969 matches
-
foarte important de menționat existența acelei categorii de persoane a căror viață familială se împletește foarte strâns cu cea a persoanelor foarte bolnave, a dependenților de alcool, de drog, psihotici, persoane cu handicap mental sever etc. În acest caz, stresul resimțit, dificultățile și frustrările trăite pot ajunge la cote alarmante. Aceste persoane pot suferi, în consecință, de o veritabilă epuizare (burn-oută, astenie extremă, ajungând până la fenomene de depersonalizare. Concluzii Trebuie să înțelegem că, în fond, factorul stresant (nu facem referire însă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
ce o susțin s-au întreprins aproape exclusiv în rândul studenților - care, prin selecție și activitate, sunt înclinați spre gândire logică, consonanță cognitivă - și nu știm cu siguranță dacă nevoia rezolvării contradicțiilor dintre cunoștințe și/sau opinii este la fel resimțită și de altesegmente populaționale. De altfel, bazându-se tocmai pe o serie de rezultate ale sondajelor de opinie, Abelson (1976) formulează teza că, în mod obișnuit, oamenii operează cu atitudini (opinii) moleculare, adică atitudini (opinii) care, având consistență internă(între
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
răpește Și soarta ta cea lesne În veci eu o doresc, ...................................................................... Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos.” Natura, va să zică, dublă a creatorului, Împărțirea talentului Între ideal și real, vis și datorie, cu opțiunea, aici, pentru „plumbul datoriei”. O datorie resimțită ca o povară, o renunțare În care poetul nu vede Încă partea de bucurie și frumusețe. Asta nu-l Împiedică Însă ca, atunci cînd vrea să scoată lucrurile din sfera banalului (să le aducă, adică, În spațiul liricii), poetul să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
N.Iorga - făceau săptămâni și luni întregi de drum ca să poată transporta vinul din țările române spre Viena, Budapesta, Polonia, Pocuția, Odessa, Harkov și Crimeea. Apariția filoxerei (Filoxera vastatrix) în Europa, care a afectat toate podgoriile continentului, s-a făcut resimțită în perioada anilor 1884-1910 și pe teritoriul țării noastre. Lupta împotriva filoxerei a însemnat în final lupta pentru apariția viticulturii moderne în România, întrucât locul butășirii ca metodă simplă și ieftină îl ia altoirea, iar pepinierele de viță și industrializarea
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
clădit împreună; • sunt un tip de treabă, iar ceilalți al fel; • sunt emotiv și rațional, și ceilalți sunt la fel; • există întotdeauna soluții de rezolvare a problemei; • problema nu sunt nici eu, nici celălalt; problema nu este nimeni. În ceea ce privește emoțiile resimțite, enumerăm: • calm, liniște, încredere, destindere, afecțiune, entuziasm, dorință, euforie, mândrie, armonie, stare de bine, bucurie, optimism, plăcere, satisfacție, împlinire; • orice emoție adaptată situației: bucurie, teamă, furie, tristețe. Ca tendințe comportamentale pot fi adoptate: • înțelegere, atenție, ascultare, dăruire, împărtășire, empatie, acceptare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prin răzbunare, detestând, agresând și învinovățind, se rezolvă problemele; • ceilalți se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celălalt este mai puțin șmecher decât mine (sau "sunt mai șmecher decât el"); • o să-l păcălesc; • dacă ești șmecher, te descurci întotdeauna; • în viață, nu este voie să te lași depășit; • nu este prudent să-ți arăți sentimentele. În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • confuzie, plăcere, entuziasm, incertitudine, neîncredere, autosatisfacție, orgoliu, superioritate, vanitate, mândrie, milă. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • volubil, ipocrit, vorbăreț, punere exagerată în valoare, plin de inițiativă, seducător, oferă iluzia siguranței. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • fraze lungi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atitudine sunt: • sunt o victimă a situației; • ceilalți sunt mai puternici decât mine; • nu prea am cu ce contribui la această situație; • în viață, este bine să nu faci prea multă vâlvă; • supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
propriului spațiu. Convingerile celui/celei cu o asemenea atitudine sunt: • cel ce deține autoritatea are dreptate; • întotdeauna este mai bine să fii de partea celui puternic; • celălalt este mai puternic decât mine; • nu este bine să ceri. Ca emoții caracteristice resimțite se pot menționa: • frică, temeri, bucurie, anxietate, spaimă, confuzie, vinovăție, îndoială, febrilitate, neliniște, nesiguranță, stare de rău, se simte judecat. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • acceptare, discreție, batere în retragere, alunecare, lingușire, seducere, cumințenie, ascultare. Pe scurt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de atitudine sunt: • este greu să vezi partea bună a lucrurilor; • nu se poate face nimic; • eu nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
set de cuvinte specifice într-un anumit moment al zilei, în fiecare zi. În cazul fricii adaptative, doza de frică pe care oamenii o experimentează este proporțională cu amenințarea pe care o au în față, dar în anxietatea dezadaptativă, frica resimțită este disproporțională, exagerată în raport cu răul care poate fi cauzat. De exemplu, o persoană cu fobie socială poate deveni absolut panicată la gândul că poate spune ceva ce o poate stânjeni dacă este chemată în clasă și astfel va refuza să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Ligon, J. 2000)336. Lindemann (1944) prezintă cinci reacții normale la durere: (a) stres somatic; b) preocupare față de imaginea persoanei pierdute; (c) vină; (d) reacții ostile; (e) comportament deviant (Lindemann, 1994, p. 142 apud Ligon, J .2000)337. Intensitatea durerii resimțită de individ este influențată de succesul adaptării în mediul de viață fără persoana dragă, abilitatea de a se detașa de persoana pierdută și