1,270 matches
-
cu tocană cu tot, și i-am spus: — Du-te și spune-i lui Gilbert că poate să vină. E lângă turn, cu mașina. După aceea, încuie ușa din față. I-am mai turnat lui Hartley puțin vin. Liniștea ei resemnată avea acum o notă alarmantă. Se aștepta, oare, ca, până la urmă, să o conduc acasă? Sau poate că tocmai teama de o asemenea perspectivă o făcea să fie atât de liniștită. Nu urmărisem exact cele ce-mi spusese. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gândeau la școala lor... și speranțele lor care păreau iremediabil năruite.. Trebuia luat totul de la capăt. Prea multe rămâneri în urmă erau... de recuperat. Dar, nimeni nu se tânguia... nimeni nu dispera. „Eh !.. Așa a vrut Dumnezeu..!”, își zic ei resemnați. Pe chipurile lor e întipărită răbdarea sfântă a țăranului român, tăria acestui neam oțălit în durere, care a văzut și îndurat atâtea... că nimic nu-l mai poate îngrozi. Și, fără prea multă vorbă, cu o îndârjire care-i numai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îmbrățișarea aceea, de pe Hășmaș.. la începutul atacului, în zorii zilei de, Adormirea Maicii Domnului... Când s-au îmbrățișat cu toții, în fața mormântului, lui Neagu.. dar ce îmbrățișare a fost aceea... ce îmbrățișare..! „.. Nici unul nu mai este... nici unul !”, murmură el, calm și resemnat. Începu să se crape de ziuă. Zorile se revărsau din cer gingașe, împrăștiind întunericul și încet încet, împrejurimile se limpeziră... La răsărit, pe Crainicu, prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos.. de sus, de pe Bivolu până jos
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doar, pentru singura vină de a fi o familie de moșieri aristocrați, cu iluștri oameni politici, și de cultură... care trebuiau să dispară. Era o încununare a cruzimii unui regim sinistru, cinic și inuman. Toată această lume, prăbușită pe neașteptate, resemnată își căuta de lucru... orice... Dar, nu încetau să surâdă vieții, și să spună... Las’ că vin americanii.. vin și ne scapă..!” Continua să se pună problema salvării averilor, în fața amenințării tot mai agresive a comunismului. După experiența rusească, sub
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nimic. Lichidarea și emigrarea era singura soluție. „ - Dar e sinistru, domnule, ce se aude..!”, șopteau unii îngroziți. „ - Da, nu-i altă soluție decât expatrierea !.. Nu mai cred în nimic, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice !”, șopteau alții resemnați. Iarnă !.. Ce iarnă grea a trecut !.. Iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole, iarnă rece, argintie.. strălucitoare... Se auzea numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de pasăre de pradă. După o iarnă atât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ale aceluiași cântec și cu un glas care nu se ameliorează ci, dimpotrivă, se tocește, intră în ruginire, într-un soi de mormăială duhovnicească, e greu de sperat la un salt calitativ. Ai putea să crezi că insul e un resemnat, dar nu e. La prima oră își acordează chitara întocmai ca un profesionist așteptat de o arenă plină, iar când intră în rol și rage primele măsuri ale melodiei, o face transportat, cu sentiment și transpirație. Îi dai un ban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca cel dintâi, asista neputincios și resemnat la atacurile persistente și tot mai violente ale cuceritorilor, fără a le putea face față, așteptând, cu demnitate, cu măreție și stoicism, deznodământul întâmplărilor prin care i-a fost dat să treacă familiei sale. Moș Butu era încă un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uriașe de piatră, prea bine ancorate în pământ ca să fie doborâte și înghițite de balaurul negru ce șerpuia cu repeziciune la vale. Adunătura de oameni privea îngrozită, în timp ce o femeie țipa cu disperare, necontrolat. Tata își întoarse privirea uimită și resemnată, totodată, spre mine, fiindcă moșul cu barba lungă și toiagul în mână dispăruse, așa cum venise pe nesimțite. Moșul ăsta apare și dispare când nu trebuie, spuse cu ciudă tata. Să mergem spre casă, primejdiile se pare că au trecut. Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
