mi-a permis s-o arăt. Doar colegii de clasă din școala gimnazială au văzut și simțit în lucrările
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
că trebuie și poate să moară în orice clipă. Spre deosebire de om, animalele nu sunt conștiente că trebuie să moară odată și odată, ele având numai un presentiment al morții și aceasta numai atunci când amenințarea morții este imediată, iar atunci se resemnează cu demnitate și se culcă la pământ în așteptarea ei. Ele nu cunosc o necesitate a morții așa cum cunoaște omul.” Astăzi, ca întotdeauna, moartea poate surveni în orice clipă a vieții și de aceea clipa este singura existență sigură a
VIAŢA NOASTRĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370542_a_371871]
-
iarăși un mandat să spere cum o tot fac de-un sfert de veac, că răului vor izbuti să-i vină odată de hac. Și iacă-așa anii se scurg în lânced șir de-nmormântare și-o generație întreagă se resemnează până moare, pitindu-se după zicale ce-ngrașă apatia vie: „N-avem ce face”, drept urmare „Mai rău numai să nu ne fie”, deși-s atâtea de făcut unde cam totul e pe dos și-atâția simt pe pielea lor că
BALADĂ-BOCET PENTRU ŢARĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369464_a_370793]
-
scolastic, să clasificăm păcatele și patimile noastre omenești, gândindu-ne că unele sunt mai mari sau mai grave decât altele, uitând de concluzia Sfântului Vasile cel Mare „că nu există păcate mari sau mici ci numai păcate!...” Și chiar ne resemnăm și ne consolăm cu gândul că nu avem păcate chiar atât de mari ori atât de multe, nădăjduind cu toții în marea bunătate, dragoste și milostivire a lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor noastre, uitând faptul că El este atotbun și atotmilostiv
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
ajuta să-ți îndeplinești visele. Ce este fericirea pentru el? M-a bucurat mult să aflu că răspunsul scriitorului coincidea cu concepțiile mele despre Vise târzii versuri volumul 2 ~ 13 ~ fericire. Mi-a spus că în viață trebuie să ne resemnăm și să acceptăm totul cu naturalitețe.” O viață avem și merită să o trăim din plin dar să nu uităm că: Totul în viață are un preț. Până și noi, oamenii, avem un preț. Depinde de faptul, cât de mult
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se agitară din stâncă în stâncă, liniștindu-le doar clipocitul șuvoaielor din hăuri. Mărțișor nu știa ce să mai facă. Să plângă cu disperare? Să urle de durere? Să trăsnească văzduhul cu paloșul? Se resemnă. Mai avea speranța să găsească trupul lui Ghiocel. Coborî în prăpastie, scotocind pe sub fiecare trunchi de copac. Degeaba. Când nu mai avu nici o speranță, observă sub un copac delicata floare cu clopoțel alb. -O, Doamne! zise Mărțișor. Acesta-i sufletul
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
deci în bună relație cu viața de huzur, deși bobii unei țigănci îi preziseseră o viață lungă de 92 de ani, află cu stupoare de la doctori, în urma unei banale indispoziții de sănătate, că are cancer în fază critică. Omul se resemnează mioritic, dar decide să-și trăiască intens restul lunilor de viață, sărbătorindu-și ziua de naștere lunar, ținând cont doar de cifra zilei. Pe parcurs constată că evoluția bolii nu se manifestă deloc în rău, ceea ce îl determină să reia
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
m-am tot gândit la ce mi-ai spus ieri și ai dreptate,tata mă șantajează emoțional cu boala mamei mele dar ce pot face pentru a scăpa de acest șantaj îngrozitor? -Din păcate nu poți face nimic zise Ionică resemnându-se,te-ai mai întâlnit cu Mitică? -Cine?...mitocanul ăla,nu-l suport.Azi dimineață a avut tupeul de a-l vizită pe tata.Mi-e scârba de acest Mitică și te rog ai grijă,umblă vorba că vrea să
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
ascund Trecutul mă pune absent. Destinul sună dintre veacuri, Primesc apel din viitor Trecutul nu mai are leacuri Doar somnu-adânc din dormitor. La cumpăna din existență Văd viitorul ca un soare, Ce strălucește cu-eminență Lumina lui- plăcută zare. Mă resemnez și-o să adorm, Să întâlnesc trio-ul vieții TRECUT,PREZENT ȘI VIITOR, Toate se duc în zarea nopții. Referință Bibliografică: Etape existențiale / Andrei Pătrăucean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1376, Anul IV, 07 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ETAPE EXISTENŢIALE de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353062_a_354391]
-
rămas un credincios și un suflet apropiat de Dumnezeu , plin de înțelepciune și iubire de oameni. Incontestabil, poezia românească n-a strălucit prin religiozitate. După toate probabilitățile, din pricina spiritului incredul, practic, înclinat spre zeflemea al românului, care mai curînd se resemnează cu schepsis și ironie decît să adore sau să se supună cu scrupulozitate vreunui canon. Om al cuvîntului prin definiție, poetul e sensibil cu deosebire la relația dintre Dumnezeu și cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înțelepciune anterioară