de ușurința de a dezvolta noi relații. Până acum tulburările de personalitate sau dezechilibrele biochimice erau considerate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai o dată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea în sensul ei plin. Umilitatea resimțită în fața a ceea ce ne este superior în ordine umană nu e decât reflexul conștiinței că libertatea noastră nu își este propria-i cauză, că ea ne-a fost conferită. Dimpotrivă, când faptul de a se fi hotărât în privința noastră în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a curajului, care s-a născut din libertatea hotărârii mele, frica aceasta pe care mi-o asum laolaltă cu efectul hotărârii mele, frica aceasta care însoțește așteptarea deznodământului implacabil pe care, hotărîndu-mă, eu l-am provocat - este altceva decât frica resimțită noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul meu și face parte din scenariul hotărârii mele. Ea este așteptarea înfrigurată a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interioară este expresia peratologică* a determinărilor psihogenetice (temperamentale) care conferă identitatea și fondul de personalitate proprii fiecărui individ. Limita interioară desemnează "natura din noi" - sistemul de limite constitutiv - ca premisă a oricărei existențe umane. * Limita de depășit este limita interioară resimțită ca neajuns și introdusă într-un sistem proiectiv, volitiv și paideic (formativ). Fără existența unui proiect, limita interioară nu poate apărea ca obstacol și nu se poate transforma în limită de depășit. Abia când, în economia avansării către un scop
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limită de depășit. Abia când, în economia avansării către un scop, limita interioară se dovedește a fi impediment, punct mort, prilej de tărăgănare etc., pe scurt moment negativ, ea devine limită de depășit. * Limita de atins este locul de închidere - resimțit ca împlinire - al spațiului deschis de limita de depășit. Expresii ca "armonie superioară", "atingerea unui scop suprem", "ducerea până la capăt", "realizarea destinului" etc. au în vedere limita într-un înțeles pozitiv, limita ca împlinire. Întrucât limita ca împlinire este dezideratul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul "de depășit-de atins". * Existența secvenței "de depășit-de atins" nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns și jubilația în fața celei resimțite ca împlinire reprezintă temeiul afectiv al secvenței "de depășit-de atins". * Deoarece limita interioară ("natura din noi") este fondul recurent al unei vieți, ea se reafirmă cu fiecare nou proiect, devine limită de depășit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în vanitatea lumii. Dacă este resimțită ca provocare, șansă și prilej, atunci ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că fiecare clipă este importantă și că ea se înscrie și durează în coerența unui destin. Aceeași conștiință acută a finitudinii poate să genereze "nevroza dinamică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
există între materialul natural al unei vieți (limita interioară) și țelurile pe care și le fixează conștiința (limita de atins). Expresia "destin dramatic" presupune victoria dificilă a libertății asupra naturii din noi, deci faptul că spiritul a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia "destin fericit". Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însuși, păstrîndu-l în puritatea ireductibilității sale, în timp ce contactul îl menține în relativ și exterioritate.3 Limita desemnează, într-adevăr, punctul (linia, suprafața) extrem, dincolo de care corpul încetează să fie ceea ce el este. Ea este echivalată cu sfârșitul, dar un sfârșit resimțit ca împlinire a unui lucru și deci, totodată, cu locul de unde el abia începe să fie ceea ce este. De aceea, acest tip de ontologie primară legată de limită dezvoltă un tip de dialectică în care sfârșitul se confundă cu începutul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea se întîlnește cu cerul. Acest peisaj care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sistemul proiectiv al călătoriei. Limita este țărmul celălalt, regiunea situată "de partea cealaltă" în raport cu țărmul de pe care călătoria începe. Limita nu este nici o clipă resimțită în negativul ei (și, anticipând, putem spune că la greci ea nu a fost niciodată resimțită astfel), și tocmai de aceea ea nu este de depășit, ci de atins. Determinarea limitei ca "dincolo" explică de ce depășirea, la rândul ei, nu viza niciodată limita, ci doar obstacolul care desparte de atingerea ei.1 Depășirea însemna deschiderea căii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
distanță de două zile (10 mai și 12 mai), scrise în perfect contratimp și în aceeași stare de exaltare ce tocmai urma să-i fie reproșată. Plecarea din Köln este comparată cu "izgonirea din Paradis", iar cele două zile sânt resimțite ca echivalentul unei "încoronări". "Ce-mi mai rămâne să aștept în această lume a aparențelor?" Iar în a doua scrisoare, din 12 mai: "Nu înțeleg ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decât nefericirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de violență. Cum se pot explica aceste diferențe? Marie Choquet a fost diplomată față de echipa noastră, declarând în diverse convorbiri cu jurnaliștii că nu există numaidecât o contradicție: ea ar lucra cu faptele, iar noi cu modul cum sunt ele resimțite, lucrările noastre ar fi deci complementare. Or, lucrurile nu stau nicidecum așa. Chiar dacă lucrăm cu modul cum sunt resimțite faptele, lucrăm și cu faptele, cu aceleași fapte în aceeași perioadă, iar tabelul 6, pe care l-am prezentat, e bazat
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
zero" pentru a trata delincvența cu oarece șanse de succes? Prima critică ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a permis să scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate" însoțea, în fapt, o diminuare a violenței. Arătând
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]