În care se puteau citi însemnări cutremurătoare, de genul "dimineața am tradus din Verlaine, după amiază am lucrat, în tura II-a, la ecarisaj". Eram directorul Editurii "Junimea". Jurnalul trebuia publicat: mărturisea un destin tragic, într-o scriitură reținută și resemnată, cu frazare elegantă și incursiuni culturale de-a dreptul excepționale. Ar fi venit în seria deschisă de Jurnalul altui fost pușcăriaș în anii '50, țăranul bucovinean Toader Hrib ("Cronica de la Arbore", tipărită în două ediții) care, evident, pe alt palier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numelui pe afiș. La final, în frac, a aplaudat, a trimis actorilor flori și a participat la agapa de după premieră. Sigur că a fost o persecuție tâmpă și adânc regretabilă obligarea la pseudonim, dar până a inventa un Sebastian măturând resemnat caldarâmul și fugărit de-o cucoană de la intrarea Teatrului, ehei, cale lungă! Cartea e plină de asemenea mistificări; dincolo de inadvertențe și de anacronisme comise cu rea credință (de pildă, Lovinescu, mort în 1943, este prezentat, după "eliberare"... manifestându-și adeziunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
endnote id="(vezi 198, II, p. 169 ; 687, p. 55 ; 135, p. 228)"/>. Alteori, evreilor polonezi li se ardeau pur și simplu bărbile și perciunii rituali <endnote id="(784, p. 28)"/>. La situații umilitoare de acest gen, cei mai mulți evrei asistau resemnați, fără să Îndrăznească măcar să schițeze o ripostă. Un proverb evreiesc sintetizează cum nu se poate mai bine acest amestec de lașitate și Înțelepciune : „Mai bine evreu fără barbă decât barbă fără evreu” („Barba las-o să se ducă, capul să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de grăniceri? Ba era, dar e ora unu noaptea. Dormeau. El, Jackie e navetist. Locuiește în Savoia și lucrează la Geneva, într-un magazin. Trece mereu granița. Dar cum o să-i trezească din somn? Ce rost avea? Năucită, mă las, resemnată, în voia soartei și accept logica desăvîrșită a afirmației că nu este frumos să-ți trezești semenii din somn, fie ei și grăniceri. Peste douăzeci și patru de ore, aveam să colind disperată toate localitățile de graniță, precum și consulatul elvețian din Annecy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vîntul. Cămila are un aer cam melancolic. Încetinim Lîngă asfalt, proprietarul a trei cai și o cămilă așteaptă pe nisipul încins, în fața unui cort improvizat din cîrpe multicolore. Așteaptă liniștit, fumînd, cu răbdarea de milenii a nisipului. Caii, costelivi și resemnați, cu coama nepieptănată și de culoare nedefinită, speră zadarnic într-o mîngîiere și cu atît mai puțin într-o îmbucătură de iarbă. Cămila însă este cea de pe afiș. Nisipul este mediul ei. Zace indiferentă la tot ce se întîmplă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
imaginea de sine, se zdruncină autoîncrederea, siguranța de sine. Momentul pare imposibil de depășit cu forțe proprii. Dacă În această fază nu intervine cineva sau ceva, el are toate șansele să rămână un om mutilat sufletește, fără identitate, marginalizat și resemnat, Împins la 38 periferia societății, de unde, Întoarcerea la statutul inițial devine destul de improbabilă. În concluzie, trebuie să recunoaștem că șomajul este o problemă a oricărei societăți În tranziție În care statul are cel mai important rol În soluționarea perioadelor de
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
a durut. Ar fi dorit să-i vadă cum arată la granița dintre adolescență și tinerețe, să le adreseze câteva cuvinte asupra cărora meditase îndelung, să se bucure împreună cu ei că au ajuns la acest moment crucial din viața lor. Resemnat, au început să-l asalteze întrebările, gândurile, frământările în legătură cu atitudinea foștilor săi elevi pe care nu reușea să o înțeleagă. Neinvitarea la banchet să fi fost un mod de a-l sancționa pe cel ce cu dăruire și cu dragoste
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spunea. Fă-mi tot ce vrei, fă-mi de toate, prințu’ meu, frumosu’ meu, dragostea mea și iubirea mea... Prințișoru’ meu mulatru. Așa-mi spunea. Să-nțepenesc dacă v-oi minți, eh, ce știți voi? Andrei părea să-și accepte resemnat ignoranța. Nu știuse, habar n-a avut, toată povestea asta alunecase pe lângă el aiurea, fără să fie În stare să tragă vreun folos de pe urma ei. Acuma nu mai are nici o importanță. Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
CÎnd aud pomenindu-se de verdeață sau de marfă, se electrizează ca de la o doză de coca. Țopăie și zic: „Super! Omule, să băgăm mare! Să ne spargem!” Dar după o injecție se prăbușesc Într-un fotoliu ca un bebeluș resemnat, care așteaptă ca viața să-i aducă din nou sticluța. Am descoperit că interesele lor erau foarte limitate. Am observat mai ales că păreau mai puțin interesați de sex decît cei din generația mea. Unii dintre ei lăsau să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fi vremea afară!’’ Supărarea s-a abătut și asupra unor asistente și infirmiere ce se găseau prin apropiere. Privesc cu gura căscată pe ușa larg deschisă... * * * Pe holul abia luminat de ziua abia însorită, rezemat de zidul de pe partea opusă, resemnat și plictisit, colegul Trică ținând în mâini o hârtie îngălbenită de timp și un pix albastru, din cele ieftine și de proastă calitate. Pe același fel de hârtie trebuia, în urmă cu două săptămâni, să scriu ,,cererea de externare pe