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
la apropiere, apoi, din ce în ce mai încet la depărtare, până să dispară după colțul străzii. Karl admira filosofic tot acest ritual citadin, ceremonial cât se poate de banal în fapt, dar care-l încânta într-un anume fel. La urma urmei se resemnă, nu se aștepta la nimic nou din agitația de pe alei și străzile acelui orașel de munte. Și când se pregătea să închidă fereastra tocmai atunci străzile începură să se învioreze de un zumzet nou, de un freamăt în creștere care
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
conservat în / ființa ta destrămată...”, ființa lui definind imposibilitatea de a gândi și de a cere să trăiască altfel, doar pentru faptul că este plin de nevoi. Această plinătate a dorințelor neîmplinite ”îi sufocă răsuflarea” și îl face să se resemneze cu ideea ”că și cerul / e făcut din încăperi / și nu se poate locui / decât într-una” (În cușcă, 2008:74). Concluzia neputinței locuirii ”decât într-una” dintre toate camerele ce există, în special în cerul bunăstării și al libertății
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > AFORISME Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1085 din 20 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului * Scris, cuvântul redevine gând. * E nemaipomenit să știi că Dumnezeu este oricând la dispoziția rugăciunii tale! * Resemnează-te, asta ți-e soarta: să scrii poeme pe cale de dispariție! * Totul e inutil: chiar și... moartea! Numai tăcerea să mai aibă o informație pentru noi? * Să iubești cu bucuria iertării: admirând! * Iarbă: curcubeul îndrăgostiților. * Am văzut Limba Română ca
AFORISME de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353167_a_354496]
-
ca cel mai bun semn; într-adevăr crescusem mare cum mă vroiau toți. Ciobănel, mai jegarit ca niciodată de bătrânețe, s-a aprpiat de mine, dar cum nu m-am aplecat să-l mângâi, de frică să nu mă murdărească, resemnat s-a așezat la umbră. Orfana devenise, din vițeaua fragilă, o vacă mare și spre deosebire de Buna, era nervoasă și își mișca în toate direcțiile coarnele, atunci când te apropiai de ea. Mă plimbam prin curte cu mîinele la spate și nu
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
altfel! Cine o iubește, o privește așa cum este, micșorând timpul, cu uitarea de sine. Mai mult întâmplare, decât lege, frumusețea nu poate fi creată, nu se cumpără, nici nu se jefuiește! Cine o are, o are, cine nu, ca să se resemneze, zice că e pieritoare! Maria Șalaru are frumusețea! Pieritor pe pământ, totul este! Însă, oameni ca ea se continuă, dăruindu-se pe sine, dăruind frumusețea inimii lor și minunea glasului. Măriuța de la Deleni, Maria Șalaru, a dăruit acestea, mugurilor cântecului
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
nr. 288 din 15 octombrie 2011. Șchioapătă un vers în noapte Printre lacrimi conturat, Ritmul lui pierdut în șoapte Pagini multe-a inundat. De sub aripi consecvente Care găzduiesc căldură, Peste veac, fără cuvinte, Voi cita doar din scriptură. Mă voi resemna probabil, Când în veacul următor, Zborul meu incontestabil Se va dizolva în dor. Voi transmite peste zare, Din suflet spre infinit, Dragostea nemuritoare Ca pe-un Soare moștenit. Iubirea va triumfa, N-are cum să se destrame, Chiar dacă-o vei
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
mie de năframe. Rămâi îngerul albastru ... Citește mai mult Șchioapătă un vers în noaptePrintre lacrimi conturat,Ritmul lui pierdut în șoaptePagini multe-a inundat.De sub aripi consecventeCare găzduiesc căldură,Peste veac, fără cuvinte, Voi cita doar din scriptură.Mă voi resemna probabil,Când în veacul următor,Zborul meu incontestabilSe va dizolva în dor.Voi transmite peste zare,Din suflet spre infinit, Dragostea nemuritoareCa pe-un Soare moștenit.Iubirea va triumfa, N-are cum să se destrame,Chiar dacă-o vei camuflaCu o
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ai plecat și nu te-ai uitat înapoi, Mi-ai aruncat inima blândă la gunoi. Vroiam să strig: Iubire, nu mă părăsi! Nu-mi lăsa în suflet urme sângerii! Dar n-a mai contat că te-am iubit vreodată, Mă resemnez. Poate n-am fost o bună candidată. Degeaba te-așteptam eu de-o viață, În timp mi-ai arătat adevărata ta față, Dar nu-mi dau sufletul cui promite-un paradis, Ci celui care va reuși să mă scoată din
DIALOG CU OGLINDA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357826_a_359155]
-
lui Alexie este aceea de a-l ucide cu mâna lui pe cel vinovat de moartea fiicei, dar timpul, întâlnirea din vis cu Melisa , ideea că pe pământ nu există oameni care să-i facă dreptate, îl fac să se resemneze și să acorde iertarea creștinească vinovaților. Melisa este singurul „înger” al Paradisului, este ființa neprihănită a cărei viață este curmată nedrept, violent de către niște inconștienți.. Ea este personajul care leagă Paradisul geografic al Viezurenilor de cel biblic (vezi visul lui
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]