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Iarna in sat, Peisaj de iarnă, și Amintiri din satul natal , aparținând Pinacotecii ieșene sunt dintre cele mai reprezentative pentru această categorie de lucrări. Sentimentul ce se degajă din ele este complex, un amestec de lirism cald și de dramatism resemnat, în care amintirea poetică a iernilor din copilărie este marcată de asperitățile înfruntate de-a lungul întregii vieți. În majoritatea iernilor lui Cămăruț nu apar personaje umane, dar prezența lor și, mai cu seamă, a pictorului, se resimte undeva pe
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
cunoscut, ed. îngr. Mădălina Lascu, București, Hasefer, 2000, p. 222. 114 Nu este singurul astfel de obiect din proza blecheriană. Tot în Întâmplări, scrisoarea veche, uitată, se transformă într-un simbol al uitării înseși: Era în ea ceva trist și resemnat, un fel de concluzie obosită la curgerea timpului de când fusese scrisă și un somn lin în eternitate, ca al coroanelor mortuare" (p. 181). 115 Această încredere în capacitatea povestirii de a explica neînțelesul va fi ruinată în finalul Întâmplărilor, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
De fapt, se desăvârșește o mișcare deja existentă la Ț., fie că este vorba de proza scurtă sau de romane. Substanța din care scriitorul își confecționează lumea fictivă e cotidianul sufocant, banalul, lumea din provincia abrutizantă și din blocurile-dormitor, pensionarii resemnați, micii funcționari, gospodinele bovarice. E un cotidian luat progresiv în stăpânire de neoplasmul nefirescului. Marcat de simptome ale unor maladii terifiante, realul din Cuptorul cu microunde se comportă ca vedenia sau visul, ca fantasmagoria, nebunia sau coșmarul, ca fantezia sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
rural autohton, unde protagonista desfășoară o anchetă originală, interogând la fiecare pas în primul rând natura, martoră a itinerariilor păstorești din vremuri imemorabile. Construit pe schema baladei Miorița, dezvoltând o variantă mai puțin cunoscută a „măicuței bătrâne”, romanul întoarce sensul resemnat al textului popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu legile, rosturile ei, ființând paralel cu cea modernă, contemporană, necomunicând nicăieri. Ilustrând cum funcționează rânduiala, normele etice într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
povestirea pentru schiță (O zi ca altele, Câinele, Balta liniștii), nuvelă (Haia Sanis, Faceri de bine, Însemnările lui Neculai Manea, 1907) sau romane (Floare ofilită, Apa morților, 1911, Locul unde nu s-a întâmplat nimic) și au subiecte asemănătoare: destine resemnate, supuse la atrofiere sufletească, după ce au riscat, fără succes, un gest de revoltă. Victimele sunt mai ales femei care își trăiesc ratarea aspirațiilor amoroase când au curajul să le dea ascultare, indiferent de opoziția mediului, care are însă ultimul cuvânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
tehnica omniprezentă - rețin atenția. „Povestea astronomică” O tragedie cerească închipuie distrugerea Pământului și a planetei Marte de către o stea stinsă, accentul căzând nu atât pe aspectul de anticipație, cât pe progresia spaimei și pe modalitățile diferite de trăire a catastrofei: resemnat, filosofic, pe „planeta roșie”; convulsiv, apocaliptic, pe cea „albastră”. Ultima „poveste fantastică” se arată anecdotică, excesiv demonstrativă. Ca traducător, A. se conformează gustului cititorilor și spiritului publicațiilor adresate acestora, oprindu-se la nuvele și romane submediocre. Alături de acestea, apar însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
să aibă acest cuvânt, „râsul” în acest context?! Râsul de atunci („și râzi, și râzi, am râs amândoi...”) și râsul evocării („Amintindu-și de schimbul de replici de atunci, Patriarhul râse din nou...”) Așadar, râsul de atunci pare un râs resemnat, gândindu-ne la Vechiul Testament, la Isaac... ca „fiu al făgăduinței”, ca „fiu al râsului...” celui bun, dătător de lacrimi de bucurie, de evlavie și de curățenie duhovnicească. și, firește, ca lectori implicați, putem gândi și la speranța că suferința acelui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]